Cum va pedepsiti copii?

eloise spune:

Diana, am tot respectul pentru tine si opiniile tale sensibil si frumos articulate, insa dupa parerea mea e usor gresit sa idealizam copilul astfel incit sa ne inchipuim ca el se naste complet bun. Da, copilul e un om (un omulet ) si de aceea el cind vine pe lume e atit bun cit si "rau", in sensul ca pe linga minunatele si perfectele lui calitati native pe care avem dotoria de a le cultiva si de-a nu le altera, el mai are inclusa si doza aceea de egoism, de cruzime, de impulsivitate, de agresivitate (termenii astia suna negativ si dur dar nu le pot gasi echivalente mai domoale). Copilul e setat sa actioneze conform impulsurilor sale pentru a obtine satisfactie. Uneori, impulsurile contravin unei bune convietuiri cu cei din jur si aici trebuie sa intervenim noi, usor si cu tact. Nu stiu cum sa explic ca sa nu para ca-s intransigenta.

Caz concret: Vladut avea vreo 11 luni, abia incepuse sa mearga, eram in parc si un baietel de vreo 3 ani l-a impins. Tatal baietelului a sesizat imediat si l-a intrebat: "Copilul e mai mic, ce faci tu cu cei mici?" "Ii protejez", a raspuns baietelul prompt asa cum fusese invatat. Totusi, atitudinea protectoare nu era fireasca pentru un copil de virsta lui, ceea ce i-a venit sa faca in mod natural a fost sa se impuna, facindu-si loc si impingindu-l pe al meu (nu mi-a convenit, dar n-am spus nimic, incidentul nu a fost grav si oricum n-am tendinta de a face educatie copiilor altora- pe de alta parte intervenise apartinatorul copilului si era destul de evident ca acesta era crescut cu efortul de a-l face sa devina empatic). Dar pentru copii argumentele noastre ("El e mai mic, nu-l impinge" "nu lovi catelusul pentru ca il doare") sensibile, logice si de bun simt nu au neaparat greutatea pe care-o au pentru noi, din contra, foarte posibil sa nu-nsemne nimic spre deosebire de impulsul acela puternic de moment si nevoia de a obtine satisfactie. Vor intelege, in timp. Si totusi pe moment ce facem? Daca nu intervin, se poate ajunge la conflicte [chiar daca nu deschise, pur si simplul conflictul "copilul tau lovit/impins/lipsit de jucaria lui pe care i-a smuls-o din minuta copilul meu" versus placerea si multumirea copilului meu care-a facut ce a simtit el in momentul respectiv (al meu nu face asemenea lucruri, a fost un simplu exemplu )]

Repet, nu cred ca toate aceste mostre de "agresivitate" sint neaparat deprinse din familie sau grup de joaca. Cred ca sint innascute.

Citeodata nici experienta nu e de ajuns. Lui Vladut ii place atit de mult sa chinuie motanul, chiar daca acesta, ajuns la capatul stoicismului, mai riposteaza cu cite o muscatura sau zgirietura (ii tai gherutele). Dupa ce a fost pedepsit de motan (deci si in natura exista pedeapsa - a nu se intelege, doamne fereste, ca militez pt pedeapsa fizica) V vine la mine si-mi arata buba, smiorcaindu-se. "L-ai chinuit si el s-a suparat si te-a muscat, a facut asta pentru ca il doare, nu-l mai chinui de acum, mingiie-l doar daca vrei sa nu te muste!". Ti-ai gasit! Data viitoare, intr-un acces de afectiune fara limite, V o sa incerce iar sa-l stringa de git pe motan sau sa testeze daca urechile sau coada nu se desprind cumva daca tragi zdravan de ele...

Sigur, depinde mult de personalitatea copilului. unii sint mai pacifisti, altii mai combativi sau pur si simplu debordeaza de energie.


"Today is the tomorrow I was so worried about yesterday".

