Cum va pedepsiti copii?
Raspunsuri - Pagina 8
crinuta spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Noe
Crinuta, nu te supara, dar scena asta pe mine ma intristeaza teribil...Asta e sentimentul pe care mi l-a transmis... revin, am atropina in pupila si is dilatata la maxim  ape si munti |
Ei nu te intrista. Faza cu ingerasul e de la mama, care i-a inventat o poveste legata de masina, si ea i-a insuflat sa il roage sa i-o aduca, dar eu stiu ca am procedat corect.
A meritat sa fie pedepsit, si a inteles de ce. Asta e cel mai important, ca am vazut schimbarea in bine, el si-a primit masina inapoi, chiar daca pe moment ( doar in prima seara) plangea dupa ea.
E firesc sa se intristeze cand sunt pedepsiti. Scopul lor nu e sa ii faca pe ei, sau pe noi fericiti, e imposibil.
Mie mi-a fost cumplit de greu sa ii iau acea masina, dar deja intrecuse limita, si trebuia actionat.
Crinuta si
Rayan Fara Dumnezeu nimic nu e.
http://www.jnsr.be/ro.htm
Qamar spune:
nu stiu, poate's eu mai ..altfel, insa daca e firesc sa se intristeze --si, da, motive sunt destule si toti le avem-- atunci prefer sa fiu macar eu aia care sa nu o intristeze, atat cat pot...
eloise spune:
Gazzella, ma flateaza aprecierea ta, pentru ca si eu iti urmaresc postarile cu interes si am avut ce invata din ele.
As fi vrut mai curind sa spun ca problema agresivitatii n-a fost abordata frontal si detaliat. Poate fi intr-adevar un subiect oarecum delicat, fiind vorba de copilul nostru, pe care intr-o masura mai mare sau mai mica il idealizam. Eu ma limitez la experienta si observatiile mele de mama de copil de 1 an si 11 luni. Vladut a avut inca de mic usoare porniri violente, care, sint convinsa, erau absolut normale. Mai precis as spune ca nu exista, in cazul lui, o foarte clara demarcatie intre afectivitate si agresivitate din punct de vedere al manifestarilor. De pilda ne imbratisa si ne pupa cu foc, pentru ca in secunda urmatoare sa ne loveasca cu putere peste fata, vizibil incintat si zimbitor. Despre aruncatul cu pietris (nu pietre, nu va imaginati cine stie ce bolovani 
, ma refeream la pietrisul care se afla pe jos in locurile de joaca pentru a atenua cazaturile), e posibil sa fi vazut gestul si la alti copii, desi n-as fi chiar sigura ca a procedat doar imitativ. A aruncat spre o mama tinara si draguta (are o adevarata slabiciune pentru femeile tinere) care statea asezata linga un copac. In alte ocazii (rare totusi) a aruncat si spre alti copii. E clar pentru mine ca el nu face asta cu intentii razboinice, dimpotriva, mi se parea evidenta intentia de a atrage atentia asupra lui si de a provoca la joaca. Totusi, nu puteam sa-l las sa repete un gest suparator, chiar daca pe el il amuza grozav chestia asta.
Altfel, nu e un copil violent, pina de curind (cu o luna, doua in urma) a avut o adevarata fobie fata de copiii de virsta lui (cu plinsete, agatat disperat de noi, timiditate extrema) dar i-a trecut oarecum nesperat de curind pentru ca am perseverat cu expunerea la interactiuni cu cei mici.
