Comori de nov-dec 04(186)

onitza spune:

ELE, ai cumva cartea lui Michael Montignac???? Daca da, te rog frumos, mi-o trimiti si mie pe onytza81@yahoo.com ??? Am citit si eu la subiectul cu Monti dar nu am inteles care e schema A si care B, ca te pune sa mananci o sapt Schema A si doua schema B...dar care-s alea???? Tu cum ai inteles? Peste tot am auzit de regimul asta, ca ar da rezultate....vedeam la o reteta ca recomanda jumari....cum bre sa mananci jumari sa nu te ingrasi? Si apoi am aflat ca totul se invarte in jurul chimiei: ce mananci/ in ce perioada a zilei mananci de nu se depune!

Oana si Paul Constantin (28.11.2004)

PUIUTUL MEU, PAUL
Varsta Paul

ochi_verzi spune:

Salutare, salutare!
Ioana, cum e Paul? A mai tusit?
Eu nu-i dau Dianei tratament decat atunci cand vad ca-i curge nasul, tuseste mai rau,...In primavara, cand tusea fara alte simptome i-am dat doar suc din acela de ridiche neagra(scobita, cu miere si pusa pe un pahar si ce se aduna i dadeam sa bea de cateva ori pe zi, dar cred ca sti ) si i-a trecut repede.Dr. de la TM, mi-a spus ca organismul trebuie invatat sa si lupte un pic, nu imediat tratament la cea mai usoara raceala, asa ca eu dupa asta ma ghidez.
Cand am ajuns de la scoala am vazut ca-i mai bine, bona mi-a spus ca n-a mai tusit de cand a luat-o de la gradi si nici dimineata pana sa plec la scoala n-a tusit. Nici nasul nu-i mai curge, dar se mai aduna acolo ceva secretii pe care le sufla singura.
Mi-e teama sa incep cu Lantigenul, nu de alta dar mi-e sa nu ne pricopsim cu ceva boala de necesita antibiotic si atunci n-am facut nimic...cred ca-i dau totusi pana o vad bine, o perioada, niste oscillo sau echinaceea.
Frigul asta ma omoara
Ei, Monica, Ionela mi-ar placea mie sa am asa copii isteti, dar cam greu si nici eu nu-s super, pot spune ca-s destul de pretentioasa... chiar azi ma "certam" cu ai mei ca le tot explic cum sa scrie titlul la mijlocul randului, cum sa lase un rand liber si apoi sa scrie dar, eu vorbesc, eu aud ca ei au alte preocupari.Si mai este si pb ca doi ani au avut alte doua invatatoare care nu stiu daca au pus accent si pe aspectul paginii, pt ca lucrurile astea se invata din clasa I si se fixeaza ca deprinderi

Mihaela si Diana 22.11.2004

ionela roxana spune:

