Cum va pedepsiti copiii (2)
Raspunsuri - Pagina 2
filofteia spune:
Deborah, la 1 an si 10 luni este prea mic pentru pedepse as spune si eu, care sunt pro pedepse. 
Cum am procedat eu la varsta asta... orice lucru pozitiv era aplaudat...pe bune...ii spuneam bravo si bateam din palme...deschidea dulapul, eu ii spuneam sa-l inchida, il inchidea, bravo si bateam din palme...
Ceea ce face copilasul tau acum s-ar numi atentie negativa...tu trebuie sa-l indrepti spre atentia pozitiva...adica sa-i acorzi atentie atunci cand face lucruri bune... pentru orice nimic...ii dai ceva si spune multumesc...il lauzi...ii ceri ceva si-ti aduce...il lauzi... La noi metoda cu laudatul a mers foarte bine...incat incepuse sa se laude si singur facea ceva ce stia ca-i bine/sau cerut de noi spunea bravo si batea din palme.
Eu i-as lua toate jucariile si as incerca pentru o saptaman sa le dau iar...se poarta la fel i le iau iar doua saptamani si asa mai departe...daca nu-i pasa de ele inseamna ca nu-i trebuiesc...cu atat mai bine, pastreaza-le pentru cand va fi mai mare, peste un an, doi.
Al meu avea o nebunie sa se catere, asa ca la noi au fost inchise toate jucariile ce puteau folosi la catarat, tricicleta, galetuse, cuburi, etc...
ruscus spune:
imi doresc din tot sufletul sa imi educ copii cat mai frumos, cand gresesc sa le explic calm ce nu au facut bine, cand fac ceva bine sa ii laud..., dar practica ma omoara, uneori am rabdare sa le raspund la toate intrebarile chiar daca vorbesc amandoi deodata, sa nu ma enervez daca fac vreo prostie, sa le explic ce e bine si ce nu
dar din pacate de cele mai multe ori nu mai am rabdare, pur si simplu ma comport ca un monstru cu copii mei,si dupa aceea ma simt ca ultimul om ca nu mi-am pastrat calmul si nu le-am vorit frumos, e asa o diferenta intre mama care vreau sa fiu si mama care sunt in marea majoritate a timpului si stiti ce e ironic ma mai si lauda lumea ce bine imi educ copii, auzi, ce bine ii educ, ce mult ii stresez mai bine zis
vreau sa fiu calma in orice clipa cu copii mei, vreau sa fiu un model pt ei
vreau sa fiu tot timpul zen, cat trebuie sa ma mai educ pe mineca sa reusesc sa imi educ copii frumos, sa creasca armonios fara sa le stirbesc din personalitate
doamne ajuta
"daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." R. TAGORE
florina, mamica lui thierry si dara
Farah spune:
ruscus, eu zic ca ai mari sanse ca lumea aia sa aiba dreptate...
ce daca nu esti perfecta, ce daca gresesti, chiar crezi ca exista om pe lumea asta care sa poata fi 100%asa cum vrea sa fie, sa nu aiba ever rabufniri si momente de nervi sau oboseala sau whatever?
nu asta e cel mai important, eu zic ca-i mai important sa perseverezi si sa incerci sa-i faci si pe copii sa priceapa ca momentele alea sunt greselile tale, i.e. sa recunosti in fata lor ca ai "comis-o".
si poate ar fi o idee sa incerci ca timpul pe care-l petreci acum invinovatindu-te(care nu face decit sa-ti alimenteze angoasele) sa-l petreci gasind metode prin care sa mai descarci din 'energia negativa' (nu-mi place cum suna, dar nu gasesc o exprimare mai buna), poate vei ajunge sa ai rabdare mai multa.
postarea asta e evident valabila in cazul in care 'ma port ca un monstru' inseamna 'ii stresez' si nu cine stie ce abuz...
si postarea asta se vrea a fi o incurajare pentru o situatie in care eu ma regasesc: nu esti singura, multe ne luptam cu noi si mai si pierdem... asta nu-i un motiv sa nu ne straduim in continuare
ruscus spune:
merci de incurajari
cand am zis ca ma port ca un monstru cu ei ma refeream ca zbier la ei cand le repet de mai multe ori sa faca un lucru si nici nu ma baga in seama, nu vreau sa fac din copii mei mici soldatei sa execute tot ce le spun in secunda in care le-am spus...ei sunt copii normali, eu sunt ceea care trebuie sa fiu calma si relaxata, poate nu ar fi rau sa am un sac de box sa imi vars toti nervi pe el
le invidiez pe fetele care sunt tot timpul zen si calme atunci cand copii "descopera lumea"
asa vreau sa fiu
doamne ajuta
"daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." R. TAGORE
florina, mamica lui thierry si dara
mina spune:
Eu cred ca toti ne mai pierdem cu firea uneori, dar depinde de noi daca asta inseamna ca ridicam un pic tonul sau ca lovim pe cei din jur, mai ales copiii.