Mi se pare evident ca o anumita doza de agresivitate e innascuta. Toti copiii trintesc, izbesc, arunca obiecte, fie ca-s furiosi sau poate exaltati sau foarte binedispusi. Ma refer la acea agresivitate care se suprapune peste inepuizabila lor energie. La agresivitatea de "salbaticiune mica", neatinsa de civilizatie. La agresivitatea in starea ei pura, instinctiva, naturala. Daca ea e directionata asupra altora, nu cred ca e o greseala sa ii explicam ca a gresit si sa luam masuri punitive (blinde si de bun simt) spre a-i face sa inteleaga ca au gresit si sa se opreasca. Calea deprinderii empatiei e destul de lunga. Copiii sint sensibili, receptivi, afectuosi dar empatia adevarata se invata gradat pe masura ce cresc. Copilul mic e o fiinta egoista, si e firesc sa fie asa, pentru ca e programat sa supravietuiasca. Eu deocamdata n-am obtinut rezultate marcante pe calea sensibilizarii fata de suferinta aproapelui (putin ii pasa daca ii spun sa nu chinuie motanul pentru ca-l doare, pe el il amuza copios sa-l traga de blana samd). Inteleg ca el nu poate intelege suferinta celuilalt dar as vrea totusi sa-i arat de pe acum intr-un mod graitor ca anumite gesturi sint suparatoare deci interzise.
Din punctul meu de vedere, e minunat cind un copil creste intr-un mediu al tolerantei, al flexibilitatii si-al gindirii libere. E minunat cind el devine un adult nonconformist, atita timp cit e echilibrat si se poate ajusta atit cit e necesar societatii.
"Today is the tomorrow I was so worried about yesterday".
Andra si 
Vladut (14.10.2006)
puiul meu creste...
~*~My dear old pics~*~
~*~New old pics~*~
Qamar spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui eloise Gazzella, ma flateaza aprecierea ta, pentru ca si eu iti urmaresc postarile cu interes si am avut ce invata din ele. A Mi se pare evident ca o anumita doza de agresivitate e innascuta. Toti copiii trintesc, izbesc, arunca obiecte, fie ca-s furiosi sau poate exaltati sau foarte binedispusi. Ma refer la acea agresivitate care se suprapune peste inepuizabila lor energie. La agresivitatea de "salbaticiune mica", neatinsa de civilizatie. La agresivitatea in starea ei pura, instinctiva, naturala. Daca ea e directionata asupra altora, nu cred ca e o greseala sa ii explicam ca a gresit si sa luam masuri punitive (blinde si de bun simt) spre a-i face sa inteleaga ca au gresit si sa se opreasca. Calea deprinderii empatiei e destul de lunga. Copiii sint sensibili, receptivi, afectuosi dar empatia adevarata se invata gradat pe masura ce cresc. Copilul mic e o fiinta egoista, si e firesc sa fie asa, pentru ca e programat sa supravietuiasca. Eu deocamdata n-am obtinut rezultate marcante pe calea sensibilizarii fata de suferinta aproapelui (putin ii pasa daca ii spun sa nu chinuie motanul pentru ca-l doare, pe el il amuza copios sa-l traga de blana samd). Inteleg ca el nu poate intelege suferinta celuilalt dar as vrea totusi sa-i arat de pe acum intr-un mod graitor ca anumite gesturi sint suparatoare deci interzise. Din punctul meu de vedere, e minunat cind un copil creste intr-un mediu al tolerantei, al flexibilitatii si-al gindirii libere. E minunat cind el devine un adult nonconformist, atita timp cit e echilibrat si se poate ajusta atit cit e necesar societatii. "Today is the tomorrow I was so worried about yesterday". Andra si Vladut (14.10.2006) puiul meu creste... ~*~My dear old pics~*~ ~*~New old pics~*~ |
m-a atins la corason ce ai scris mai sus
f frumos
