Comori de nov-dec 04(186)

ochi_verzi spune:

No, m-ai provocat si mi-am mai amintit
Eram in clasa I, era cam februarie-martie ca inca era iarna si eu vroiam sa fiu fata cuminte si sa mananc tot pana vine mama. Aveam supa cu taitei dar nu aveam chef sa mananc...insa, daca tot eram "mancacioasa" (asa am fost din totodeauna, slaba cu economie la apa-ma spalam in sticla de lapte pe picioare)...trebuia sa lipseasca din oala, dupa mintea mea(de parca mama o masura cu liniarul) si-am pus in farfurie...pe wc de-o aruncam ramanea uns(nu ma ducea atunci mintea sa-l spal cu detergent si cu peria), in galeata se vedea...solutia...pe geamul de la bucatarie.Zis si facut, am deschis geamul si i-am dat drumul la supa sa curga.Cum eram prea inalta a curs chiar pe langa pervaz asa ca toate geamurile de sub ap nostru erau numai supa si taitei(noi stateam la IV). A venit vecina si no, am deschis...m-a luat ea la intrebari ca tocmai ce-si spalase geamul si i-am spus ca era stricata si de aia am aruncat-o. A venit si mama, iar eu eram mielusel, insa,n-a intrat bine pe usa ca tzarrrr vecina sa-i povesteasca "isprava"...mno, restul vi-l imaginati, normal ca am furat-o si mi-a spus sa nu mai mananc daca nu vreau, dar nici geamurile oamenilor sa nu le murdaresc.
Chiar asa, hai mey fetelor sa incingem un pic spiritele pe aici si veniti cu povesti din copilaria voastra...Paxela, vreau si eu sa citesc patania!


Mihaela si Diana 22.11.2004

ionela roxana spune:

ma scuzati ca nu am mai intrat deloc si numa` olecuta sa-mi astern iscalitura, dar sunt numai intr-o fuga si intr-un stres; mi s-a c-am acrit de ritmul ista si cred ca ma las "batuta" ca-ci simnt ca mi se sting puterile
of,of,of sunt multe de spus, dar mai bine sa nu-mi amintesc si sa privesc inainte;
cucuietele sunt (mai nou!!!) mucioase si grohaiesc; deci doua bucati perfecte ptr. fam. mea!!!
v-am vazut puii la toate, si vai ce-au mai crescut!!!; doamne ce repede trece timpul, parca mai ieri erau toti bebei mici cu pempers la popou, si-acum care mai de care sigur pe el;
nu-i pot inumara pe toti ptr. ca as adormi pe tastatura dar va asigur ca m-am uitat la tote foto., nici una nu mi-a scapat!

noi avem din aprilie anul acesta un boboc de clasa 1; of, of doamne cati nervi imi toaca scoala asta; fica-mea este total socata de ce vede in jurul ei, si uneori tinde sa repete tot ceea ce vede, "absoarbe ca un burete orice .
Mihaela ce mi-ar placut sa fii profa fica-mii.

try spune:

