Efectul Mozart
Raspunsuri - Pagina 5
Jasmin012 spune:
Demult nu se mai scrisese la acest subiect... chiar voiam sa-mi scriu si eu parerea, dar m-am gandit ca nu mai e citit.
Eu chiar cred in muzica lui Mozart si in beneficiile ei, Lucas asculta de cand era bebelus si poate n-o fi el un geniu dar e un copil tare inteligent. Acum o sa ziceti ca fiecare cioara isi lauda puiul si aveti dreptate. O sa va spun ca argument ca el are acum 2 ani si jumatate si deja cunoaste toate literele alfabetului, stie sa numere pana la 10 in doua limbi (ca e bilingv), daca il intreb cate obiecte sunt intr-un loc imi spune, numai sa nu fie prea multe: mi-a numarat intr-o zi jumatatile de cirese (erau 9 jumatati si mi-a zis ca-s 9 cirese), altadata l-a intrebat ta'su cat fac 3+3 si a zis ca 6... multe faze de acest gen. Eu am crezut la inceput ca-s doar coincidente, pur si simplu nu am crezut posibil dar deja coincidentele astea sunt prea multe.
Eu pun aceste mici "talente" sau cunostinte pe seama efectului Mozart pentru ca nici eu nici taica-sau nu ne pricepem la matematica, decat atat cat sa ne descurcam in viata si nici alte talente deosebite nu avem incat sa ne mosteneasca.
Si in legatura cu muzica: are o foarte buna ureche muzicala, a mers de la 10 luni si tot de atunci danseaza, e fascinat cand vede spectacole de balet si cand asculta opera... Si desi pare incredibil, pentru ca nu chiar o muzica dansanta, l-am surprins de multe ori dansand pe muzica lui Mozart. 
Cineva spunea aici ca efectul Mozart e numai o facatura comerciala: pai daca ar fi asa de ce nu s-ar fi ales o muzica mai contemporana, un "cantaret" al zilelor noastre,care se vinde si care sa scoata bani pentru ca totul sa merite efortul "comercial"? Mozart nu mai castiga de pe urma noastra, a fraierilor care cad in plasa comercialului si a kitch-ului.
Si chiar sunt de acord cu Sabina ca aceasta muzica, prin structurile sale geniale, declanseaza in mintile noastre acele scantei de nepatruns si uneori de neinteles. Poate in mintile noastre mai putin, ca deja suntem formati, dar la copii e alta poveste... ei chiar pot fi influentati pozitiv.
Eu chiar il consider pe Lucas un copil Mozart (repet, nu ca ar fi genial, Doamne fereste, nu sunt atat de nebuna, desi ca orice mama imi iubesc copilul enorm si imi doresc sa fie cel mai cel) ca structura emotionala vorbind, caci nu ma indoiesc de faptul ca aceasta muzica ii da inteligenta emotionala... si sunt convinsa ca toti copiii care il asculta dobandesc cel putin acest tip de inteligenta, daca nu chiar si cresterea IQ-ului (desi eu sunt convinsa si de acest lucru).
Si ca ultim argument: daca vacile alea pe care s-au facut experimente cu muzica lui Mozart s-au destresat si au dat lapte mai mult si mai sanatos, va imaginati ce efect poate avea asupra creieraselor unor copilasi care de cand se nasc dovedesc ca sunt mult mai inteligenti decat eram noi la varsta lor?
Poate post-ul meu e cam incoerent, nu am talentul cuvintelor, ca Sabina care a scris fraza aia absolut geniala din ultimul ei mesaj, dar sper ca intelegeti ce vreau sa spun si sper ca macar o mamica, citind cele scrise aici sa se convinga si sa impartaseasca micutului ei aceasta muzica atat de minunata pentru creier si pentru suflet.
Jasmin si micutzul 
Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
enculescu spune:
Doamne, ajuta!
Parerea mea este ca lectiile sa cursurile de muzica (pentru orice instrument) sunt mult mai benefice decat "statul" in fata calculatorului, care iti acapareaza aproape intreaga existenta, cand copilul este la scoala gandindu-se numai si numai la jocurile preferate de pe PC...