marami spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui filofteia Mai acum si cu desenatul asta pe pereti...cred ca daca fiimiu ar fi desenat floricele, pasari, leagane, un soare l-as fi lasat si eu, dar cand el mazgaleste peretele cu creioanele pentru ca este nervos...imi pare rau dar trebuie sa invete ca desi este normal sa fii nervos nu trebuie sa-ti versi nervii pe prima chestie...nu i-am spus ca este pedepsit sa stearga peretele ci i-am spus ca nu accept asa ceva, ca ne costa bani munciti sa zugravim peretele, prin urmare sa puna mana sa stearga...Iar pana nu sterge nu are ce sa mai vorbeasca cu mine. Pentru ca situatia il depasea l-am ajutat si eu sa stearga ca sa nu se simta abandonat. Opusul... el fiind pasionat de muzica...i s-a acceptat sa strice pana acum 2 CD playere, un MP3 - player...pentru ca le foloseste foarte mult si este normal unui copil sa-i mai cada din mana. Acum insa la aproape 8 ani i-am atras atentia ca daca doreste unul nou il va lua din banii lui (primeste 5 lei pe saptamana) si a fost de acord. |
Imi pare rau daca te dezamagesc dar Oana nu mazgaleste peretii pentru ca are nervi, inca nu stie sa faca flori, fluturi, pasari, soare
...desi aia vede in mazgaleala respectiva
si e cat se poate de mandra de "realizarile" ei.... imi pare rau ca am fost ocupata toata dupa masa, dand "refresh" peretilor mazgaliti de ea, ce nu stiti e ca mi-a facut o adevarata placere sa fac asta, n-am avut asistenta specilizata dar am avut un ajutor de nadejde in preajma, chiar a meritat toata mazgaleala asta ... mi-au trebuit 140 de lei pentru lavabila si culori, promit sa fac poze sa vedeti ce a iesit si ce m-a facut saptamana asta fericita
Mandrutzele mele Diana (29 sept.1991) si Oana (18 iul.2005)
pozne-npoze
dianocica spune:
nu am avut puterea sa citesc tot subiectul asta si nici nu cred ca vreau. vreau doar sa va rog sa nu uitati cateva lucruri.
ca sunteti mame. iar mama e acea peroana care te iubeste cel mai mult pe lumea asta, care iti e alaturi oricand, cu care poti vorbi oricand, care te sustine in cele mai grele momente. iar aceste cele mai grele momete difera atat de mult de la o varsta la alta....
ca ei sunt oameni. iar oamenii au asa un instinct formidabil. stiu singuri cat si ce sa manace sa le fie bine, cand si cat sa doarma...sunt niste lucruri atat de elementare incat singurul mod in care putem interveni e sa le stricam.
ca au nevoie de dragoste. pe care sa le-o aratati. si de siguranta. iar daca dragostea aia ar fi neconditionata ar fi si mai bine.
ca nevoile lor sunt reale. la fel de reale ca si ale noastre. si ar fi minunat sa incercam sa le satisfacem. si sa vada si ei asta.
eu nu imi doresc un copil ascultator. supus. 'cuminte'. eu imi doresc ca al meu copil sa isi stabileasca singur limitele, sa isi faca singur propriile reguli, sa se adapteze singur la lumea lui. imi pare mult mai castigat asa decat daca ma asculta pe mine.
exemple:
daca vrea atentie...pai ce sa comentez..i-o dau. mie nu imi place sa nu ma bage cineva in seama atunci cand vreau sa spun ceva. daca m-ar ignora sa-mi treaca cred ca as strange niste frustrari....
daca nu vrea sa manance...nu mananca. pana la masa urmatoare? cum adica? pana cand ii e foame. atunci cand ii e foame cere. a, poate nu cere azi. poate azi vrea doar biscuiti. ei, atunci azi primeste biscuiti, si maine..poate vrea doar banane. bun, sa manance banane. si daca maine vrea numai mancare gatita ...atunci gatim mancare.
daca nu vrea sa doarma...nu doarme. daca nu-i e somn...daca ii e somn dar e prea agitata/incantat de ceva...pai sa faca acel ceva cu placere. si apoi ne intindem amandoi in pat si nici nu e nevoie sa se culce. cateodata e de ajuns sa se odihneasca un pic (eventual un pic de tz :) ) si e gata.
nu exista lucruri care nu se fac 'pt ca se supara mama'. exista lucruri care au urmari. daca faci asta -> se intampla asta. daca mergi pe unde am dat cu mopul si e ud, poti aluneca. ai alunecat? te-ai lovit? vino sa vad...stiu ca te doare, si eu am cazut odata. (hug, pupat)..asta se intampla cand mergi pe unde e ud.
