Voi ce ati face in locul meu?

De cand cu plimbarile noastre zilnice,si cum se intampla de obicei cand ai copil,se leaga anumite prietenii intre parinti,vorbim despre una alta,ne amintim cu drag de Romania noastra ,de casa,mai mergem la o inghetata,schimbam opinii,s.a.m.d In ultimele luni ne-am imprietenit cu o mamica,are un baietel de 13 luni,nascut prematur,probleme destul de grave de sanatate,insarcinata din nou in 3 luni.Acum toata lumea este fericita,dar problema este de alta natura,mamica nu lucreaza,este oarecum nou venita aici,sotul se descurca foarte greu,avand un servici foarte obositor,ore foarte lungi,6 zile pe saptamana,platit destul de prost nefiind rezident al acestei tari,copilul saptamanal la doctori,spitale,antibiotice.Problema mea care este??Am incercat cu toata comunitatea noastra sa o ajutam,si deja,sa-mi fie cu iertare,mamica amintita i se cam pare ca totul i se cuvine,incepand de la "Tine-mi copilul ca ma loveste in stomac,du-ma cu el la cumparaturi,iar nu mai ai biscuiti cu gem ptr mine si el,vino de la servici si du-ma la spital cu el,nu suport parfumul tau ptr ca sunt gravida,lasa-ma sa stau jos ca mi-e rau fiind gravida,am nevoie de o fata sa-mi faca curatenie 2 zile",astea fiind doar cateva din "durerile" dansei...Dupa cate v-am explicat,fac tot posibilul sa o ajut,zilele trecute imi spunea ca nu are televizor,m-am oferit sa-i cadorisesc tv-ul meu din anii trecuti,iar raspunsul ei m-a socat,sincer:"Vreau si eu o plasma,nu orice"...
Aseara vorbeam cu o buna prietena,care este si moasa fiicei mele,si printre altele m-a intrebat ce este in neregula cu mamicuta C,este foarte plangacioasa si mereu se asteapta de la noi sa-i rezolvam problemele,eu numai atunci de fapt realizand ca intr-adevar,este putin exagerata.Si eu am fost insarcinata Doamnelor,am lucrat pana in ultima zi a sarcinii,niciodata nu m-am plans nimanui,nu am cerut ajutorul,alergam cu plasele in brate dupa 12 ore de munca,am decis sa am un copil,a trebuit ca singura sa fac fatza la totul,nu m-am gandit 1 minut nici macar la parintii mei sa apelez.Poate ca multe dintre voi ma ve-ti certa,nu,sunt chiar un om exceptional,dar multe femei profita de toata situatia,si li se pare ca li se cuvine totul.
Suntem doar insarcinate,nu bolnave,asa imi spunea candva o Doamna,cand soacra mea imi lua apararea,sau vroiam sa ajut la curatenie cand mergeam in vizita,si adevarat este!
Inca o intrebare ptr voi!?Stiind ca sunteti intr-o tara straina,ilegal,fara bani,fara ajutor,un copil atat de bolnav,ati mai avea curajul sa ramaneti iar insarcinate??Eu una as mai astepta cativa ani,poate poate s-ar mai reglementa situatia,pacat sa chinuiesc doua sufletele nevinovate,ptr ce?Zilele trecute imi spunea mamicuta C,cat de greu ii este fara masina,toata ziua prin spitale,cat de mult s-a chinuit cu copilul bolnav prin metrouri si autobuzuri...Nu inteleg,dar in fine,nu este viata mea...Doar vreau sa ajut...
Va sarut!

Annie80 spune:

..or fi toane de gravida, offf hormonii.
Si eu mai spun vreau ceva, dar nu in sensul ca as astepta sa mi se cumpere ci doar in sensul ca "miar place sa am de ex Nu tv normal si plasma.
cat despre fcut copii ntro tara straina, ei, eu sunt rezident, nu iilegal si tot nu am cutajul sa fac aici alt bb, si nici nu cred ca prin alte parti.

felicitari ca totusi iti dai interesul ca sa o ajuti

------------------------
Someone's pleasure is another's pain!
Alergic at stupidity.

andrath spune:

Sincer, pe mine ma socheaza atitudinea ta! Vrei sa o ajuti, pai ajut-o frate si taci din gura! Nu vrei sa o ajuti,las-o in pace si vezi-ti de treaba!
Ceea ce faci tu acu e meschin!

"Sunt inofensiva, dar gandul meu e criminal!!"

asi spune:

Intr-adevar e o problema delicata.Foarte frumos ca vrei sa o ajuti dar ar trebui sa ii si spui fara repros ca tu doar o ajuti nu o sponsorizezi.
Sunt foarte multi oameni care fac pe victimele si care profita de bunavointa altora.Nu trebuie sa te supere , desi stiu cum e sa vrei sa ajuti si sa ti se spuna ca e prea putin.Cade tare greu.



