Comori de nov-dec 04(186)
Raspunsuri - Pagina 12
miria_cristina spune:
Buna, fetele!
M-am adunat nitel, asa ca, .... sa va zic:
Pe fii-mea o iau cu lumanarile cat casa, seara o doftoricesc, iar dimineata are nasul uscat, dupa-amiaza, insa, o iau de la capat. Si tot asa pana am sa vorbesc singura in baie!
In plus, desi are ghiozdanel din prima zi de gradi, o culca in chilotei si maieu pentru ca nu-l gasesc! Cum vine asta?! Azi, am vorbit nitel mai apasat cu educatoarea despre asta.
Am dus si o plasa cu jucarii pentru ca sunt tare saraci si parintii si gradinita.
Ieri la sedinta, eram din alt film. Pentru ca vroiau pe cineva care sa le faca xeroxuri a, intrebat daca au calculator ca sa le dau o imprimanta si s-au uitat ca la urs.
Legat de Cartea mea de munca, am devenit isterica la subiect. Dupa ce duc o copie la viitorul servici, ma suna sefa de cadre sa-i duc si o copie dupa contractul de munca. De ce? Intreb eu. Pentru ca din cartea de munca ar reiesi ca am fost incadrata timp de 2 ani pe studii medii, desi darile la stat au fost facute pe studii superioare, iar dosarul meu cu acte tot cu studiile superioare este intocmit. Fara sa vreau am inceput sa vorbesc tare si enervata, asa ca, stul imi zicea ca el a crezut ca ma cert cu aia. Siner, imi pare rau ca poate asa a crezut si ea, dar cum, naiba sa fiu calma cand aud asa ceva. Mie nu mi-a zis nimeni nimic, iar de priceput chiar nu ma pricep la contabilitati si carti de munca.
Tare rea e perioada asta!
Sper sa treaca mai repede.
Cristina si D
amiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina
"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."
danette spune:
Ionela, ma bucur ca ai mai aparut, dar m-am intristat citind mesajele tale, m-i se pare foarte nasoala situatia Arisei..
Ma gandeam exact ca Aime, cred ca in locul tau as veni cu fetele in Romania.
Citeam si ce scria Monica despre cu e in Brazilia.. si sigur ca prima explicatie care imi vine in minte este ca mare diferentza intre spiritul latin cel cel asiatic.
Desi, asa ca tzara, Japonia imi parea cea mai "destupata" dintre cele asiatice... mai deschisa...
Nationalismele le asociam cu China sau Korea de nord.
In fine, va doresc mult succes sa treceti peste greutatile astea si sa poti s-o 'stapanesti' pe fata ta.
Aime, cum i-ai dat isoprinosina lui Vladut? la doza ma refer.
Eu stiam de antiviralul asta.. si am gandeam sa-l iau eu, asa de protectie, ca iarna trecuta am "dus" 3 raceli nasoale si chiar nu mai am chef.
ad_rianna spune:
mey try ti-am mai zis ce tare te iubesc eu? citesc mesajele tale cu atata drag de fiecare data. si roserb 
la fel, mi-au placut mult explicatiile tale. pentru ca asa gandesc si eu poate, nu stiu...nu exclud niciodata o parere, o opinie doar ca nu stau sa o explic. si voi asta ati facut. si pt,. asta mi-ati placut atat de tare.
aaaaa si subscriu si eu: mihaela mai trece 2 pe lista in caz in care faci o clasa pt copiii nostri 
. si mie mi-ar placea sa aiba copiii o invatatoare ca tine
ca tot vorbeam despre colectivitati si adaptari...eu am fost un copil mult prea docil in ceea ce priveste integrarea in normele societatii la vremea "aceea": uniforma era impecabila mereu (desi scurta de cele mai multe ori), matricola nu lipsea niciodata, cordeluta alba...aveam dubluri, parul prins regulamentar fara niciun fir rebel...bine astea sunt aspoectele cele mai marunte. ce vreau eu sa spun ca am incercat sa fac totul pt. a ma integra, si nu pt. ca mi s-au impus ci pt. ca asa voiam eu, pt. a fi acceptata mai usor si poate pt. a nu crea probleme. acum...ce sa fac eu cu ai mei care refuza sa-si puna uniforma de gradinita? ma bucur ca au opiniile lor care nu trebuie sa se supuna majoritatii mereu, asa cum am fost eu, insa oricat le-am explicat, mai ales lui bianca ca ea e cu fitzele, doar cu "lupte" accepta uniforma. iar tudor....pai daca nu vrea sa picteze, el nu picteaza. nu deranjeaza pe nimeni, doar refuza categoric. daca nu vrea sa recite poezia nu o recita, desi o stie mai bine decat bianca. ma gandesc ca...capacitatea lor de intelegere e inca limitata si nu-i pot face sa inteleaga ca asa trebuie si asa e bine, nu neaparat pt. ca asa le cere educatoarea, ci pt. a nu deveni nesuferiti prin faptul ca nu accepta alta opinie. Vorbesc despre un dram de maleabilitate, nu de acceptare fortata a unor norme impuse. citesc o carte acum..."poti sa nu cresti un copil perfect" parca ii spune. e vorba despre "pragul" de 4 ani care se spune ca este foarte important in dezvoltarea si evolutia copilului mic. ei acolo am citit ca e ok ca un copil asa mic sa aiba propriile opinii si pe cat posibil trebuie lasat sa le aiba, nu combatute cu orice pret. ok. am inteles, e important pt. dezvoltarea lui pe termen lung, insa acum, cum procedez? 
