Istoria unei nasteri care trebuia sa fie perfecta!

Iata povestea unei nasteri ,in rominia in zilele noastre ,povestea nu este a mea ci a unei persoane apropiate si dragi mie ,care a nascut la inceputul lunii august 2003 si desi ca proaspata mamica si-ar dori sa poata avea timp sa se alature noua pe forum ,timpul i-i este limitat ,astfel ca mi-a permis mie sa -i public aici aceste rinduri!Va Multumesc,



ISTORIA UNEI NASTERI CARE TREBUIA SA FIE PERFECTA!

Din totdeauna mi-am dorit un copil dar pina la 30 de ani nu am intilnit barbatul cu care sa am curajul de a face acest pas... Apoi m-am maritat cu sufletul meu pereche si am decis sa avem un baietel care sa fie zodie de apa ca si noi doi. Dupa indelungi chinuri si calcule minunea s-a intimplat... Am avut o sarcina usoara fara mari chinuri asa cum se intimpla de obicei la mamicile mai in virsta.
Am decis impreuna cu medicul meu ginecolog ca voi naste prin cezariana cu anestezie totala ca sa nu simt nimic iar cind ma trezesc voi fi in salon si cu multe calmante ca sa nu fiu prea mult traumatizata.
Trebuia sa nasc in catre sfarsitul lunii - totul era aranjat si pregatit: moasa, anestezistul, rezerva personala... tot.
La inceputul lunii, cand am fost la controlul obisnuit, s-a decis ca trebuie sa nasc atunci deoarece sarcina era la termen sau chiar depasita...
Mi se face anestezia totala dar dupa scurt timp ma trezesc in mijlocul operatiei in niste dureri cumplite... eu urlam cit puteam iar ei ma felicitau ca am un baietel de 4 kg..nu se asteptau sa ma trezesc atunci si nu erau pregatite calmantele decit in salon cind ajungeam asa ca a trebuit sa suport cu stoicism totul...
Ca sa fie totul "complet", in momentul in care au vrut sa ma mute de pe masa de operatie pe patul cu care ajungeam in salon, cearsaful de care prinsese 4 persoane s-a rupt si am cazut...
Intr-un final am ajuns in salon unde mi-au facut toate calmantele care se puteau face dar care au avut efect cu mare intirziere... si am suportat alte dureri....
A doua zi mi s-a spus ca daca vreau sa-mi vad copilul trebuie sa ma dau jos din pat... cine a facut operatia de cezariana stie ce inseamna asta... alte dureri de nedescris.
Dupa ce m-am dat jos din pat... a venit sotul meu si ne-a fost adus baietelul in rezerva... Doamne ce minune! Ce emotii coplesitoare! Ce fiinta mica si minunata!!
A treia zi merg sa alaptez copilul desi nu aveam lapte... il caut pe la toate nivelele si incep sa intru in panica deoarece nu il gasesc! Intr-un final aflu ca este la reanimare deoarece nu se simte bine!!
Mi se spune ca bebele meu nu este bine deloc, ca are grave probleme respiratorii si cu inima... desi cu o zi inainte cind am stat cu el nu avea nimic...restul discursului nu l-am mai auzit deoarece se invirtea totul cu mine si curgeau transpiratii reci pe tot corpul meu...
Am reusit sa-l vad... tuburi, monitoare, perfuzii - Doamne ce s-a intimplat cu bebele meu? Am inceput sa pling disperata si sa arunc cu bani la toate persoanele care l-ar fi putut ajuta... 3 schimburi...
- De ce plingeti? ma intreaba medicul pediatru.
- Mi-e teama ca va muri...
- Cum sa moara ca nu are nimic... linistiti-va.
Intr-adevar, in ziua urmatoare constat ca bebele meu este in afara incubatorului si nu mai are nici un aparat sau perfuzie pe el... Intreb uimita cum si-a revenit atit de repede - mi se raspunde ca au venit cazuri mai grave! - el nu are nevoie.
Ma bucur putin chiar daca totul este neclar... si cind sa zic si eu ca s-a terminat calvarul doamna doctor imi explica necesitatea unei punctii lombare pentru investigatii mai ample ... exista riscuri...
Alte chinuri si dileme... se pare ca mi-a venit laptele... o ce bucurie pentru micutul meu... Intreb ce sa fac si toata lumea intrebata, fara exceptie, îmi arata cum sa-mi strang sanii pentru a colecta laptele... Dupa infinite stringeri binevoitoare laptele nu-mi mai curge si sanii incep sa ma doara cumplit... Mi se explica ca aceasta se datoreaza blocari canalelor si ca trebuie sa fac niste injectii pentru deblocarea lor... Le fac si pe acestea dar in afara de o hemoragie puternica... nimic.
Dupa 4 zile de incercari mi se explica ca am pierdut laptele ireversibil pe fond psihic... si chiar fac depresie.
Observ ca toate femeile cu cezariana plecau acasa dupa 3-5 zile, insa eu dupa a 8-a zi eram tot acolo pe diverse teme si motive dar mai ales pentru ca eram o pacienta generoasa si statem intr-o rezerva platita cu bani grei... iar pediatra era prea orgolioasa ca sa accepte faptul ca eu si sotul meu nu suntem de acord cu punctia lombara...
Intr-un final sotul si-a impus punctul de vedere si ne-a scos din spital pe propia lui raspundere... cu discutii si semnaturi... cu jigniri si umilinte dar am scapat amindoi cu bine!
Doctorita pediatra a vazut la baietel tot felul de boli grave ciudate si inexistente insa nu a vazut ca are un piciorus intors - defect de pozitie si ca trebuie pus in ghips deoarece cind il atingi plinge tare...
La facultatea pe care dinsa a facut-o nu a invatat la psihologie ca o lauza este predispusa la depresie psihica si trebuie menajata??? Cum poti spune unei mame - "copilul tau nu are nici o sansa???" iar dupa o "mica" atentie sa spui ca nu are nimic!!! Cum te poti juca cu nervi si viata unei mame si a unui copil??? Scenariul s-a repetat cu inca o mama care a nascut prin cezariana in aceasi zi cu mine.
Ar fi multe de spus dar cuvintele sunt prea sarace pentru a descrie totul iar eu sunt prea indurerata pentru a retrai din nou acest capitol care cu putina atentie ar fi putut fi un eveniment fericit!
Trebui insa sa va spun ca de la portar si pana la femeia de servici suma minima pentru care esti bagat in seama este 100.000 lei. Iar acest "sejur in infern" m-a costat peste 10 salarii medii pe economie.
Are rost sa va spun ca masa de seara a unei femei lauze se poate compune din 2 felii de paine, o jumatatate de felie de parizer si o cana de ceai? Sau ca, desi veti duce bebelusului scutece de unica folosinta, el va fi tot imbracat in scutec de carpa - insa va fi tot murar si tot ud? Sau ca, pe tot parcursul sederii in maternitate, bebelusul dumneavoastra este sedat in fiecare noapte pentru a nu tulbura somnul asistentelor? Sau ca...
Si ca o conincidenta, desi un binecunoscut autor roman spune ca nu exista coincidente: data nasterii a coincis cu data la care am avut moartea clinica cu ani de zile in urma...
Îi multumesc lui Dumnezeu in fiecare clipa ca am scapat fara urmari mai grave si ca am un sot minunat care zi si noapte a fost linga mine... altfel nu cred ca va mai puteam povesti acum!!!!