Mihaela, draga mea;
ce spui tu acolo de titlu; pai sa vii sa vezi cum se invata la fiimea la scoala, ca numa` scoala nu s-o numi asta; frate ca am fost si eu ptr. prima data sa vad cu se desfasoara o ora de curs in jap.mai bine nu mergeam, caci am ramas cu un gust si mai amar decat il avea de cand a inceput scoala( primirea ei in colectivitate ca strain); debandada curata ii nene!!!; unu tipa, alta pleaca de nebun prin clasa, alta se suie pe banca cu popoul, alta nu vrea sa scrie ca asa vor muschii ei, si arunca fisa de testare sub banca, o calca in picioare, isi ia pernita si se culca pe banca( bey si a fost faza cea ma socanta ptr. mine, cred ca si ptr. prof., mai ales ca am vazut eu ca straina; fiica-mea mi-a mai spus de vreo doua ori chestia asta, dar am crezut ca nu poate fi adevarat; deci tipa respectiva care efectiv a aruncat fisa de testare sub banca, a calcat-o cu picioarele, profu. a venit la ea a luat-o cu binisorul sa scrie, ea adunat foaia de sub banca, i-a sters-o de praf si a rugat-o sa scrie, la care ea tupeista, caci mie imi venea s-o iau de ciuf, ia foaia o face ghemotoc o arunca si ii spune si lu` domnu profu pe un ton sictirit si cu capul culcata pe banca, sa faca bine sa plece de langa ea in traducere fiind "bosorogule [/i]pleaca de langa mine ca-ti pute gura" ;am simtit ca -mi pica tot plafonul in crestet de indignare si mai ales rusine?); alta isi inumara pixurile frumos sclipitoare cumparate de ea fara sa stie ai ei parinti, si cate si mai cate;
of doamne si sunt abia clasa 1; ce vor face asti la liceu, vor ajunge pana acolo; in fiecare zi imi povesteste fiica-mea cate ceva nou, cum ca unu ar fi adormit sub banca, altul si-ar fi pus picioarele pe banca, si apoi in baca, si mai ales ca nu se tin toate orele, ca o dor urechile de prea multa galagie ce este in jurul ei, ca nu poate invata;
normal ca mereu discut cu ea sii explic ca trebui sa invete, ca a invata este un lucru placut, afla lucruri noi, bla, bla, bla; numai stiu zau cum s-o incant; ba uneori o avertizez ca daca va copia ce vede in jurul ei ma infurii rau pe ea, dar ea este fffff. incantatoare si uneori imi spune ca sunt prea exigenta ca mama, ca de ce alte mame nus asa???
ei aceste framantari le am si ziua si noaptea;
azi m-a infuriat rau de tot; trebuia sa citeasca lectia la jap. si fiindca a trecut la una noua i-am explicat ca ar fi bine sa citeasca de 3x lectia sa o poata citi la final cat mai cursiv, mai ales ca acum au inceput si cangi, si mai are pe ici pe colo cateva litere; ea nu si nu ca nu vrea decat o data, ca de ce vreau musai sa fie perfecta, ca alti copii de la ea din clasa nu invata asa mult; m-am enervat rau, nu stiu cum iesea pana la final daca nu intervenea sotul, care era ffff. suparat ca l-am trezit din somn
azi au avut liber, maine iar la scoala; a racit , ii curge nasul si tuseste; maine au sportul, si-mi tot batea apropoul ca nu stiu ce domnisoara de la ea din clasa cand nu are chef ii spune profesorului pur si simplu ca nu are chef sa se schimbe de haine sa faca sport si s-o lase in pace, si ca ea ar face asa maine ca ii bolnavioara; vai si ce mare sport, se invart pe o bara ca niste maimute, sau se dau in leagan, sau se cocoata pe niste scari, sau se plimba cu bicicletele cu o roata(cum s-o numi caci nu-mi vine acusi denumirea); i-am spus f. ferm sa nici sa nu se gandeasca sa faca asa ceva, sa puna mana sa participe la ora, ca nu are nika, numai in cazul in care ii este rau sau are febra sa ridice doua degetele si sa-i explice profului ce bai are; nu stiu cat am s-o mai pot tine sub control, simnt uneori ca-mi "scapa printre degete"
scuze de deranj

Otiliav spune:

Nimic deocamdata sau un pahar cu lapte cel mult un drops mentolat/cu gust de fruct daca s-a intamplat imediat dupa ce s-a trezit si poate are gatul uscat. Urmareste-l si tu azi, maine daca se mai intampla si dupa aceea sa intervii. Eu i-am mai dat sirop de muguri de brad. Cand mi se intampla mie mai beau ceai de ceapa, ceai de cimbru. De la farmacie nu stiu ce sa iti recomand.

Mami de www.dropshots.com/otiliav" target="_blank">Ana nazdravana (18.12.2004) si Minunea din burtica 29+
Pozele noastre

try spune:

Gazella, subscriu total la parerea lui roserb, ea a exprimat-o in asa fel incat sa nu fie suparator pt urechile nimanui. Tu esti o visatoare comparativ cu unele dintre noi. Simtim si traim diferit, asta e clar. Ma gandesc, oare tie nu ti-au placut colectivitatile doar pt ca te-ai simtit incorsetata de reguli si programe sau poate e cumva si o alta latura, un soi de discomfort pe care-l simti in preajma colectivitatilor si care poate are raspunsuri dincolo de faptul ca nu ti-au placut regulile si programele (de genul toata lumea face acelasi lucru in acelasi timp) – ma gandesc la o latura phiso-sociala, a relatiilor interumane.
E destul de fortat sa gandesti comparatia cu leonardo sau alt geniu al lumii nu pt ca felix n-ar avea potentialul sa ajunga un Leonardo II, ci in sensul ca pe vremea lui, scoala avea alte sabloane, putini faceau scoala comparativ cu ce se intampla in ziua de azi (exceptand Africa), educatia aleasa de multe ori si-o permiteau doar cei bogati si insemna profesori particulari veniti acasa la conacul copchilului. De cele mai multe ori copiii care nu faceau scoala erau trimisi ucenici pe langa un meserias (tamplar, fierar, pictura in cazul lui Leonardo etc.) – asta era scaola pe care-o faceau – adica practica directa intr-o meserie. Stiu ce gandesti tu, ca scoala va insemna o limitare pt Felix, ca-i va taia din aripile-i de artist, ca e clar ca-l vezi facand altceva decat ce face majoritatea oamenilor. Insa nu uita ca lumea actuala in care el traieste, are nevoie de o doza de realism ca sa faca fatza vietii si acest realism e nevoie sa-l inveti oarecum de mic, pt ca daca totul e poezie (si cand spun poezie nu o spun tendentios, ci foarte serios si in sensul pozitiv al cuvantului) pana la 14 ani, ma tem ca e din ce in ce mai greu sa poata invata ce-i aia realism (asta a propos de ce spuneam ca timpul lucreaza in defavoarea noastra), cu cat mai tarziu, cu atat experienta lui poate fi mai dureroasa. Felis poate continua sa viseze si sa experimenteze cu tine acasa. Adica dupa scoala ii vei putea oferi ceea ce are nevoie sufletul lui in particular. E doar o sugestie.
Nu e nimic nefiresc in faptu lca ca n-a primit bine gradinitza, multi copii au probleme de adaptare la colectivitate, mai ales daca nu sunt pregatiti in prealabil. Poate ca nu l-ai pregatit pt asta indeajuns. Mai ales ca el e o fire asa diferita de ceilalti copii si poate cu atat mai mult avea nevoie de pregatire pt acest pas. Pe alex cand l-am dus prima data la o gradinitza a fost un fiasco total. A fost de necesitate si de conjunctura, nu aveam de gand sa-l dau la gradi pe perioada nedeterminata, dar asta are mai putina importanta, a fost un fiasco pt ca n-am reusit sa-l pregatesc deloc, plangea toata ziua, era on/off cu plansul si a fost trist tot timpul. A fost greu si pt noi ca parinti, dar din pacate era ce nu puteam evita, nu avea cu cine sta in anumite zile. Avea aproape 2.5 ani atunci. De atunci si pana acum (aproape 4 ani) n-am facut altceva decat sa-i cultiv ideea de gradinitza si colectivitate. Si acum e super bine totul. Ieri in curticica unde se aduna toti copilasii inainte sa intre in clasa (aici parintii nu-si conduc copiii in clase, nu poti haladui cum vrei pe holurile scolii si verifica unde si