eu nu vreau sa supar pe nimeni, nu vreau sa am copii linistiti si docili, asa cum am fost eu, am pastrat si in continuare pastrez pt mine opinii care stiu ca ar deranja pe cel de langa mine, tocmai pt. a nu pune pe nimeni in situatii penibile(more or less), insa vreau sa fie realisti, vreau sa fie cu picioarele pe pamant, dar vreau sa aiba loc in societatea asta buna rea cum o fi, vreau sa se integreze si sa faca parte din ea. nu-mi permit si nu vreau sa-i tin langa mine pt. ca ei nu vor sa faca decat cum si ce vor ei. vreau sa poata discerne ca e ok si daca nu tot timpul e asa cum vor ei. si cred ca asta ar trebui sa invete acum...sau nu? bun au plans la gradinita dar pana la urma au acceptat-o. imi dau seama insa ca doar pana la un loc. sau ma grabesc cu concluzii? nu pot si nu vreau sa stau langa ei, poate fac parte din categoria de persoane nu dependente de munca dar care vor si altceva in afara de a creste copii, pt. ca la un moment dat copiii vor creste si vor pleca...eu nu vreau sa raman acasa si sa-i astept doar cu mancare. desi mancare vor avea si daca eu lucrez, o sa ma ocup de educatia lor si daca lucrez si sincer cred ca mi-ar place si sa se mandreasca cu mama lor nu doar pt ca sunt mama lor
gata...sper ca nu m-am intins prea tare. am plecat de undeva si am ajuns in alta parte...am vrut doar sa stiti si punctul meu de vedere...mai mult un sfert din el ca na, timp nu am si oricum tot pasul nu mi-l pot spune.
so, voi ii lasati sa aiba toane, sau va impuneti cu orice pret? eu am luat cazul concret cu imbracatul ca asta mi s-a parut mai simplu, dar lista e cam lunga...mi-e teama de aici sa nu evolueze...ei sunt "scorpii" si mi-am dorit copii scorpioni insa uneori simt ca ma depaseste problema ori de unde as apuca-o
monica-elizabet spune:
Buna fetelor pe toate si pe pitici
roserbina, lui Alex cand eram la Praga i-au dat un "drog" f usor....asa era acolo...si pentru operatia de polipi, amigdalita si la dentist asta se dadea...intrai acolo toata lumea era super amabila si draguta ii dadea o lingurita din asta si cam in jumate de ora asa incepeau sa se dilate pupilele si se molesea...nu era nimik de buna voie(si totul se facea pe viu)
Alex atunci avea maxim 2 ani jumate...te punea pe tine a parinte sa-l tii strans in brate si ei "il operau" in alta jumatate de ora efectul drogului trecea dar pacientul nu-si mai aduce aminte niciodata ce a fost acolo, la sfarsit i se dau mici cadouri si copilul vine cu mare drag la dr, la dentist fiindca nu=si aduce aminte absolut nimik din partea urata care a fost acolo...ci doar ca a venit si partea cu primitul cadourilor...asta se face pana la o varsta la care cei mici inteleg sa stea cuminti pe scaun...7-8-10 ani...