Cristina

mamamariana spune:

Doamne Aurelia... prin ce a trecut prietena ta Cristina...
Bine ca a scapat cu bine pana la urma si ca bb e sanatos. Transmite-i din partea mea recuperare grabnica si fara probleme si un bb voinic si sanatos. Si frumos! Toate astea se uita cu timpul, insa e tare pacat ca in timpurile astea se intampla asa niste chestii...
Numai bine,
Mamamariana

Ann Marie spune:

Felicitari noii mamici si sa dea D-zeu sa fie toti sanatosi si fericiti si sa uite toate aceste chinuri prin care au trecut.
Aurelia, daca stii ai putea sa-mi spui si mie la ce spital a nascut?
Roxy(mama) si Annie(bb).

rcamelia spune:

Felicitari mamicii, sa-i traiasaca bb-ul!
As vrea si eu sa aflu unde s-au putut intampla asa fapte incredibile.

Aurelia spune:

Fetelor nu stiu la ce spital n-am intrebat-o dar o intreb si o sa va spun,

Aura&Luca,18 luni

Dana P spune:

Romania, tara ... stiti voi, nu ma mai mira nimic.
Sanatate prietenei si bebeului, multumim lui Dumnezeu ca au scapat cu bine.
O prietena din facultate a suferit si ea de pe urma asistentei medicale din Ro, dar ea a ramas fara copil, era baietel. Asta s-a intamplat in urma cu cativa ani, atunci cand a fost marea greva a cadrelor medicale. datorita acestei greve ea a nascut doar cu moasa, copil avea unele complicatii cu respiratia dar nu afost cine sa ii ajute asa ca cel mic a ajuns ingeras.
Acum si-a revenit, cred ca acel ingeras a ajutat-o si are acum o fetita frumoasa foc pe care o iubeste ca pe lumina ochilor.
Sanatate va doresc tuturor.

lorelei_19 spune:

Nici nu stiu ce se poate face in privinta acestor asa-numiti doctori! Din fericire nu sunt toti, doar o mica parte din ei! Niste macelari, niste iresponsabili si niste hotzi! Sa mintzi omul, sa-l bagi in toate spaimele, doar ca sa te capeti cu bani,e ingrozitor. Si asta fara nici un fel de scrupule! Nici n-am cuvinte sa-mi exprim indignarea. Parca face parte din romanele de groaza, povestea prietenei tale! Si daca n-as fi trait eu insami ceva pe-aproape... La mine insa au fost ceva mai "omenosi". Cand i-am dat pediatrului fetitzei un cartush de kent- asa se dadea pe atunci, l-a aruncat pe jos si mi-a spus- ce-mi dai? si-asa nu traieste! E strigator la cer cu doctorii astia!
Bine ca e totul bine acum. Cum se mai simte baietelul? Sa fie sanatosi toti trei, ca la cate au tras saracutii...

casandra spune:

Nu cumva toate astea s-au intamplat la Filantropia ? Ceva asemanator am patit si eu acum 3 ani

Cristina Pinciu spune:

Va multumesc pentru mesajele de incurajare...si gindurile bune.Eu bebe si sotul suntem bine si incercam sa uitam...
Spitalul este intr-un oras montan din mijlocul Rominiei...asta ca sa nu fiu acuzata de sifonarea imaginii!!!

Nati spune:

BINE ATI VENIT!!!

Eu personal ma bucur ca esti printre noi,si iti doresc numai bine si multa sanatate,sper sa va fie bine aici cu noi.
Mii de multumiri,CRISTINA!

Sa auzim numai de bine!!!
Nati

Missy spune:

Nu pot decat sa zic felicitari ca ai reusit sa treci cu bine, in cele din urma. Si ar trebui sa dai numele spitalului ca sa stie toata tara unde sunt tratate asa de "bine" mamele si bb.

www.babiesonline.com/babies/f/fratila