Le recomand, prin urmare, parintilor cu copii de varsta scolara, sa-i inscrie pe micutii lor ori la cursuri de muzica, ori la cursuri de sport. 9Va mai amintiti proverbul "O minte sanatoasa intr-un corp sanatos", nu?!?)
P.S. Cu ajutorul muzicii se invata si mult mai usor (vzi CD-ul "Invatarea accelerata", ce contine meloduii din creatia compozitorilor: Vivaldi, Albinoni, Pachelbel, Mozart, Chopin) -cel putin, aceasta este parerea psihologilor!-.
Multa sanatate si bucurii binecuvantate, va doresc!
O vara frumoasa, cu implinirea tuturor bunelor doriri!
Chrysion spune:
Eu sunt de parere ca cel mai important este sa lasati copilul sa aleaga.
Nu cred ca expunand pe cineva la un anumit tip de muzica timp indelungat ii dezvolta gustul pentru aceasta deoarece cel putin cu mine nu s-a intamplat: nu imi place deloc muzica pe care o ascultau parintii mei (am determinat in plus destul de devreme ce imi place si ce nu - nu doar in materie de muzica ci in general, iar gusturile nu mi s-au schimbat in timp).
Contrar a ceea ce crede multa lume, efectul Mozart nu este acceptat stiintific (a se vedea http://en.wikipedia.org/wiki/Mozart_effect). Deocamdata se poate doar argumenta ca expunerea la muzica clasica are unele efecte pozitive pe termen scurt, dar nu ca ar creste IQ-ul 
. Puteti sa le puneti micutilor muzica clasica, dar daca nu le place, nu le place si gata.
Mie nu imi place si nu mi-a placut niciodata muzica clasica - o percep ca fiind trista. Dintotdeauna mi-a placut muzica de dans (cu cat mai upbeat cu atat mai bine) poate si pentru ca dansul este pasiunea mea. Sotului meu ii place cu totul alt gen de muzica, dar nici el nu o apreciaza pe cea clasica. Pentru mine ar fi fost foarte neplacut sa fiu obligata sa ascult de mica (multa) muzica clasica (imi aduc aminte de pilda muzica din "Lacul lebedelor" lui Ceaikovski - mamei ii placea foarte mult, insa pe mine ma deprima). Am avut noroc ca mama nu a urmat traditia familiei si nu m-a obligat sa studiez un instrument muzical (in familia ei toata lumea iubea vioara; eu o detest). Parintii mei au fost foarte rezonabili: m-au dat la sport de mica (balet, gimnastica si innot), dar cand mie nu mi-au mai placut cursurile respective (nu imi placeau profesorii), nu m-au obligat sa le continui. Mai tarziu, cand am putut eu alege ce sporturi sa practic (arte martiale si dans) si cu cine, a fost perfect.
In concluzie: sunt de parere ca cel mai mare bine pe care il puteti face copiilor vostri e sa ii expuneti la cat mai multe lucruri/optiuni (sport, arta, etc) si sa ii lasati sa urmeze ceea ce ii atrage (pe ei, nu pe voi).
Inca o observatie: nu cred ca muzica clasica are legatura cu matematica (in sensul ca daca asculti muzica clasica devii mai bun la matematica - din nou, efectul Mozart popularizat in mod eronat) - eu am fost totdeauna foarte buna la stiintele exacte, cu toate ca nu imi place acest gen de muzica.
Si apropos de calculatoare: sotul meu a fost pasionat de acestea de cand au aparut in Romania (noi eram pe atunci in liceu). Petrecea foarte mult timp pe calculator, iar jocurile i-au deschis apetitul pentru programare. Cum in rest neglija scoala, parintii lui nu au fost deloc incantati , insa sotul a avut in final dreptate: are acum propria lui afacere profitabila in IT si e pasionat de ceea ce face. Deci daca micutul vrea sa se joace pe calculator in loc sa mearga la lectia de pian (sau sa isi faca tema la geografie ) , s-ar putea ca el sa aiba dreptate si nu voi ... 
emilia.m spune:
Un soi de off-topic: pt cine e interesat de lectii de pian/chitara va astept pe PM 
Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.
Sabina spune:
pai scuza-ma..da lacul lebeelor, e frumusel asa, dar in cadrul muzicii clasice e intr-adevar cam caraghios, nu e de cea mai buna calitate;)
Aveai dreptate sa te deprime.