deci nu stiu ce sa-ti spun... pe Mihnutul sper sa fie bine
acolo daca nu statea cuminte...nu-i facea nimik...analize sau alte de-astea...nu vroia...nu-i facea insa de drogul asta nu se facea abuz decat in cazuri ca cele mentionate mai sus
monica
Prajituri si papa bun
Papa de post
gazzella spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui try Gazella, subscriu total la parerea lui roserb, ea a exprimat-o in asa fel incat sa nu fie suparator pt urechile nimanui. Tu esti o visatoare comparativ cu unele dintre noi. Simtim si traim diferit, asta e clar. Ma gandesc, oare tie nu ti-au placut colectivitatile doar pt ca te-ai simtit incorsetata de reguli si programe sau poate e cumva si o alta latura, un soi de discomfort pe care-l simti in preajma colectivitatilor si care poate are raspunsuri dincolo de faptul ca nu ti-au placut regulile si programele (de genul toata lumea face acelasi lucru in acelasi timp) – ma gandesc la o latura phiso-sociala, a relatiilor interumane. |
nu mi-au placut si nu-mi plac decat anumite colectivitati
de obicei cele impuse, in care n-am ales eu sa ma introduc nu mi-au placut, in acele colectivitati cautam doar sa supravietuiesc, nu mai reuseam sa prin aripi ca in cele in care eu ma introduceam singura pentru ca ma simteam similara lor
in clasele 1-8 eram chiar un fel de lider al clasei, prietena tuturor, confidenta tuturor, si-a celor de 10, si-a celor de 6
iar profesorii ma iubeau, si io pe ei
dar ma lasau in ale mele
si surprise, am fost un copil ciudat (!? -pentru voi care parca v-ati format o parere gresita despre mine)) in curtea blocului
aveam prieteni dragi, pe care-i iubeam si care ma iubeau
eram la acelasi nivel de raportare si cu baietii, stiind sa fiu si un baietoi
si acum, adulta fiind, reusesc sa ma introduc in grupurile care-mi plac, pe care le apreciez, castigand ulterior simpatia, admiratia celorlalti
deci nu sunt asociala, antisociala, doar selectiva
si e la fel si Felix, lui Felix nu-i plac grupurile impuse, cum e o clasa in care sa fie introdus, in rest daca i se permite sa-si aleaga companii de joaca o face si se introduce singur in grupul acestora
| Citat: |
| [...]sa gandesti comparatia cu leonardo sau alt geniu al lumii nu pt ca felix n-ar avea potentialul sa ajunga un Leonardo II, ci in sensul ca pe vremea lui, scoala avea alte sabloane, putini faceau scoala comparativ cu ce se intampla in ziua de azi (exceptand Africa), educatia aleasa de multe ori si-o permiteau doar cei bogati si insemna profesori particulari veniti acasa la conacul copchilului. De cele mai multe ori copiii care nu faceau scoala erau trimisi ucenici pe langa un meserias (tamplar, fierar, pictura in cazul lui Leonardo etc.) – asta era scaola pe care-o faceau – adica practica directa intr-o meserie. |
gradinita, scoala in general, e o inventie relativ noua in istoria omenirii
si si pentru acest fapt ma indoiesc ca o persoana poate sa stabileasca contacte sociale, sa devina o fiinta sociala doar in prezenta scolii, gradinitei
uite asa rapid ce am gasit
http://en.wikipedia.org/wiki/Kindergarten#History
sau
http://www.enotes.com/history-fact-finder/culture-recreation/when-did-first-kindergarten-open
de unde desprind
| Citat: |
| In 1856 the first American kindergarten was founded in Watertown, Wisconsin, and by the end of the nineteenth century it had become a standard part of the American educational philosophy. |
deci abia de vreo 110 ani a devenit norma in filosofia educationala a statelor unite
sunt curioasa in Romania cand au devenit norma
eu inca n-am intalnit bunic (ma refer la bunicii celor din generatia mea eu fiind nascuta in 74) care sa fi fost la gradinita
si a socializat :D
inca o data, ma indoiesc ca omenirea a inceput sa socializeze doar odata cu infintarea primelor gradinite
| Citat: |
| Stiu ce gandesti tu, ca scoala va insemna o limitare pt Felix, ca-i va taia din aripile-i de artist, ca e clar ca-l vezi facand altceva decat ce face majoritatea oamenilor. Insa nu uita ca lumea actuala in care el traieste, are nevoie de o doza de realism ca sa faca fatza vietii si acest realism e nevoie sa-l inveti oarecum de mic, pt ca daca totul e poezie (si cand spun poezie nu o spun tendentios, ci foarte serios si in sensul pozitiv al cuvantului) pana la 14 ani, ma tem ca e din ce in ce mai greu sa poata invata ce-i aia realism (asta a propos de ce spuneam ca timpul lucreaza in defavoarea noastra), cu cat mai tarziu, cu atat experienta lui poate fi mai dureroasa. Felis poate continua sa viseze si sa experimenteze cu tine acasa. Adica dupa scoala ii vei putea oferi ceea ce are nevoie sufletul lui in particular. E doar o sugestie. |