Prima referire am facut-o la ce spueai tu ca in clasa la gradi el poate are chef de mers afara cand toti copii deseneaza si evident nu poate cineva sa faca asta pt el si limitarile de genul asta l-au facut pe felix sa nu indrageasca ideea de gradintiza. De multe ori in viatza trebuie sa facem si ce nu vrem pt ca trebuie (cine reuseste sa evite astfel de situatii cu succes si fara sa predea sarcina altcuiva, jos palaria) ori pt ca e necesar pt existenta/intretinerea noastra, ori pt ca suntem o piesa intr-o societate si colectivitate si daca vrem sa facem parte din ea, trebuie sa facem si lucruri care pot sa nu ne placa. Adica ma gandeam ca e necesar pt felis sa invete sa astepte spre exemplu pana toti copiii merg afara sa se joace si sa inteleaga de ce trebuie sa faca asta. O vad intr-un fel ca pe o lectie de consideratie fatza de cel de langa tine, daca vrei. Evident ca-s oameni in lumea asta care trec prin viatza fara sa fie o piesa standard in societate si evita multe din regulile ei, din asa-zisele “trebuie” sau “asa se face” si poate ca si Felix al tau e unul din acei oameni. Toata stima daca pot face asta. Cand am zis asta m-am gandit ca tu trebuia sa gandesti bine cum faci (cat de mult il incurajezi sau nu sa fie acel atipic om-social) ca sa eviti situatia in care atipismul lui ii va cauza mai multe deservicii decat servicii. Adica faptul ca el nu face lucrurile ca nu sta in rand ca toata lumea sa nu il faca sa se simta mai tarziu “diferit” intr-un sens nedorit, se poate simti poate marginalizat eventual, adica vroiam sa-ti atrag tie atentia sa fii contienta cat il lasi sa fie de neconformist. Nu in sensu lca ar fi ceva nelalocul lui sa fii neconformist, ci in sensul ca una e sa traiesti sis a te simti neconformist in tot ce faci sis a-ti placa la nebunie, si alta e sa te manifesti neconformist, dar sa suferi pe undeva de lipsa de conformitate. Nu stiu daca acum am reusit sa-ti redau ce-am vrut sa spun cu prima fraza.

Legat de a doua fraza, m-am referit la orice poate fi invatat la vreme sau inainte de vreme si daca nu le invatama cand trebuie, mai tarziu e mult mai greu. Pe masura ce creste copilul e din ce in ce mai greu, cel putin teoretic, sa retusezi/schimbi ceva la un copil. Asta e strans legat de ceea ce spuenam mai sus, adica daca el e invatat cu o anumita libertate de a face si simti, cu cat trece timpul, cu atat va fi mai greu sa-l convingi sis a-l inveti ca dincolo de orice liberate, exista si ingradire. De ex. e ok sa-i insufli sa faca ce simte el in acel moment, dar e necesar sa invete ca uneori putem amana acest lucru pe mai tarziu. Si e mai usor sa-l inveti asta la 5 ani decat la 10 ani. De-aia am zis ca timpul lucreaza in defavoarea noastra si a lor: a noastra pt ca ne face meseria de parinte mai grea, a lor ca deja ei construiesc in fiecare zi pe bazele puse anterior. Priveste evolutia unui copil ca pe constructia unei case. Cand esti la 1 m deasupra pamantului e mai sour sa vii cu retusari si corecturi, cand esti deja la al doilea etaj e mai gre usa faci reconsiderari in planul casei sis a adaptezi.

Intr-adevar hs cere multa disponibilitate din partea unuia din parinti, disponibilitate ca timp si daruire, trebuie si tu ca parinte sa fii genul care se preocupa mereu, care push the limits all the time. Exista un risc sa te trezesti cand are copilul vreo 12 ani ca nu a fost o alegere buna si, cu cat e mai mare, cu atat va fi mai greu sa-l integrezi in sistem. Deci cine se inhama la hs trebuie sa stie clar de la inceput ce presupune, nu-i o decie pe care trebuie s-o iei usor. Poate ca discutiile cu alte mamcii care au facut home schooling cu copiii acasa te-ar ajuta mai bine sa identifici care sunt provocarile.

In ultima instanta fiecare mama isi cunoaste copilul cel mai bine si stie f clar ce asteptari are de la copil si evident decide in consecinta. Ce vroiam eu sa spun este sa te asiguri ca decizi in cunostinta de cauza, adica nu iei o hotarare pripita. Nu poti reduce totul la decizii pe sentimente si simtiri, adica o poti face, dar trebuei sa fii contienta si de reversul medaliei.


Ochi-verzi, sa stii ca si noi am avut in intrebare similara, ma intrebau ce astept eu ca parinte de la acest prim an de gradinitza. Si sincer ce ma intereseaza pt alex e sa fie fericit/multumit (adica sa-i fac placere sa mearga la gradi), sa isi faca prieteni noi (adica sa socializeze si sa invete regulile colectivitatii) si sa invete lucruri noi. Nu stiu ce as putea altceva sa-mi doresc sa insemne primul an de gradi pt el.