Nu toti compozitorii sunt potriviti pt copiii.
Eu cred ca faptul ca ai ascultat muzica clasica in copilarie te=a modelat indiferent daca crezi sau nu, pt ca ai fost expusa la niste structuri geniale, nu mega simpliste ca la mzuica usoara.
ca tu esti inclinata spre miscare si de aia preferi o muzica care sa te stimuleze in sesnul asta, e altceva.
insa oricine trebuie sa stie un pic de muzica, pt cultura generala, nu de performanta.....
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
danat spune:
Eu cred in efectul Mozart si degustam muzica clasica de cate ori putem...in casa, in masina, oriunde. Slava DOmnului ca aici lume multa apreciaza muzica clasica si o promoveaza!
Fii-miu are niste desene animate preferate, Little Einsteins, unde, in fiecare episod este prezentata o bucata dintr-o piesa clasica (inclusiv mai "grei" ca Bach, Beethoven etc) care ruleaza pe fundal in timpul episodului, si de asemenea cate o pictura celebra.
E si asta o modalitate de a "da cu nasul" de putina cultura.
Si sa il vedeti ce fredoneaza apoi pe strada in legea lui Mozart sau Bach...
Si inca ceva, efect observat pe mine : daca sunt nervoasa si imi pun clasica, imediat ma simt asa ridicola in agitatia mea...in special daca ascult "Air" de Bach ma calmez instantaneu
Jasmin012 spune:
Hai sa va povestesc o intamplare din viata mea care va dovedi ce inseamna sa nu oferi sau sa nu facilitezi (pentru cei care nu sunt experti) copilului o cultura muzicala minima, macar.
Parintii mei n-au suportat niciodata muzica clasica. Pe timpul lui Ceasca mai erau emisiuni cu muzica simfonica, opera, etc. Cand erau la tv astfel de emisiuni, ai mei stingeau televizorul instantaneu.
In clasa a 8-a am avut o noua profesoara de muzica. Aceasta venea cu pick-up-ul si facea ore de auditie.
Mi-amintesc si acum prima ora de auditie. Pentru mine a fost ingrozitor, mi-e si rusine cand ma gandesc. Am ras pe infundate toata ora. A fost un chin. Cu cat incercam sa ma opresc din ras cu atat era mai rau. Nu stiu ce s-a intamplat atunci in mintea mea, dar pot doar sa banuiesc, vag. S-au amestecat dispretul imprimat de parinti pentru astfel de muzica cu placerea pe care simturile mele o percepeau si s-a creat un talmes-balmes de nedescris. Atunci, cu tot ridicolul situatiei, ceva s-a petrecut cu mine. Urmatoarea ora de auditie a fost o placere. Incepuse sa-mi placa muzica. Si profa ne punea piesele cele mai bune de: Bizet, Verdi, Vivaldi, Bach, Mozart. A reusit sa faca pana si un profan ca mine sa iubeasca muzica clasica.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
Bic spune:
O-ho-hoo, abia acum am descoperit subiectul asta si ma ard degetele.
Nu pun la indoiala rezultatele studiului citat in articol, dar am o mica banuiala: este foarte posibil ca scorurile mai mari la test in rindul grupului care a fost expus la Mozart sa fie explicate prin faptul ca, in general, parintii care isi duc copii la lectii de muzica le acord, per total, mai multa atentie si timp copiilor lor decit cei care nu o fac.
Acum ca am lamurit-o pe asta, sa va spun ce cred eu despre muzica (chiar ma pregatesc sa predau din toamna lectii de muzica intr-un program specializat pentru virtsa 0-6 ani si pe care fii-mea l-a luat de cind avea 10 luni.)
In primul rind, exista o enorma eroare in rindul populatiei generale ca pe lumea asta sint oameni talentati la muzica si oameni netalentati. Cam 84% din populatie se considera fara talent la muzica.
S-a dovedit stiintific ca, de fapt, 84% din populatie se naste cu aptitudini muzicale. Ce inseamna aptitudine? Inseamna potential de a ne dezvolta muzical, de a atinge competenta muzicala de baza. Ce inseamna competenta muzicala de baza? Inseamna ca putem reda cu acuratete tonurile muzicale in timp ce tinem ritmul. Atingerea competentei muzicale de baza este o calatorie. Cei care nu sint in stare, de exemplu, sa cinte in ton, nu au ajuns la capatul calatoriei. Nu au atins inca acea competenta muzicala de baza. Ca adult este foarte greu, dar nu imposibil.