Andra si Vladut (14.10.2006)
puiul meu creste...
~*~My dear old pics~*~
~*~New old pics~*~

Sabina spune:

Ingrid, matusa trebuia sa previna copilul.
sa ii spuna: vb la telefon si nu aud, te rog frumos da televizorul mai incet. Nici mie nu mi se pare normal sa nu pot vorbi ca se uita copilul la desene, dar asta doar in cazul in care am ceva important de comunicat. daca vreau doar sa conversez, aman discutia.
Sau cu fetita din parc.
jucaria era a ei, nu? mama i-a cerut permisiunea de o oferi altui copil?



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

crinuta spune:

Filofteia, nu stiu ce pedeapsa as aplica eu, dar cu siguranta as avea o long talk despre asta cu el, explicandu-i ce consecinte dezastruase ar fi putut fi dupa acest incident. I-as explica calm, fara ton de cearta.
De asemenea as incerca sa inteleg de ce a facut-o? In functie de raspuns as merge mai departe cu discutia, si tot in functie de raspuns as decide cum l-as pedepsi.

Si eu sunt de acord ca ce functioneaza la un copil, NU functioneaza la altul, deci sunt satula de bla, bla, bla si N teorii.
Fiecare parinte trebuie sa isi cunoasca bine copilul, si in functie de asta sa gaseasca metoda potrivita pentru a-l educa.
Mai este un aspect: un copil care urmeaza sa fie pedepsit, privat de ceva ce ii place, va face tot posibililul sa fie iertat, doar din interes. Eu am fost asa, nu imi placea sa mi se impuna cand sa spun " iarta-ma", si cu cat se insista mai mult asupra acestui aspect, cu atat mai incapatanam. Deci, cand mama a incercat cu Rayan acelasi lucru, i-am taiat-o scurt zicand ca NU am nevoie de un iarta-ma fortat, din interes, etc, ci eu chiar vreau sa inteleaga ca ce a facut este rau, ca ne-a suparat/ranit, etc.

Aseara am incercat metoda scaunului de pedeapsa, sau, scaunul pe care sa stea cateva minute ( gen time out) pentru a se linisti.
Culmea e ca a stat, dar m-a rugat sa stau si eu cu el. E pentru prima oara cand sta de buna voie, dar e adevarat ca l-am trimis acolo pe un ton calm, si i-am explicat de ce il trimit.

Ma rog, e un subiect atat de complicat, sunt atatea de spus, incat am putea discuta despre asta luni de zile, si chiar sper sa o facem, avand in vedere ca ne putem ajuta reciproc cu idei.




Apropos de tv si de copilul care nu are rabdare: pe mine ma enerveaza cand Rayan nu ma lasa sa discut cu alte persoane, si daca vede ca nu pot vb cu el, ma striga din ce in ce mai tare.
I-am spus si inca ii repet clar ca, daca vorbesc cu cineva, trebuie sa astepte sa termin, si apoi sa imi spuna ce are de spus.
Obiceiul asta ma enerveaza cumplit si la adulti, si nu sunt putini cei care procedeaza asa, deci, am de lucru cu el in acest sens.


Revin mai tarziu.


Crinuta si Rayan









Fara Dumnezeu nimic nu e.
http://www.jnsr.be/ro.htm

crinuta spune:

Eloise, ca de obicei, sunt de acord cu tine

Crinuta si Rayan









Fara Dumnezeu nimic nu e.
http://www.jnsr.be/ro.htm

Sabina spune:

Crinuta, tie ti-ar placea sa fii intr-un grup cu persoane necunoscute, eventual mai "tari" in functie, sa vrei sa te exprimi dar sa nu ti se dea niciodata voie sa intervii?
cam asa resimt copiii chestia asta cu "acum nu ai voie sa vorbesti".
Dureaza mult pana isi controleaza implsul de spune si ei ceva.
Sofia are peste cateva zile 6 ani si tot nu reuseste mereu, desi face eforturi.
Asa ca eu ii acord ei prima atentie.
daca ceilalti se supara ca ii pun pe planul doi....problema lor, cine ma iubeste nu s-a suparat



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

Ingrid S spune:

Sabina, n-ar trebui sa-ti raspund, deoarece ne-ai jignit pe noi, cele care ne pedepsim copiii, suntem mai proaste asa...dar o voi face.
Nu matusa i-a aruncat in cap cu o masina pe ca nu auzea la telefon, asa ca asta iese din discutie. Si da, era o convorbire importanta si vb cu cineva din Germania (ea locuieste acolo o parte din timp) si ii explica acelei persoane cum trebuie sa-i plateasca facturile. Nepotul, evident enervat si nebagat in seama, a considerat ca asta e metoda de a o reduce la tacere, cum adica nu poate sa auda el la desene? Chiar asa, cum? Si n-ati spus nimik de continuare, adica in urmatoarele zile a procedat la fel, nu cu masina, ci cu alte obiecte. A vazut ca ii merge si si-a zis ca e buna metoda.
Cu fata din parc..asta e alta poveste. Bunica ei nu i-a cerut voie dar ea era la tobogane, departe, abia cand a observat s-a apropiat si a plesnit-o pe Diana. Asta e comportament de copil rasfatat si care primeste de toate. Parol. N-aveti decat sa nu ma credeti. Putea sa spuna ca isi vrea jucaria inapoi. Acum mai ramane sa ii caut si scuze...bietul copilas...
Asa cu telefonul facea si fata mea. Nu ma lasa sa vb. Ii trebuia atentie. Culmea, doar cand vb. Altfel se juca cuminte. Inchideam si sunam eu, imi consumam minutele, pana intro zi cand mi-am spus ca sunt tembela, de platesc aiurea pt capriciile ei. Si de atunci, o lasam sa urle si mergeam in alta camera. Uite ca a mers, stie ca trebuie sa stea cuminte cand vb la telefon. Si nu mai isterizeaza.

Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo

rrox3 spune:

Cred ca pana la urma e o problema de timp disponibil pentru educatie si de limitarile si conditionarile parintelui. Adica pedepsele devin prezente si sunt cu atat mai multe si/sau mai rupte de context cu cat timpul petrecut de parinte ascultandu-si copilul e mai mic si cu cat copilaria parintelui a fost una mai de "dresaj". Nu incerc sa acuz pe nimeni, incerc sa gasesc cauze ale comportamentului nostru.
Din pacate nu toate mamele isi permit sa stea acasa si sa-si creasca copii, nu toate mamele sunt atat de libere sufleteste incat sa fie capabile sa-si asculte copilul la orice ora si nu toate mamele sunt libere de conditionari gen "e copilul meu si trebuie sa ma asculte si, daca nu ma asculta, il voi face eu sa ma asculte".
In ideea asta sunt foarte de acord cu Sabina, pedepsele pe care le aplicam sunt dovada incapacitatii noastre. Pur si simplu atat putem sa gestionam. Nu are neaparat legatura cu inteligenta parintelui. Fie vorba intre noi, nu de putine ori, copilul chiar e mai inteligent decat parintele
Lantul conditionarilor e lung si se intinde pe mai multe generatii. E greu sa-l rupi, de multe ori reusesti doar sa-l erodezi si sa-l slabesti si e nevoie de inca o generatie pentru eliberare. Si asta doar daca il vezi Uitati-va in jur: oamenii liberi de conditionari au parinti cu un spirit liber.
Eu personal pilesc lantul de zor si cred ca asta e cel mai bun lucru pe care il pot face pentru fetele mele.


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

maraki spune:

I-as explica ca-i face buba copilului care l.a lovit iar daca ar face si a doua oara acelasi lucru, as pleca imediat din parc. Asta este ceva normal, din moment ce deranjeaza persoanele din jur, trebuie sa iau masuri dar in alte cazuri( haine murdarite sau alte lucruri minore ) nu vad de ce l-as pedepsi.

Monica
http://www.community.webshots.com/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5

gazzella spune:

s-a rupt din context ceea ce spuneam eu
adica iei copilul de acolo nu pentru a-l pedepsi, pedeapsa care in acceptiunea mea si-a Dex-ului suna cam asa:
PEDEÁPSA;, pedepse, s.f. 1. masura de represiune, sanctiune aplicata celui care a savarsit o greseala;