Andreap, la multi ani si multa sanatate si bucurii.

Mada, bine-ai revenit, si speram sa ne scrii mai des. Vrem sa-l vedem pe edy. Pozele de pe yahoo nu mai merg din 2007 parca. Au inchis conturile de poze. Iti dadeau atunci optiunea sa-ti muti pozele de pe yahoo pe unul din cele 5 site-uri (la alegere).

Dulcica Denisa ta Ele.

Oti, ce scumpa-i ana cu fesul portocaliu. Eu o vad asa zbenguita ca imi inchipui ca e tare limitata cu gipsul ala. Pregateste-te de o explozie dupa ce-o sa-i dai jos gipsul. Mi-aduce aminte de Ion creanga copil, ana ta, si-asa-mi palc copii astia care sunt pana-n maduva oaselor copii.

Ioana, condoleante pt bunica sotului.

Madachan, e un ochesel si jumatate Edy si vad ca face intrecere la numarat coaste cu Adrian al meu. Nu-s ce sa-i fac sa mai puna si el o suncutza acolo, printer oase. Nu-s nici adepta picaturilor si solutiilor de pofta de mancare. Ieri vazui ca a mancat juma de snitel (doar crenvusti mananca deliberat si-n ultima luan cred ca in afara de ou si crenvusti nu are alta proteina). Asa ca am decis sa trec la operatiune snitel. Ii dau pana se satura snitel, si fac si la 2 zile daca e nevoie, numa’ sa-l vad ca pune osu’ la treaba.

Miha, fi-ta seamana din ce in ce mai tare cu fratioru’ – e doar varianta lui feminizata.

N-am timp sa termin ultimele pagini ca fug spre casa sa-l duc pe alex la gradi. N-am apucat sa povestesc, dar nu-i mare lucur de povestit. Ii place si asta ma incanta cel mai mult pt inceputul lui de gradi. Mi-a zis ca vrea sa se duca si azi.

onitza spune:

MIHAELA, vecina a avut ghinion in ziua aceea! ...si tu la fel, se pare!!!

Cand am fost sa il iau pe paul de la gradi, m-a intampinat edu cu laude la adresa lui, ca a facut fisa perfect, a desenat tot , potrivit obiectele vestimentare pt baietel si pt fetita corect si a fost singurul care a stiut poezia (am repetat ieri impreuna cam de 3-4 ori), a primit si premiu, m-am bucurat tare mult ca a fost cumintel si ascultator. I-am oferit si eu premiu, azi chiar a meritat.

Oana si Paul Constantin (28.11.2004)

PUIUTUL MEU, PAUL
Varsta Paul

onitza spune:

TRY, ma bucur ca lui Alex ii place la gradi!!! Ii dorim sa se duca cu placere la gradi pana la finele ei!!! ADRIAN cum e?????

Oana si Paul Constantin (28.11.2004)

PUIUTUL MEU, PAUL
Varsta Paul

Ele spune:

Ca tot va laudati pe aici cu mucisori..intram si noi in grup. Mi se pare normal ca mi-a zis mama ca a mancat ieri pe putin 10 struguri care numai calzi nu erau la cele max 10 grade care erau afara.
Voi ce le mai dati la raceli de astea?? Eu de regula nurofen dar nu prea trece cum am vrea noi.
Andra, Roxana aveti multe de la mine pentru modul vostru de gandire. Sincer va citesc tot timpul posturile si am cate ceva de invatat.


Elena & Denisa
NOI

onitza spune:

ELE, sanatate Denisei!
BUna intrebare, ce le dati copiilor la inceput de raceala?

Oana si Paul Constantin (28.11.2004)

PUIUTUL MEU, PAUL
Varsta Paul

aime spune:

Buna seara!