ce face copilu’) alex mi-a spus “Mie imi place foarte mult la gradinitza” (cu accent pe foarte, asa se exprima el cand vrea sa-ti sublinieze ceva), iar asta pt mine a fost de-ajuns. Cand am venit acasa de la servici sa-l iau sa-l conduc la gradi (i-am promis ca-n primele 2 zile o voi face eu, dupa care doar tataie) era deja afara cu ghiozdanelul pe iarba si ma astepta. Si cand l-am pus in scaunelul de masina mi-a declarat ca el e foarte mandru de mine – stiam de ce: pt ca am venit sa-l iau si sa-l duc la gradinitza. Acasa dupa ce a ajuns mi-a cerut sa-i dau cariocile, tablitza si buretelul lui sa deseneze si el – stupoare pt mine, e f in urma cu desenatul si in afra de niste incercar ide cerc nu poate desena nimic inteligibil, instrumentu lde scris sta tare anapoda in mana lui. Si pe seara, dupa ce le-am facut baie si era gata de intrat in pat, a coborat jos dupa mine (care ii pregateam mail-ul pt educatoare) si mi-a cerut sa-i arat cum sa scrie numele lui. Mi-am dat seama ca numai de la gradinitza a venit cu ideea asta. Una peste alta noi suntem f multumiti ca el e asa incantat de gradinitza. Alex e un mare iubitor de colectivitate, de grupuri de copii si oameni. Traieste la cote maxime cand e inconjurat de oameni. Dar am plecat de la Gazella si-am seninat la noi. Uneori mi-e greu sa cred ca un copil nu iubeste sa fie impreuna cu alti copii, e ceva ce tine de natura lor, mi-e greu sa-mi imaginez un copi lcare prefera solitudinea si izolarea. Iar eu cred ca oricat de limitata pare colectivitatea, ea slefuieste un suflet de om, relatiile interumane s-au dovedit a fi cele mai mari stimulente pt dezvoltarea intelectului unui om. Faptul ca Felix a primit f greu prima experienta de gradintiza nu inseamna ca ai gresit tu ducandu-l acolo. Poate e o chestiune de incercari repetate. Intr-un fel nu e de mirare de ce lui nu-i place sa faca ce i se spune, ceva impus si la comanda din moment ce el, pana acum, a fost cel care a “comandat” mereu “meniul”. Dar, cum spunea si Roserb, iti respect opiniile. Doar incerc sa-ti ofer si un alt punct de vedere la care sa te gandesti si pe care sa-l cantaresti. E f. greu ca parinti sa fim siguri intotdeauna ca ceea ce am ales pt copii nostri a fost si cel mai nimerit pt ei. Ramane doar timpul sa ne dovedeasca asta. Dar e ucred ca poti sa le imbini pe amandoua: sa-i pastrezi latura asta sensibila (care e clar ca-l face special) si sa-l integrezi si in lumea obisnuita. Asta ca sa-i dai mai tarziu sansa sa aleaga pe ce drum considera ca i se potriveste mai bine. Daca elimini din start una din ele exista riscul ca mai tarziu el sa se simta vitregit ca nu i-au fost oferite toate posibilitatile. Inca o data, hs e o decie grea de luat si nu pt ca tu n-ai face fatza cu succes. Aici in Canada hs are mult mai multa trecere decat in alte parti (banueisc ca asta se intampla cu precaredere in sistemele anglofone).
Oricum, sper din suflet ca parerile noastre sa nu te descurajeze si sa postezi in continuare legat de preocuparile tale cu Felix. Din contra, unde-i diversitate de opinii cred ca avem cu toate ceva bun de invatat. Uite, stilul tau spre exemplu e ca un reminder pt mine sa am grija si de sufletelul copilului, de ceea ce-i place lui, si nu de ceea ce mi-ar placea mie.