deci nu iei copilul pentru a-l sanctiona ci pentru a-l proteja, a-l contine
copiii au nevoie sa fie continuti (spatiu contenitiv) ori asta nu prea se poate face sub ochii unora care judeca "ia ca-l pupa, mama, ce i-as fi facut io!"
deci puica mea atunci cand a vrut si celalalt ou kinder n-a gresit, cand a inceput sa planga n-a gresit, sunt toate reactii pe care am reusit sa le inteleg, integrez si n-am luat-o de acolo ca s-o pedepsesc ci ca sa-mi permit s-o strang in brate cu drag incercand s-o consolez fara ca sa ma las pusa in dificultate de ochii unora care ar fi putut sa ma judece ca fiind slaba de inger, viitoare mama de copil care-si scuipa de cu spor vecinii



nu vreau sa las loc de dubiu, deci eu veci nu-i privez de nimic, nici de tv, nici de televizor, nici de jucaria preferata, mi se pare o monstruozitate
pot doar sa-i privez ca nu am bani de ceva, dar asta nu e o crima, copiii nu cresc pentru banii parintelui ci cresc chiar si atunci cand acestia nu exista, dar copilului ii este inteleasa reactia, acceptata
la fel si cu ignorarea, cand imi pierd fraiele ma izolez eu pentru a nu ma revarsa asupra lor, nu pentru a-i pedepsi pe ei

filofteia, tin mult la aceste nuante, pentru ca fac diferenta in educatia copilului
cand se porneste din convingere ca sunt frumosi, competenti, inteligenti, demni de respect deja ai pus unul din marii pasi ai educatiei non violente
e cam cea ce zicea Noe, copiii sunt atat de dornici sa implineasca profetiile parintelui, vecinului - atunci cand parintele il tradeaza- incat o vor face
un alt principiul al unei educatii non violente: nu-i tradati si nu au sa va tradeze
credeti in ei si au sa faca totul posibil de-a se ridica la inaltimea imaginii voastre despre ei, chiar mai gresind uneori
pentru ca se si greseste asa cum se pica atunci cand inveti sa umbli

daca ati stii voi cum m-au "obligat" pe mine bunicul patern si unul din unchii mei
cand faceam mai faceam si io cateo boacana imi spuneam "numai sa nu-mi spuna Andreinush" si stiam de ce, atunci ma obligau sa-mi fiu buna, daca m-ar fi certat, umilit m-ar fi eliberat sa le fiu rebela



si ca te intrebai de usa de la scoala, hai sa-ti povestesc io ceva despre trecutul meu
aveam 14 ani, tocmai terminasem clasa a VIII si o prietena imi spune:
- hai sa mergem cu bicicletele la lac (la vreo 15 km de casa)
si am mers ca mi se parea o aventura tare fai de gustat
se face seara, se lasa intunericul si pe mine pentru prima oara ma preocupa gandul "si acum!?"
fata asta imi spune "lasa, nu te preocupa, dormim in cort cu prietenii surorii mele" erau mai mult studenti pe nu stiu unde
am intrat in fibrilatie, mi-am spus ca am facut-o de toata frumusetzea
eh, si mi-am spus ca la urma urmei mai mari tampenii nu risc sa intru in casa omului sa ma prezint si sa cer sa-mi permita sa dau un telefon
si am intrat la prima casa intalnita, a morarului si-am zis ca-s nepoata lui Endre lui...si ca-s in rahat, daca ar putea si ei sa ma ajute
m-au pus oamenii la masa, au sunat dupa bunicu' si au venit cu 2 masini sa ma ia acasa
nu-ti spun cum m-am simtit, cum ma simt inca acum povestindu-ti
ma pregateam sufleteste pentru morala, doua saptamani am tot asteptat-o, nu mi-au facut-o niciodata
doar m-au luat si m-au dus acasa
erau bunicii mei, daca-i stii cu cata mandrie o spun acum
si m-au salvat, mai mult decat de o noapte in cort cu niste studenti ametiti de alcool

rrox3 spune:

Gazzella tot ce povestesti tu despre copilaria ta alaturi de bunici e extraordinar! Si-mi confirma ce am enuntat mai sus: parintii (in cazul tau bunicii) liberi cresc copii liberi. (A se intelege prin "oameni liberi" = oameni liberi de conditionari, liberi de frustrari, impacati cu ei insisi si lumea - oameni carora li s-a permis sa fie ei insisi.
Greu handicap de recuperat pentru cei mai putin norocosi.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)