I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.
dianocica spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ingrid S Farah, e bine sa te intrebi DE CE?, doar sa nu ramai cu intrebarea asta, fara s-o mai pui si pe CE AR FI BINE SA FAC? S-ar ptea ca sapand adanc in psihologie sa uitam esentialul, si anume, corectarea greselilor. De ce a aruncat nepotul meu cu masinuta? Ca asa a gasit el metoda de a o reduce la tacere pe matusa lui. Ingrid S si Diana http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo |
intrebare de 100 de puncte si o excursie la dorohoi
:daca tu te uitai la un film, matusa mai vorbea atat de tare la tel? incat tu sa nu mai auzi la tv?
si a doua intrebare, de inca 100 de puncte
: la cat de ocupata era matusa la tel, nu cumva a ratat niste incercari de ale copilului de a-i comunica ca nu mai aude nimic la tv?
ps. daca barbatu' vb la tel si io nu mai aud la tv, il strig o data, de doua ori, apoi arunc cu ceva dupa el
. da, strig finutz sa nu-l deranjez, si arunc cu un cocolos de hartie. dar...tot acolo :))) deci de ce e pedepsit copilul? ma indoiesc ca pentru ca nu a estimat corect greutatea masinutei si daunele provocate de asta.I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.
filofteia spune:
| Citat: |
| Imi pare rau daca te dezamagesc dar Oana nu mazgaleste peretii pentru ca are nervi, inca nu stie sa faca flori, fluturi, pasari, soare ...desi aia vede in mazgaleala respectiva si e cat se poate de mandra de "realizarile" ei.... imi pare rau ca am fost ocupata toata dupa masa, dand "refresh" peretilor mazgaliti de ea, ce nu stiti e ca mi-a facut o adevarata placere sa fac asta, n-am avut asistenta specilizata dar am avut un ajutor de nadejde in preajma, chiar a meritat toata mazgaleala asta ... mi-au trebuit 140 de lei pentru lavabila si culori, promit sa fac poze sa vedeti ce a iesit si ce m-a facut saptamana asta fericita Mandrutzele mele Diana (29 sept.1991) si Oana (18 iul.2005) |
Marami iubita
nu ma dezamagesti deloc, chiar asta vroiam sa spun...fimiu mazgalea peretii de nervi, fetita ta o facea din placere...sunt doua chestii total diferite...Oricum nu ma refeream la voi in mod special...nu stiu de ce te-ai simtit ofensata...
| Citat: |
| intrebare de 100 de puncte si o excursie la dorohoi : daca tu te uitai la un film, matusa mai vorbea atat de tare la tel? incat tu sa nu mai auzi la tv? |
In acest caz tu ca adult ai fi dat TV-ul mai incet...cam acest lucru trebuie sa-l invete si copilul...ca civilizat este sa astepti pana se termina convorbirea la telefon. Bineinteles ca nu din prima...
Eu am pretentia de la copil ca atunci cand cineva vorbeste la telefon, sau cand doarme cineva in casa sa faca liniste...nu numai sa dea TV-ul mai incet ci sa nu se mai plimbe prin casa...ma rog sa faca liniste. Poate o sa ma considerati absurda, dar asta tine de respectul fata de celalalt. De asemenea cand el vorbeste la telefon sau doarme noi facem liniste...de ce n-ar fi aceeasi regula si pentru el?
| Citat: |
| in ultima instanta il iei de acolo scurt, decis, permitandu-si sa-si verse furia, acceptandu-i furia, eventual directionand-o (eu n-o fac niciodata, sunt prea terminata ca sa ma gandesc la alternative; in plus, am incercat de cateva ori cu Bendis si a devenit si mai furioasa. Bendis e un copil foarte lucid, stie exact ce vrea si gaseste cai clare de comunicare, iar cand incerc sa-i distrag atentia devine foarte jignita; chiar, e ca si cum i-as contesta capacitatile de-a individualiza ce-i trebuie, de a transmite, de a i le favoriza) Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni) -------------------------------------------------------------------------------- Editat de - gazzella on 05/09/2008 20:36:06 |
Pai ce spui tu cu "luatul de acolo" eu o consider pedeapsa tu nu...de astfel de pedepse este vorba aici.
Unii copii sunt mai agresiv decat altii de la natura...cele care sunteti contra pedepsei aveti acei copii cuminti din firea lor...