Nu cred sa existe om (parinte) care sa nu fi simtit ca-l parasesc nervii vis a vis de copilul sau. Recunosc cinstit ca uneori mai ridic tonul la Matei. De cele mai multe ori o fac ca sa ii rup putin ritmul - cum zicea cineva mai inainte, daca spui ceva de 2-3 ori si "andrisantul" ramane impasibil ca si cum nu te-ar fi auzit.....
Un alt pont: am cumparat o clepsidra pe care, atunci cand suntem suparati sau nervosi, o punem sa curga si in timp ce curge e "liniste obligatorie" timp in care fiecare se gandeste unde a gresit. Face minuni!
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ruscus e asa o diferenta intre mama care vreau sa fiu si mama care sunt in marea majoritate a timpului si stiti ce e ironic ma mai si lauda lumea ce bine imi educ copii, auzi, ce bine ii educ, ce mult ii stresez mai bine zis vreau sa fiu calma in orice clipa cu copii mei, vreau sa fiu un model pt ei vreau sa fiu tot timpul zen, cat trebuie sa ma mai educ pe mineca sa reusesc sa imi educ copii frumos, sa creasca armonios fara sa le stirbesc din personalitate doamne ajuta "daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." R. TAGORE florina, mamica lui thierry si dara |
Dar de ce nu te apreciezi tu pentru situatiile in care-ti iese totul asa cum trebuie? De ce nu te gandesti ca esti om, din carne, oase si sange si ca, da, uneori lucrurile-ti cam scapa de sub control. Asta inseamna normalitate. Important e ca-ti pare rau daca ai sarit calul si iarasi, important este ca, dupa ce te-ai calmat si ai vazut c-ai sarit calul sa ai puterea ca, daca ai fost nedreapta, sa te duci la copil si sa-i spui ceva gen "te rog sa ma scuzi; am exagerat putin adinneuri si mi-am cam pierdut controlul, etc."
Asa ii arati si copilului ca uneori TOTI gresim, important este ca, atunci cand ne dam seama de asta sa ne cerem scuze de la cei pe care i-am ranit si ca nu este nici o rusine sa-ti ceri scuze, chiar si de la cineva mai mic decat tine.
alice
simali spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui principe
Daca ai sa-i iei jucariile,interzici muzica sau alte lucruri care-i sunt dragi nu ai sa faci decat sa-i declari razboi,sa va luptati si sa va frustrati reciproc.Banuiesc ca este un bb mic care inca nu stie ce inseamna doare,nu intelege nici explicatiile. cand sunt mici ei se ghiaza mai mult dupa expresiile fetei adultilor si semnele facute de catre acestia. Daca tu,atunci cand te musca sau loveste, esti mai expresiva decat cand mangaie,sigur el le v-a repeta lovitura ca-i place reactia.Daca dupa ce te loveste tu dai dezaprobator din cap si faci cu degetul semnul ca nu si spui firm "nu" iar mai apoi ii iei manuta i-o mangaii si apoi cu manuta lui mangai mana ta exclamand fericita si expresiva cuvinte de lauda.."bravo","ce manuta dulce""mai,mai"..el v-a incepe sa repete aceste gesturi si o sa le uite pe cele agresive. El inca nu discerne ce-i bine si ce-i rau...dar ii place in schimb atentia,spectacolul. Mata Emma lupta iar cu cancerul http://www232.rockyou.com/my_gallery.php?source=smgb&instanceid=84575297&islocal=true# http://www232.rockyou.com/show_my_gallery2.php?i |
Eu am trecut prin faza cu lovitul si, evident, am incercat mai intai cu "a..., n-o lovi pe mami, pupa pe mami, etc." Nu a functionat. Dimpotriva. Cred ca zicea "asta e nebuna, eu ii dau una si ea zice s-o pup si rade la mine". Ba mai mult, la cei 2 ani ai lui copilul STIA ca ceea ce face nu este bine si-si dorea in adancul sufletului sa fie oprit (era un fel de dovada a faptului ca eu stiu ce fac si stiu sa opresc lucrurile cand o iau razna).