Am citit ce-ati mai discutat si pot spune ca si eu sunt in ton cu mamicile "disciplinate". C-o fi consecinta a educatie sau nu, dar eu asa m-am simtit bine mereu, ca lucrurile sa fie clare, fara sa ma simt incorsetata cumva si pot spune ca regret ca la un moment dat nu mi-am ascultat parintii in ceea ce priveste cariera, de ex. Daca ii ascultam, asta apropo de ceea ce cred parintii ca ar fi bine ptr copilul lor (bine, fara sa exagereze sau sa-si doreasca sa faca dintr-un mediocru un geniu), acum nu mai ingrosam randurile inginerilor din Ro. In facultate eram asa pornita pe invatamant, am facut cursurile de pedagogie, psiho si am capatat si titlul de inginer profesor, dar m-am oprit just in time, ptr ca ...aici am ascultat-o pe mama...nu era de mine si chiar asa era. E o profesie prea frumoasa,eu am venerat aceasta profesie, trebuie s-o faci cu daruire si rabdare, dar in ziua de azi cred cu tarie ca lipseste feed back-ul si asta o aflu si de la prietenele mele profesoare de liceu, din pacate...

Cat despre intamplari din copilarie...cred ca fiecare avem cu sacul...am avut o copilarie si o adolescenta fericita, chiar de-am fost generatia "decretei", chiar daca am dar treapta 1 si a 2a, chiar daca am vazut portocale doar la sarbatori (si ce miros aveau sarbatorile alea). Imi aduc aminte de duminicile cand mergeam cu bunicul meu, un om f pedant si care se imbraca la 4 ace doar ptr a iesi cu singura nepoata la Opera, de profiterolul de duminica in compania lui. Dar si de aventura de la 4 ani cand am plecat singura de acasa la o cazarma din apropiere unde stiam eu ca-si satisface stagiul militar un nepot alor mei ce ne vizita des si pe care-l indrageam. Au fost clipe de cosmar ptr ai mei, acum ii inteleg...
Mai tin minte dupa amiezele calduroase de vara, cand statea la umbra in gradina din spatele blocului si ne jucam de-a...profesoara (ghiciti cine era?) sau de-a campionatul de gimnastica, de derdelusurile facute cu truda si de chilotii uzi in ciuda multor pantaloni ce-i aveam pe noi, de rotilele fara pretentii de role cu care am facut de-a julituri de care eram super mandri...si de jocurile galagioase, "9 pietre", "tara, tara vrem ostasi", "mim"...si cate n-or mai fi. Asta regret eu cel mai mult, ca Vlad nu va avea: bunicii pe care i-am avut eu si jocul inocent al copilariei. Dar cu siguranta ca vremurile ce vor veni vor si noi vom incerca sa suplinim sau sa invetam ceva nou care sa-l faca sa fie un copil fericit. Stiu ca nici o generatie nu seamana cu cea precedenta si ca la fiecare gasesti un parfum aparte...dar sper din suflet ca tehnologia si viteza cu care traim sa nu le ucida inocenta. E atat de BINE sa fii copil. Pacat ca ne dam seama de asta la senectute
Nu credeti ca multe din ceea ce ne spuneau bunicii/parintii le regasim, fiecare din noi, cand ajungem la varsta respectiva?

Noi am eradicat mucii in doo zile . I-am dat panadol, sinupret si isoprinosina (care e grozav, e un antiviral care-si face treaba de urgenta).

Otiliav spune:

Ana mai trebuie sa poarte ghipsul 3 saptamani si sper sa nu-l reuseasca sa-l sparga. O cunoasteti voi destul de bine si stiti ca nu sta locului, se taraste asa cu el prin casa si mai nou merge pe langa pereti pe varfuri sau se tine de diverse obiecte. Eu am tot certat-o dar nici sa sacai copilul nu pot, plus ca am impresia ca simte ca s-a refacut cate putin si de aceea nu mai sta locului. Nasol este ca ea se ducea singura la toaleta si acum nu vrea cateodata sa imi spuna dar nici ea nu ajunge la timp. Ieri a facut pipi in pat la prietena ei acasa , bine ca nu s-a udat ghipsul ca aici este problema. Si nu este primul accident, sambata-duminica cred ca a avut 3 mici accidente cu kk. Nu stiu de ce se crede asa viteaza si nu imi spune ca are nevoie. Aseara mi-a reprosat ca i-am dat ciorbitza si de aceea a facut pe ea.
Eh, scapam noi si de asta!