Desi sunt convinsa ca metodele aplicate de mine si pe care eu le numesc pedepse le aplicati si voi, dar nu le spuneti asa : luatul din parc, privat de TV, ignorarea...apropo pe fiimiu il doare cel mai tare ignorarea, asa ca dupa ce aplicand-o am vazut cat de afectat este n-am mai aplicat-o...a fost mai fericit cand l-am trimis in camera lui sa se linisteasca...Camera i-a devenit oaza de liniste...acum cand este suparat pe noi se inchide in camera lui si nu ne da voie sa intram, desi cand era mic niciodata nu i-am inchis usa.
Oare ce este asa de greu de inteles ca ce merge la un copil nu merge obligatoriu si la altul?? Ca ce-l doare pe un copil nu-l doare si pe celalalt???
Nu mi-ati raspuns inca cum trebuia sa fac cu usa rupta de la scoala...trebuia sau nu sa-l pedepsesc...poate imi dati vreo alta idee ca s-o aplic la urmatoarea gogomanie...ca sigur vor mai urma.
Ingrid S spune:
Dianocica, excursia la Dorohoi ti-o las tie. Pt mine e cam departe. Tu chiar nu vezi ca e hilar ce sustii? Adica, lasam totul balta ca asa vrea copilul? Auncam telefoanele din casa, nu mai vb decat atunci cand ne permite Maria Sa sa o facem? Pa la urma cine naiba e adultul in casa? Da' tu de Goe ai auzit? Ia mai citeste niste povesti de-ale lui nenea Caragiale, ca ti-ar prinde bine.
Buli, uite ca acum un an, fata mea era in parc, chiar primise o jucarie de la o tanti si ce crezi? Vine fata de 3 ani, posesoarea jucariei, asa, leganat si nici una, nici doua, fara avertisment, ii plesneste o palma peste fatza copilei mele. Asa ca mai lasati-ma cu copilasii ingerasi, care nu lovesc decat siliti si n-au de fapt nicio agresivitate in ei. Asa o fi intro lume perfecta sau in Rai.
Si pana acum, chiar n-am vazut niciun sfat cu privire la copiii agresivi. Doar analize pe text si psihologie ieftina. Si, evident, fara pedepse.
Ce e chiar nostim, ca nimeni de aici n-a afirma ca isi bate copilul, il mutileaza, il inchide in beci...doar privare de jucarii sau tv. Ca sa vezi,..ce de pedepse grave.
Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo
Lala_D spune:
Eu am un model in educatia copiilor rupt culmea dintr-un serial TV ce intotdeauna mi s-a parut minunat ca si model de educatie . Este vorba de : Seven heaven .
http://www.tv.com/7th-Heaven/show/251/summary.html
Este absolut admirabil din punctul meu de vedere cum acea familie stie sa isi gestioneze crizele si cum reuseste prin "retragerea privilegiilor " caracteristice fiecarei varste a copilului sa gestioneze educatia lor .
Mie cuvantul pedeapsa imi suna urat dar pana la urma oricum ai denumi semantic exista anumite limite si coordonate specifice fiecarui mediu familial in care tu ca parinte/ parinti incerci sa iti incadrezi copiii.
La varste mici pana in 3 ani la noi a functionat distragerea atentiei, dupa 3 ani am aplicat sistemul de recompense/ retragere de privilegii. Si acum exista o pagina de flipchart la noi in casa ce are scris pe ea niste reguli clare de comportament si privilegiile ce sunt retrase, plus durata lor in cazul incalcarii acestor reguli.
Deoarece copilul este mare acum ( cel mic este inca bebe si nu intra in discutie ) privilegiile sunt : calculator, jocuri electronice, bicicleta, antrenamentul sportiv, telefon mobil, petreceri ale prietenilor.
Pot spune ca a functionat/ functioneaza .
Si pentru familia noastra este ideal .
Drept pentru care sunt convinsa ca nu in orice familie este un lucru pozitiv sau nu orice parinte poate fi convins ca ce facem noi este ok insa sincer pe mine ma intereseaza strict familia mea si copiii mei .
O zi excelenta !
Lala.
Fratele mai mare!
Baby Andrei ! (27.12.2007)
Poze