Atunci am realizat ca trebuie sa-i arati clar ca nu-ti place ce-ti face si sa-l faci sa inteleaga ca nu vei tolera sa te loveasca nici in ruptul capului.
Luatul jucariei a produs ceva frustrare pe moment. Dar eu am continuat sa fiu prietenoasa, senina si sa ma joc cu el. A doua zi i-am dat jucaria. A mai incercat o data (ceva mai timid de data asta) si am procedat la fel. Dupa "consumarea" conflictului copilul a fost mai calm, mai echilibrat si m-am inteles mult mai bine cu el. Ca si cum ar fi devenit mai increzator in faptul ca mami stie bine cum merge lumea asta si nu o sa-l lase sa "cada".
Nu sunt de acord cu cei ce spun ca la 2 ani copilul e o leguma care nu stie ce face si noi trebuie sa facem tot ce vor ei ca sa nu tipe. Dimpotriva, in jurul varstei de 2 ani copiii incep sa devina constienti de lumea in care traiesc si se pot speria de ea. Vad ca nu pot controla anumite lucruri si devin frustrati (de exemplu fi'miu plangea de mama focului cand nu putea sa indese obiecte mari in gauri mici). Aici noi, parintii, le puem transmite mesajul "mergi pe mana mea unde nu intelegi si o sa-ti fie bine". Daca ne percep slabi si nehotarati copiii se sperie si exacerbeaza comportamentele nedorite.
alice
lilina spune:
si eu sunt pro pedepse dar numai atunci cand exista un motiv clar, nu pt.orice prostie, eu sunt o persoana disciplinata si nu cred ca as putea sa am o altfel de viata....de aici rezulta si atitudinea mea "pro pedepse"
si eu simt uneori ca imi pierd rabdarea prea repede si tip cand nu ar trebui, incerc din rasputeri sa ma abtin, dar uneori nu imi iese, imi dau seama dupa ce e prea tarziu si ma simt vinovata pt.asta
am citit ce a scris ruscus si stiu prin ce trece, chiar daca eu nu am decat un copil de 2 ani, dar este nazdravan si are o personalitate !!! e f.incapatanat....insa ii multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a dat si ma rog sa fie sanatos, cu restul ne vom descurca noi cumva
incerc sa ma ghidez dupa niste carti....am citit ceva interesant si incerc sa aplic in fiecare zi ....."rabdare si blandete"
Lilina & Vlad-Alexandru (23 septembrie 2006)
poze cum s-a nascut, site-ul
gazzella spune:
recitesc o carte zilele astea
e despre competentele copilului, valori, construirea autostimei copilului, increderii in sine (sunt doua concepte care nu trebuiesc confundate)
sunt multe de spus, tendinta mea acum e sa iau cartea si sa traduc fraza cu fraza, mi se pare totul relevant
dar n-am timp pentru ca ai mei copiii trebuie sa fie vazuti, trebuie sa li se confirme faptul ca exista ori asta inseamna sa le fiu prezenta atunci cand exclama "mama, uite-ma!"
in fine...am spus deja suficiente ca sa trezesc interesul unora
cartea e www.amazon.ca/Your-Competent-Child-Jesper-Juul/dp/0374527903" target="_blank">aceasta
lectura placuta cui se incumeta
dupa mi-ar placea un grup de suport cu cele care au citit cartea, lucrez si eu mult la mine
Felix (4 ani) Bendis (2 ani)
"Il bambino e l'unico essere ragionevole in un mondo folle"
Daiario clinico, Sándor Ferenczi
Chuny spune:
Interesanta propunere, din pacate nu e tradusa in franceza sau macar spaniola ca sa o pot citi ... pacat! Subiectul ma intereseaza pt ca sunt in conflict cu cei apropiati pe tema asta.
Sibylle
Nasterea ariciului junior *****POZE ***** Cum a intrat Anna in viata mea
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">SONIA ARE NEVOIE DE AJUTOR! UN CONT PAYPAL VA STA LA DISPOZITIE