Mihaela, vai ce patanie cu supa. Eu mereu am fost o fomista, nu as fi aruncat mancare . In schimb la boroboate, incercam tot felul de retete de prajituri si daca nu-mi ieseau cum trebuie le dadeam la porc si trebuia sa am grija sa si linga bine peste tot . Sau le puneam in putina cu prune la fermentat pana am pus intr-una goala si a descoperit mama peste 2-3 ani cand s-au facut prune din nou.
Ioana, nu stiu de ce livada vorbesti, noi mergeam la ferma dupa mere si toamna la copt de porumb. In schimb ai mei parinti au avut mereu probleme cu cei de la oras care vandalizau gradinile lor, si acum la fel au. Cand am fost in vara acasa s-a gasit cineva sa le fure porumb din gradina si nici macar nu era facut.
Roxana, Andra, Mihaela, ati spus cam tot ce as fi sus si eu si inca foarte bine .
Eu nu am nervi si nici nu ma simt in stare sa fac Home Schooling cu copilul meu, am simtit intotdeauna ca nu am stofa de pedagog. A fost unul din motivele pentru care am renuntat la facultatea de matematica desi cam tarziu mi-am dat seama. Eu prefer sa imi duc copilul la gradinita si sa ma bazez ca cei care fac programul lor isi cunosc meseria, stiu mai bine ce sa faca cu copii in asa fel incat sa nu-i solicite prea mult dar nici deloc.
Gazella, inteleg ca tu il cunosti si intelegi foarte bine. Si vezi ca nu este un copil sociabil. Mi-ai lasat chiar impresia ca nu te deranjeaza deloc ca nu vrea la gradinita sau intr-un grup ba chiar cumva te mandresti ca el este diferit de ceilalti si ca seamana cu tine cand erai copil. Si Ana era mai salbatica, nu stia sa se poarte cu copii si i-am gasit un partener de joaca, mama a avut grija de amandoi 8 luni. Si uite asa Ana a invatat sa astepte ca bunica sa-l spele pe cel mic pe maini si dupa aceea pe ea, sa-si astepte randul in diverse situatii. Eu am fost foarte multumita de cum s-a slefuit comportamentul ei cu un alt copil in casa. I-a venit mai usor cu gradinita. Felix deja are o sora si probabil stie sa cedeze in anumite situatii sau sa-si astepte randul.
La 3-4 ani mie mi se pare ideal sa inceapa gradinita, hai la 5 ani dar sa fie puiul mamei pana devine adult nu mi se pare o alternativa de luat in calcul. Si exact cum spunea Andra, odata cu trecerea anilor va fi si mai greu, trebuie sa ai mare grija.


Mami de www.dropshots.com/otiliav" target="_blank">Ana nazdravana (18.12.2004) si Minunea din burtica 29+
Pozele noastre

ochi_verzi spune:

..of, of! Speram ca sunteti bine doar timpul te impiedica sa intri si sa scrii doua-trei vorbe. si va doresc numai bine!
Try, cam acelasi lucru am raspuns si eu la acea intrebare, sa devina mai sociabila, sa se dezvolte intelectual si afectiv-motivational potrivit varstei.
Try, nu stiu care-i profesia ta, dar as fi bagat mana-n foc ca esti psiholog
o Ana shturlubatica si-o cred ca nu are stare.
Ioana, no asta da! un Paul istet si sa ia mereu premii.
Eu n-am fost un copil prea cuminte si nici un elev model, dar pot spune ca am ajuns ce mi-am dorit.
Aaaa si sa nu uit, tura asta i-am dat homeopate, Paragripe si Homeogene 9 ca se auzea in voce o oarecare ragusala si i fac pufuri ca tuseste cam urat si de nu iar ajungem la tusea aceea suieratoare.

Mihaela si Diana 22.11.2004