pentru mine e gresit sa incercam sa-i invatam realismul acum pentru ca ei se constriesc prin joc, fantezie
eu am gresit atunci cand am exprimat ideile "mele" despre joc
nu sunt ale mele, ci ale altora, eu doar le-am preluat crezand in ele
bibliogragie: pentru Winnicott copilul continua sa-si construiasca o personalitate prin joc, pentru Montaigne jocul este actiunea cea mai serioasa pentru un copil, pentru Schiller omul este el insusi doar atunci cand joaca absolvit fiind de joc, Montessori (numai alaltaieri din ce am vazut la gradinita mi-a fost suficient sa vad ca nu se juca copilul ci se juca copilul la indicatiile doamnei educatoare, ceea ce-i nonsens, jocul are valoare doar daca este condus de copil, sau de catre copii atunci cand discutam pespre jocul social)
Felix a trecut de ceva timp la jocul "dea" doctorul, astronautul, camionistul, etc
am fost alaltaieri dupa lucrarile sale de la gradinita
s-a jucat putin in clasa in timp ce vorbeam cu educatoarea
acasa am discutat si mi-a spus ca el nu merge la gradinita (bine, el tot completeaza tabloul asta cu "nu-mi place la gradinita deoarece...") pentru ca-i e frica, ca el se simte divers de alti copii carora nu le e frica
eu stiu ca voi o sa vedeti prin asta un semn de slabiciune, eu i-l vad un punct de forta in el
a fost capabil sa individualizeze si continua sa nu-si anuleze frica expus fiind factorului care o declanseaza
adica nu si-a creat blocaje in construirea personalitatii, nu inca
astept sa creasca, sa cunoasca, sa se expuna el fricii prin joc atat cat isi cunoaste el limitele suportabilitatii, iar cand se va simti pregatit va putea si sa se confrunte cu fricile sale
| Citat: |
| Nu e nimic nefiresc in faptu lca ca n-a primit bine gradinitza, multi copii au probleme de adaptare la colectivitate, mai ales daca nu sunt pregatiti in prealabil. Poate ca nu l-ai pregatit pt asta indeajuns. Mai ales ca el e o fire asa diferita de ceilalti copii si poate cu atat mai mult avea nevoie de pregatire pt acest pas. Pe alex cand l-am dus prima data la o gradinitza a fost un fiasco total. A fost de necesitate si de conjunctura, nu aveam de gand sa-l dau la gradi pe perioada nedeterminata, dar asta are mai putina importanta, a fost un fiasco pt ca n-am reusit sa-l pregatesc deloc, plangea toata ziua, era on/off cu plansul si a fost trist tot timpul. A fost greu si pt noi ca parinti, dar din pacate era ce nu puteam evita, nu avea cu cine sta in anumite zile. Avea aproape 2.5 ani atunci. De atunci si pana acum (aproape 4 ani) n-am facut altceva decat sa-i cultiv ideea de gradinitza si colectivitate. Si acum e super bine totul. Ieri in curticica unde se aduna toti copilasii inainte sa intre in clasa (aici parintii nu-si conduc copiii in clase, nu poti haladui cum vrei pe holurile scolii si verifica unde si ce face copilu’) alex mi-a spus “Mie imi place foarte mult la gradinitza” (cu accent pe foarte, asa se exprima el cand vrea sa-ti sublinieze ceva), iar asta pt mine a fost de-ajuns. Cand am venit acasa de la servici sa-l iau sa-l conduc la gradi (i-am promis ca-n primele 2 zile o voi face eu, dupa care doar tataie) era deja afara cu ghiozdanelul pe iarba si ma astepta. Si cand l-am pus in scaunelul de masina mi-a declarat ca el e foarte mandru de mine – stiam de ce: pt ca am venit sa-l iau si sa-l duc la gradinitza. Acasa dupa ce a ajuns mi-a cerut sa-i dau cariocile, tablitza si buretelul lui sa deseneze si el – stupoare pt mine, e f in urma cu desenatul si in afra de niste incercar ide cerc nu poate desena nimic inteligibil, instrumentu lde scris sta tare anapoda in mana lui. Si pe seara, dupa ce le-am facut baie si era gata de intrat in pat, a coborat jos dupa mine (care ii pregateam mail-ul pt educatoare) si mi-a cerut sa-i arat cum sa scrie numele lui. Mi-am dat seama ca numai de la gradinitza a venit cu ideea asta. Una peste alta noi suntem f multumiti ca el e asa incantat de gradinitza. Alex e un mare iubitor de colectivitate, de grupuri de copii si oameni. Traieste la cote maxime cand e inconjurat de oameni |
ma bucur mult pentru voi
si Felix, tot asa, daca se indragosteste de un copil, un grup de persoane care-i plac mult gusta cu intensitate fiecare clipa
inca o data, felix nu e asocial, antisocial, doar selectiv
si si eu intentionez sa-i gasesc un grup fix in care sa se simta bine
atat doar ca nu va fi gradinita (acum gandesc la niste ore de judo, gimnastica, sa vedem....)