Ochi-verzi, nu esti singura cu supa. Noi o aruncam in veceu. La inceput, minteam c-am mancat si maica-mea isi dadea seama si ne spunea: unde-ati mancat? Ca nici pojghita la ciorba nu e sparta (pelicula aia de grasime care se intareste dupa statul la frigider. Si uite-asa am invatat sa spargem si pojghita. Apoi ziceam iar ca am mancat si mama ne zicea: unde-ati mancat ca nu e nici un vas murdar. Ce sa mai mintim ca le-am spalat ca nu ne credea. Si-ute-asa am invatat sa murdarim polonicul, farfuriile si cate-o lingura de fiecare si sa le lasam in frigider, dar de mancat, nu mancam. Si-apoi s-a prins mama si ne zicea ca nivelul la ciorba e la fel ca ieri. Si uite-asa am invatat cu polonicul sa luam ciorba si sa murdarim peretii cratiei pana mai sus ca sa para ca am scazut nivelul de ciorba. A tinut si asta cat a tinut dupa care am inceput sa aruncam mancarea-n veceu. Nu stiu cum rezolvam problema grasimii din veceu, dar maica-mea doar de curand a aflat de ce faceam.
Stiu cand eram la gradi si-am inceput un soi de gripa cred (nu im icurgea nimic, daor sti uca mi-era frig mereu si tin minte si vestuta de lana crosetata de mama care ar fi trebuit sa-mi tina de cald, dar mie tot frig imi era. Si acasa i-am spus mamei si mi-a pus termometrul si in noaptea aia am facut 41 temperatura. Tin minte cand ne-a pus educatoarea sa desenam o rochita dupa model (adica ea desenase si pusees modelul sa-l vada toata lumea. Tin minte cand ne-a dat sa gustam legati la ochi din legume si fructe, trebuind sa ghicim ce prieam si eu am nimerit ceapa. Sti ucand un copil n-a vrut sa manance pilaful la masa de pranz si bucatareasa de nervi/ciuda l-a bagat cu fatza-n farfurie si i-a facut “masca” de orez. Ti nminte cand educatoarele ne-au last de izbeliste odata si noi am inceput sa alergam de bezmetici dintr-o clasa in alta si cum era usa deschisa spre hol de la casa cealalta si eu veneam din spate, m-am busit cu un copil mai mititle de inaltiem decat mine si am nimerit cu nasul in fruntea lui si mi-a curs sange din nas (pt prima oara-n viatza mea si ce mandrie simteam in suflet si ma dadeam ranita, m-am facut ca nu ma pot nici macar incheia la pantofi cand a fost sa iesim la joaca afara pt ca eu trebuia sa-mi tin mana cu servetelul la nas – desi nu mai curgea nimci de mult dea-colo). Cum saream in paturile de dormit de la gradi, alea de se strangeau si erau bagate intr-o camara seaprata. Cat de emotiva eram la o serbare cand am avut de prezentat un cantecel in costum national, dar vai ce mandra ma simteam de costumul ala ca nu orisice copil canta la serbare in altceva decat uniforma de scolar. Ce greu era sa facem rost de-un costum national, de regula se imrpumuta de la cutare sau cutare cate-o piesa pana incropeam de-un costum intreg. Cum am fost cu colega mea de scoala de 8 ani (in acelasi timp vecina de de-asupra cu mine si actualmente cumnata) sa ne luam surorile mai mci ide la gradi si ne-am oprit in parc sa ne dam in leagane si balansoare si i-am spart capul sora-mii care se gasise sa isi vare capul exact sub balansoarul in care ne dadeam noi si cum a dus-o un nene in brate pana acasa si se facuse coada dupa noi de lume curioasa (asa era pe atunci). Cum faceam toate prostiile la tara la bunici si cat de mult sufeream ca noi nu ne petrece mvacantele de vara acasa in oras asa cum faceau alti copii. Cum mamaie ne punea mereu la treaba si la jumulit de burian din gradina de zarzavaturi, cum tataie mesterea la ramele lui de tablouri (era tamplar) si o facea cu atata dragoste si voie buna mereu. Era cel mai fericit om cand lucra la treburile lui, fluiera si iubea momentul ala de liniste al lui. Iar noi ne uitam la toate sculele ciudate pe care le folosea ca sa scobeasca in lemn si sa faca un model. Cum ma punea mereu sa am grija de cal cand mergeau cu treab pe camp (eram prea mica sa muncesc la camp) si mie-mi era o frica de muream de calul ala ca ciulea la mine, trebuia sa nu-l las sa manance decat iarba de pe marginea drumului, nu din lanul de trifoi/porumb al oamenilor. Cum mi-a explicat mama de ce luna vine mereu dupa noi, indiferent ca noi suntem acum la tara si in juma de ora era in oras. Cum m-a invatat tata sa citesc ceasul. Cum am luat primul 4 la scoala, cum faceam toate prostiile posibile cu fratele meu mai mare cu 1 an ca mine, cum ne jucam cu copiii vecinei (tot 4 copii, tot 2 baieti si 2 fete, toti de aceleasi varste cu exceptia celor de-ai doilea copiii, in rest eram perechi). Si noi ne imbracam in orchiile mamelor, ne laum pantofi cu toc, beam cacao cu lapte in cescutele de cafea din vitrina, fumam creioane si vorbeam frecacut ca doamnele. Cu men taraiam cu rochiilea-alea si pantofii pe scari de la etajul 8 la etajul 9 dintr-o casa in alta, cum in 30 de secudne era totul pus la loc daca auzeam cheia invartindu-se in usa. Cum ne rujam si machiam pe ascuns. Hai ca nu mai continui ca, vorba lui ochi-verzi, scriem romane. Nu cred ca e ceva iesit din tipar, ca doar fiecare are partea lui de istorii care au insemnatate aparte doar in mintea si-n viziunea proprii. Si copii nostri vor creste la fel, ei vor avea reperele lor.