Si aici ating o alta perspectiva. Ce se intimpla cu aptitudinea daca nu o cultivam? Scade. Iar aptitudinea se cultiva in primul rind prin incurajarea de a face muzica: cind parintele ii cinta copilului, cind copilul este incurajat sa exerseze ritmul cu orice obiecte aflate imprejurul lui, cind observa adultii din jurul lui interactionind muzical si, fireste, prin expunerea la muzica variata, cu cit mai multe tonalitati. Muzica asa-zis "de copii", muzica de Mickey Mouse - iar ce din Romania este absolut dezastroasa - nu il expune pe copil decit la o singura tonalitate, cea majora, si la citeva note. Nu e aboslut nici o diversitate tonala in muzica "pentru copii."
Dar chiar si expunerea la muzica mai complicata nu este atit de eficienta ca crearea muzici, cintatului impreuna, in sine. Ce il invatam pe un copil cind ii punem muzica la CD? Sa apese pe un buton. Ce il invatam cind ii cintam sau cind il lasam sa bata toba sau cind ii inginam la loc sunetele pe care le scoate? Il invatam sa faca muzica.
Ca o concluzie: nu exista talent, ci cultivarea aptitudinii (si pun pariu ca este valabil cu oricare dintre celelalte arte.) Expunerea la muzica variata si, mai ales, cintatul, cultiva acea aptitudine.
Cintati-le copiilor! Nu conteaza daca "nu aveti ureche." Actul muzical este mai important decit ce va iese pe gura. Ca o anecdota la acest indemn, va spun povestea profesoarei pe care am avut-o la cursul de muzica. Isi aducea aminte cum, atunci cind erau mici si plecau in vacanta, ca sa le distreze pe ea si pe sor-sa, tatal ei le cinta. Iar ei i se parea ca vocea lui taica-su e cel putin la nivelul lui Dean Martin. I se parea ca tatal ei cinta ingereste. Peste multi ani, cind familia s-a aflat la un moment dat din nou in masina, fetele au inceput sa-l tachineze pe tata, sa le cinte. Dupa ce s-a lasat cu greu, tatal a deschis gura. In acel moment, fetele au inghetat: omu' nu stia sa cinte!
Sabina spune:
mai e ceva, oamenii confunda " nu am voce" cu "nu am ureche".
Ureche muzicala are mai toata lumea.
Cand aveam de scris la doctorat despre receptarea muzicala, am dat despre un studiu despre o categorie care se numesc amuzicali. Adica ei nu pot nici macar in sinea lor sa recunoasca daca un sunet e mai jos sau mai sus de cat altul, nu pot recunoaste melodii.
Ei reprezinta un procent infim din populatie (ceva de genu 0.000001, )
In afara de ei, oricine care poate recunoaste melodii are ureche:)
Dar sa recunosti e una, sa reproduci e alta.
Capacitatea de a reproduce se educa.
Asa ca nu exista oameni fara ureche muzicala. Fara voce frumoasa si care canta fals, da exista, dar asta nu inseamna ca la ei in cap melodia nu se desfasoara corect.
Am mai scris despre muzica aici:
http://armonii.blogspot.com/2009/11/mergem-sau-nu-la-concert.html
si aici
http://armonii.blogspot.com/2009/09/muzica-pentru-copii.html
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
Bic spune:
Sabina, intr-un fel ai dreptate, dar doar pe jumatate.
Eu zic altfel: voce are toata lumea. Cei care zic ca nu au voce, de fapt nu au atins competenta muzicala de baza. Adica nu pot reproduce suntele pentru a cinta in ton.
Dar stiu la ce te referi. Mama, D-zeu sa o ierte, zicea tot timpul ca nu are voce. Iar eu incercam in zadar sa-i explic ca nu vocea e problema.
La fel si barbata-miu. Ii explic in zadar ca vocea lui nu are nimic, ca e chiar foarte frumoasa. Problema e in alta parte. Nu-l conving cu absolut nimic.