| Citat: |
| Uneori mi-e greu sa cred ca un copil nu iubeste sa fie impreuna cu alti copii, e ceva ce tine de natura lor, mi-e greu sa-mi imaginez un copi lcare prefera solitudinea si izolarea. |
vezi mai sus :-)
e una din credintele mele cele mai intime
| Citat: |
| Iar eu cred oricat de limitata pare colectivitatea, ea slefuieste un suflet de om, relatiile interumane s-au dovedit a fi cele mai mari stimulente pt dezvoltarea intelectului unui om. |
aceasta trasatura - sociabilitatea- , e innascuta in Om, iar cine incearca sa o nege, anuleze este destinat autodistrugerii
deci sunt de acord cu ceea ce afirmi, mai putin cu partea taiata de mine
calitatea grupului va da si calitatea individului
Try, bunul tau simt ma obliga, nu as putea niciodata sa ma simt ofensata de tine
reusesti sa exprimi opinii diverse in respect pentru interlocutor, fapt pe care-l apreciez
Roserb, nu am timp sa-ti raspund, dar am sa caut s-o fac
ah, i-am explicat educatoarei, care se arata preocupata de faptul ca Felix pierde ritmul insusirilor unor notiuni, ca Felix, totusi, face progrese frumoase
de cand nu l-a vazut ea, Felix a inceput sa vorbeasca intr-o maniera complexa, articulata, atat in italiana cat si in romana
incepe sa distinga tot mai clar romana de italiana
este capabil sa recunoasca unele litere, cuvinte,
isi deschide singur televizorul, calculatorul, face jocuri pe calculator (pentru frica spun ca unele ii sunt foarte bune, el joaca mult Hercules, a ajuns la nivelul Titanilor, are nevoie de noi doar pentru a sta langa el, si a inteles ca ceea ce putea sa para de nedepasit devine in timp o bagatela. chiar, eu sunt foarte de acord cu jocurile pe calculator, in anumite conditii, link pentru cine vrea sa aprofundeze argumentul http://www.jesperjuul.net/text/
acum caut sa-i procur Caesar, il simt pregatit pentru)
face cate 2 ore de lectura din proprie vointa la sala de lectura, plus ca este fascinat de ceea ce-mi propune sa-i citesc, in ultimul timp si basme. inventeaza basme, abordeaza argumente complexe despre lumina, forta gravitatiei, culoare,corp uman, etc
iar, educatoarea mi-a spus ca nu se poate, ca e gresit sa fac toate astea cu el, ca sunt pentru copiii de scoala astfel de argumente
ii mai spun, inca o data, ca e el cel care ma solicita si insista sa-mi spuna ca-i gresit ca ii dau satisfactie pentru ca copiii trebuiesc sa se joace; hilar, nu?
off, mi-e greu si mie uneori, am venit descompusa de acolo
acum ma confrunt (in termeni pozitivi) cu un grup de parinti care au ales scoala acasa pentru copiii lor
am inteles ca inca mai exista copii bolnaviori in grup si tare rau imi pare
sanatate tuturor!
Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni)
try spune:
Roserb, aici sunt grupe de dim. Si grupe dupa-amiaza la gradinite. Si el, pt ca l-am inscris tarziu, a nimerit in grupa de dupa-amiaza. De la 12:45 la 3:30. Aici gradinitele gratuite incep doar de la 4 ani si sunt program scurt zilnic (2.75h) sau program mai lung (9-3), dar o zi da, una nu. Nu e supercomod pt el la ora aia, dar ne adaptam ca de-aia suntem oameni. Daca ar fi asa greu n-ar mai exista grupe de dupa-amiaza. Vine, si la 4 se culca o tzara pana la 5:30, nu-l las mai mult sa doarma ca apoi nu-l mai vad la fatza toata seara. Ieri la pus tataie la nani la ora 4 (vineri si luni n-a vrut sa doarma dupa gradi) si eu am ajuns la 7 acasa ca am colindat pe ici pe colo dupa treburi si nimeni nu-l trezise. Dupa baia de la 8:30 mi-a zis ca el e tare obosit. Deci si cu 3 ore de somn el tot obosit era. Copilasu' asta o sa piarda o gramada de timp dormind in viatza, dar... n-am ce-i face, asa e el. Sper sa se obisnuiasca sa doarma pana mai tarziu dimineata (oricum se face din ce in ce mai intuneric) ca sa-si faca somnul total pe 24h.