Ochi-verzi, sunt un mare rahat de economist (la modul general) – nu ca as avea ceva impotriva profesiei in general, doar ca-s in criza profesionala, daca pot spune asa, nu stiu ce-as vrea sa fac si ce mi s-ar potrivi in viatza… cam tarziu m-a apucat intrebarea asta, dar… poate ca niciodata nu-i prea tarziu. Am terminat marketingul si-am lucrat pana acum in mk. u mam crezut ca imi palce doar ca n-am nimerit eu la firmele care trebuie, acum realizez ca nu asta as vrea sa fac in viatza. De fapt nici nu stiu ce-as vrea sa fac in viatza. Am asa un sentiment de “bun la orice, dar la nimic concret”. Poate ca lipsa unor rezultate notabile m-a facut sa nu gasesc motivatie in ceea ce fac… sau poate tocmai faptul ca nu am o motivatie puternica pt ceea ce fac nu m-a dus la rezultate notabile. Nu stiu… Mi-ar placea intr-o zi sa am afacerea mea de care sa ma ocup singura si care sa mearga (evident!!!).

Musai sa-i dai ceva? De ce te grabesti sa apelezi la sticlute doar pt ca a tusit sec de cateva ori?
Alex ieri era usor racit: ii curgea nasul. L-am lasat asa cum e. Nici nu ma ocup de detalii de-astea.

Ionela, ma bucur ca mai citim si noi de cucuiete si ca ne mai veselesti pe aici cu mesajele tale (chiar daca ce-ai postat acum nu e de veselie, dar la cum te stiu eu pe tine faci mereu haz de necaz). Felicitari pt scolaritza, mai vrem poze ca nu mai stim nimci de fetele tale.

Madachan spune:

Onitza,si eu tot sirop din muguri de brad ii dau iar cand se agraveaza tusea ii dau Eurespal.Sanatate!

Ionela -Roxana, sashibori!!!! Pune si tu poze sa vedem si noi cucuietele!!!

EDWARD 29.11.2004

http://community.webshots.com/album/567249926cDDpJr

monica-elizabet spune:

Buna fetelor,
onitza cum se mai simte Paulica?
sanatate multa la fel si printesei tale Mihaela si numai bine tuturor copilashilor bolnaviori

Onitza, eu de aproape 2 luni de cand merge ruxi la gradi...merg rapid pe jos o ora(6 km si putin) si nu am mai pus un gram...desi mananc destul fara nici o restrictie...poate te ajuta si pe tine asta...
pe toate

monica

Prajituri si papa bun
Papa de post

Otiliav spune:

Ionela, ce povestesti tu am mai citit si prin postarile lui Hannen. Inteleg ca situatia este scapata de sub control in scolile publice. Se leaga copii si de faptul ca ea are sange romanesc?
A, pai Monica, 6 km dus si 6 km intors sunt ceva, bravo tie. Si eu am mers o vreme la servici pe jos si se simtea putin la kg, dar si la oboseala, timp pierdut. Cel mai nasol cand ma prindea ploaia, la voi insa cred ca este frumos mai mereu.

Mami de www.dropshots.com/otiliav" target="_blank">Ana nazdravana (18.12.2004) si Minunea din burtica 29+
Pozele noastre

paxela spune:

sa afisat danonino, multumim de voturi si sustinere, din pacate dupa votul juriului , am cazut de pe locul 1 pe locul 5

Otiliav spune:

Mami de www.dropshots.com/otiliav" target="_blank">Ana nazdravana (18.12.2004) si Minunea din burtica 29+
Pozele noastre