Ionela, stiam situatia cu copiii la scoala de la Hanenn, citisem relatarile ei. Trebuie sa fie f greu pt tine si pt fete. Imi pare rau de asa mediu ostil. Unele natii de asiatici sunt foarte putin toleranti, japonezii din pacate sunt poate cei mai putin toleranti dintre toti. Si chinezii de fapt sunt la fel, peste tot in lume isi fac cartierele lor si traiesc in comunitatile lor din care incearca mereu sa-i excluda pe ceialalti. Aici daca te duci in chiana town in centrul Toronto-ului risti sa intrebi 10 oameni pana dai de unul care sa-ti poata raspunde in engleza. Ieri am fost sa termin inscrierea lui adrian la daycare si am traversat un cartier chinezesc (mai la nordul orasului). Din 7 masini care au facut-o la stop la stanga (eu asteptam pe rosu in directia perpendiculara)...toti erau chinezi. Deci... asta spune multe.
Monica, bravo pt performantele copiilor si pt latura buna a societatii braziliene.
Miria, putere si curaj, iar dupa ce termini de rezolvat cate-o treaba de-asta, ia-ti un moment de respiro, uita-te in urma la ce-ai rezolvat si felicita-te singura pt ca ai dus treaba la capat cu succes. Asta iti da putere sa mergi mai departe si sa rezolvi urmatoarea problema. Mai ales cand problemele vin una dupa alta.
Mi-e mi-au gasit nivelul la tiroida mare (adica peste nivelul maxim normal). Si lipsa de fier la jumatate fatza de nivelul minim normal. Asta e o explicatie pt starea mea de nervozitate din ultimele 6 luni (nu ca n-as fi o nervoasa din fire, dar mi-a fost mult mai greu sa ma controlez). Banuiesc ca de atunci a inceput ceva ca prea multe coincid de atunci. Inclusiv ciclul mi s-a modificat (nu ca regularitate, ci consistenta) de atunci si am inteles ca si modificarile de menstruatie sunt un semn. Ce nu inteleg este faptul ca la hipertiroida ar fi trebuit sa slabesc, ori eu m-am ingrasat (nu mult, vreo 3 kg) tot de atunci. Dr. a zis ca nu tratam deocamdata nimic, urmarim in urmatoarele luni evolutia nivelului de TSH ca sa ne edificam asupra cauzei.
Adevarul ca la cat stres in viatza mea, era evident ca trebuie sa busesc pe undeva (acelasi lucru ti-l tot repet si tie Felis, ai grija ca stresul asta prelungit pe ani si ani de zile e imposibil sa nu determine u norgan sau ceva sa cedeze).
Adriana, normal ca nu-l las pe alex sa-si faca toate toanele. Si nu-mi place in general sa cedez oricaror cerinte ale unui copil doar pt ca asa vrea el. Eu nu vad un rezultat bun in asta. Alex devine greu de gestionat cand e f obosit. De la un timp incoace raspunde mai obraznic (adica ceea ce ar numi altii poate obraznic), dar stiu de unde i se trage, de la exemplele pe care i le dam noi (poate eu mai mult in ultimul timp). Cert e ca nu are rabdare sa uneori sa-l iei cu explicatii, il deranjeaza enorm sa-l intrerupi cand vrea sa-ti spuna ceva si daca o faci deja iti zice nervos: mamai vreau sa-ti spun ceva (pe un ton nervos). Si eu sunt genul mai repezita si obsnuiesc sa vorbesc peste oameni, recunosc, si normal ca bietu’ copil n-a avut un exemplu bun. Plus starea mea de nervozitate din ultimul timp… Dar e calr ca nu face ce vrea. Ma refer la toate cererile lor marunte de copii cu “vreau suc”, “vreau desene, dar acuma” etc. Uite ma uitam ca nu vine niciodata cu mancarea din castronas terminata de la gradi si dupa cateva schimburi de replici mi-am dat seama ca de fapt nu apuca sa termine, pt ca timpul destinat la gradi e limitat, nu fiecare mananca pana il uita Dumnezeu. Si normal ca alex in migala lui vesnica nu termina. Sper ca asta sa-l impulsioneze si sa-l ajute sa manance si el intr-un ritm normal. Per ansamblu el e un copil tare bun si intelegator, insa are si el corcodusii lui in fund si eu sunt genul de parinte care nu tolerez rasfaturile si saritul calului (si-aici depinde de fiecare ce baga in categoria rasfat si saritul calului).
Unde ies la noi scantei e acolo unde eu il tot imping de la spate sa faca ceva mai repede (de exemplu sa se stearga cu prosopul dupa baie si sa se imbrace in pijamale) si el gaseste mai important sa faca altceva, sa se joace cu-n cordon, sa caute prin sertare etc. Eu in timpul asta il pregatesc pe mucea de culcare cu imbracat, sters etc. Si cand ma uit in spate el inca e gol pusca cu mana pana la cot in vreun sertar scotocind dupa orice care paote fi folosit pe post de jucarie (adevarul e ca s-au strans toate bazaconiile in sertarele alea de la baie si ei le exploreaza doar in acel fragment de zi de dupa baie, in rest n-au cand). Alea sunt cele mai dese momente de frustrare intre mine si el.
Gazzella, nu am spus ca gradinitza/scoala ar fi singurele cai de a socializa un copil sau ca ar fi cele mai bune pt toata lumea. Sunt cele mai bune pt cei mai multi dintre oameni. Insa nici nu le poti nega marele rol de socializator/educator. Doar pt ca gradinitza s-a inventat in 1840 nu inseamna ca nu e o idee buna. Eu vorbesc aici de aprecierea generala, nu de cazuri particulare. Normal ca nu toti copii iubesc gradinitza/scoala.
Acuma, e un soi de contradictie in declaratiile tale (sau poate e vorba de omisiune care schimba cu totul datele problemei): zilele trecute ne spuneai cat de aiurea te-ai simtit tu in sistemul scolar si acum ne spui cat de bine socializai cu toti copiii, cat de indragita erai de toti, profesori si colegi. Daca aminteai acest aspect inca de prima data, nu ajungeam sa ma duc cu gandul ca poate au fost si alte cauze pt care nu ti-a placut scoala, cum ar fi problemele de relationare (si dincolo de asta, eu imi exprimasem acolo o opinie, am vrut sa fie o sugestie pt tine, un fel de te-ai gandit si la aspectul asta? Nu te-am catalogat nici ca ciudata, nici ca antisociala, imi pare rau ca asta ai inteles din mesajul meu).
Ideea e ca scoala/gradinitza devin nefolositoare doar in momentul in care parintele poate face cu copilul in acele 2-3-5 ore mai mult decat face gradinitza/scoala cu el. Si ma refer din toate punctele de vedere considerate de parinte a fi importante pt copilul lui (pt ca pretentiile sunt diferite de la parinte la parinte). Daca tu reusesti acasa cu copilul sa atingi mai multe puncte in alea 4 ore de gradinitza (habar n-am cate h de gradi sunt, am dat un ex. aleator) decat o face gradinitza, atunci vad ratiunea pt hs. Bine-nteles plecand de la ce crede fiecare ca e important sa atinga copilul. Dar in ziua de azi majoritatea parintilor lucreaza, putine mame stau acasa cu copiii (din diverse motive si nu mai conteaza care-s ele). Ce forma de educatie e mai buna pt acel copil: o bona care il ingrijeste fizic de cele mai multe ori si atat, o bunica/bunic care nu de putine ori sunt depasiti dpdv educational, fara sa mai punem la socoteala ca nu toti au si energia sa faca fatza nevoilor educationale ale copilului? In plus o vizita in parc de 2 ore nu poate avea echivalentul socio-psihologic (nu ma refer la alte aspecte cum ar fi cel informational, stimulator de creativitate, sensibilitate sufleteasca) al acelorasi 2 ore petrecute intr-o gradinitza. De-aia vad eu atatea plusuri in gradinitza/scoala, chiar daca ideea o fi aparut de-abia in secolul XIX. Si chiar dincolo de asta, formele respective de socializare din vremurile anterioare erau potrivite rigorilor vietii de atunci, asa cum gradinitza/scoala de acum corespund rigorilor generale ale vietii de acum. Faptul ca gradinitza ca forma de educatie si socializare a aparut in sec. XIX nu denota ca n-are valoare. Cum nici faptul ca ceva s-a practicat sute de ani in trecut nu inseamna automat ca are valoare astazi. Gradinitza de azi e doar o adaptare la nevoile societatii de azi.
Daca tu esti sigura ca Felix isi va invinge in timp acea teama de care vorbeai, mi se pare ok. Dar trebuie sa iei in calcul si scenariul in care nu va reusi sa-si infranga aceasta teama ci, din contra, se poate accentua cu timpul. Pregateste-ti un plan de bataie si pt situatia asta, chiar daca pare probabilistic greu sa se intample.
Nu ma indoiesc nici un moment ca tu il cunosti cel mai bine pe Felix si ca ii simti si intelegi nevoile intr-un fel in care noi nu o putem face doar dupa 3-4 mesaje de povestiri, dar nu uita implicarea personala are si un revers uneori: incapacitatea de a privi detasat, si de asta suntem atinsi fiecare, ca parinte.
gazzella spune:
try, gradinita mi-a provocat angoasa
nici acum nu-mi face placere sa privesc fotografiile de la gradinita, imi aduc in suflet neliniste
clasele I-VIII au fost diverse, am inceput la 6 ani scoala, dar n-am avut probleme
bine, in clasa a VI-a dirigintele a chemat-o pe mama la scoala pentru ca nu intelegea ce e cu mine, eram mult de 6, eu fiind printre premiantii clasei. mama a avut - nu stiu cum sa-l chiem - sa ma lase in pace, dirigintele, iarasi, nu reusea sa ma ia tare - norocul lui si al meu - si incet, incet am reprins drag de scoala
...pentru ca nu ma mai interesa, aveam multe alte preocupari la care nu gaseam raspuns neaparat la scoala; m-au salvat, iarasi, colegii care ma rugau sa-i ajut la teme si astfel trebuia sa iau caietul sau cartea in mana sa-i ascult in repetitiile lor
astea se facea deseori in pauze, cam asta imi era mie studiul in scoala generala, si am terminat chiar onorabil
dar citeam mult cu placere, stateam noptile treaza nereusind sa inchid cartea, am fost un copil considerat crescut, adult, imi placea in compania adultilor, imi placea sa le stau in preajma cand dezbateau anumite argumente
sa revin... invatatorul in clasa a treia s-a prins ca-s dislexica, dar nu m-a catalogat usor retardata
in clasele V-VIII am avut, cu mici exceptii, doar profesori care ma iubeau, apreciau si ma luau asa cum eram
cand am intrat in clasa a IX-a am trait o trauma
am vrut sa ma retrag dupa primul trimestru
nu m-am retras datorita profesoarei de lb. rusa, care ma stia din scoala generala
intre timp, am reusit sa leg cu profesorul de lb. romana, ma aprecia
iar in clasa a XI am intalnit un om deosebit, profesoara de limba romana, pe care o iubeam
si diriginta, care imi era profesoara de lb. engleza
oricum au fost 4 ani infernali pentru mine
ma trezeam dimineata deja bolnava, cu stari de voma, ameteli
n-am invatat nimic in liceu, multe manuale nu le-am deschis niciodata, dar am continuat sa citesc mult
eu nu operez cu informatiile din liceu, ca tot mi se serveste la ce e buna o scoala, cu tot ceea ce operez eu sunt informatiile in posesul carora am intrat purtata fiind de pasiunea pentru un argument
referitor la gradinita versus parc
ai dreptate, e necesar ca copiii sa aiba un grup stabil in care sa fie introdusi pentru a socializa
ca un grup de copii vecini intre ei
sau purtati cu constanta la anumite activitati unde reintalnesc aceasi si aceasi copii
nr de ore - activitati didactice - la gradinita lui Felix e de 2 pe zi
argumente tratate: animalele de la ferma, anotimpurile, sarbatorile, desenul
Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni)
gazzella spune:
acum am citit ca te plangi de sanatate, stres, tiroida
ia-o incet, intai si intai io as incerca cumva sa ma relaxez
sanatate multa, Try!!!
Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni)
andreap spune:
salutare
iata ca revin si eu cu un mesaj scurtttttt..din pacate.
suntem bine,Mariuca merge la gradi,deocamdata fara muci,tuse sau si mai rau,febra.Sara a avut cateva zile in care imi venea sa o
,adica urla in carut..ca nu-i mai palce,ca ii e simn,ca e prea infofolita..nu stiu,cert e ca eu mai aveam putin si o luam razna.azi insa a fost mai bine,a mai marait dar pana la urma a adormit si a fost cumintica
Ionela,imi pare rau sa citesc despre pataniile voastre cu scoala....
Miria,bine ai revenit.incepi munca?Damiana ce va face?
Pup cele doua burtici(Otilia,Fulguletz),si in general pe toata lumea
incerc sa revin macar 1 data pe zi
BOTEZ SARA
POZE NOI NOUTZE
www.onetruemedia.com/my_shared?" target="_blank"> FILMULET
Andreea, SARA(16.06.2008) si MARIUCA(7.11.2004)