Mami de Razvan(07 martie 2004) si de
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.

tlaura spune:

Pai eu inteleg ca Lorenyy o ajuta, si inca destul de mult. Si nu si-a pus problema daca sa o ajute in continuare sau nu, pe ea o deranjeaza atitudinea pe care o are femeia respectiva vis-a-vis de ajutorul primit.
andrath, probabil ca nu te-ai intalnit niciodata cu aceasta situatie, sa vezi cat de frustrant este; eu am patit-o, si sunt implicata in continuare in acest proces, nu o fac pentru cunostinta mea, o fac pentru copilul ei. Numai ca persoanei in cauza a inceput sa ii para atat de firesc ajutorul meu, incat nu ca nu imi mai multumeste, ci imi si reproseaza daca omit ceva. Nu imi palce sa spun asa ceva, dar am inceput sa ma intreb daca nu am 2 copii de crescut! Si credeti-ma, eu am doar unul!
Lorenyy, nu stiu ce sa-ti spun, si eu sunt in aceeasi situatie, dar in uram atitudinii ei am mai rarit-o in ultimul timp; cum spuneam imi reproseaza ca nu ii mai cumpar si lui fi-su ce ii cumpar lui fi-miu. Noi am fost plecati din tara mult timp, i-am trimis o gramada de chestii in timpul asta, i-am cumparat calculator, si tot asa mi-a spus ca vrea monitor plat ca e mai bun, i-am luat si asa, pana si internetul i l-am platit tot noi; i-am adus si ii trimiteam jucarii si haine scumpe, acum de cand am venit in tara, bugetul nostru a scazut considerabil, nu ne mai perimitem foarte multe, si se resimte si la ea acest lucru; i-am cumparat baiatului meu lucruri pentru gradinita, iar ea mi-a reprosat ca nu l-am inoit si pe al ei!
Imi pare foarte rau, dar nu putem acum, si nu imi place sa ma simt vinovata pentru asta! pLus ca nu primeste doar de la noi, e obisnuita sa se planga la toata lumea, si fiecare se simte dator sa o ajute cu ceva. E mama singura, e adevarat, dar nu e chiar muritoare de foame; are un servicu bun si bine platit, dar s-a invatat asa.
da, si ma enerveaza atitudinea asta normala de a primi ceva; mie nu imi da nimeni nici un capat de ata, toata lumea are impresia ca suntem superbogati, si toti astepata de la noi.
In orice caz, invatul are si dezvat! problema este ca intotdeauna se gaseste cineva cu suflet mare sa ajute; nu e nimic rau in asta, ba dimpotriva, dar nu imi palce sa ma ia cineva de prost! pana la urma nici eu, nici tu, nu furam banii; muncim pentru ei.

andrath spune:

Eu vad lucrurile in felul urmator: nu (mai) poti sa ajuti pe cineva din diferite motive, ii spui frumos in fata ca nu-ti
(mai) permiti si ca nu e cazul sa mai conteze pe ajutorul tau.
Atitudinea asta " ajut, da' ma plang pe forum ca am ajutat si nu este recunoscatoare" mi se pare jenanta pentru o persoana cu suflet mare.
In fond, ajuti pentru ca vrei si poti, nu pentru ca urmaresti recunostinta si multumirile persoanei respective.
D-aia, zic io ca donatiile trebuie sa fie ANONIME!

"Sunt inofensiva, dar gandul meu e criminal!!"

iulia_b spune:

Din pacate exista si persoane comode, care ar vrea toti pestii din balta si nu undita. Am avut si eu o experienta de genul asta, am ajutat o familie cu 3 copii , le-am dat haine ramase mici de la copiii mei, scaun de masa,am mai cumparat cate o cutie de lapte praf, banane, chestii de genul asta. Ca sa aud ca eu le dau de fapt zdrente si resturi si ca daca vreau sa-i ajut mai bine sa le dau bani.Am ramas cu un gust tare amar...

ana maria spune:

Este o lege in asistenta sociala: ajutorul neconditionat creeaza dependenta. Asta s-a intamplat. E adevarat ca mai depinde si de caracterul si educatia fiecarei persoane.

Sfatul meu este sa te mai retragi, eventual sa ii spui foarte transant ce ii poti oferi si ce nu si sa inchei relatia prea apropiata. De cele mai multe ori atunci cand oferim ajutor ne gandim ca acela care il primeste va fi recunoscator (e foarte normal sa vrem si noi sa fim recompensati intr-un fel) si daca nu se intampla asta tot noi suferim. Mai tii minte Povestea Lenesului ?

anisiap spune:

total de acord caritabil e sa faci fapte bune fara sa astepti recunostinta vesnica

Amethyst spune:

andrath, poate nu ai fost intr-o atare situatie. Poate ca si altii fac sacrificii ca sa-i ajute pe cei dragi, chiar daca ei nu sunt intr-o situatie excelenta. Nu cred ca asteapta nimeni temenele, dar putina modestie si-un multumesc sunt normale, nu cine stie ce asteptari.
Sunt de acord ca ar trebui sa-i explice persoanei ca nu e fair sa puna presiune asupra celor care ajuta sau sa ceara mai mult decat altii pot da. In fond, ea si-a asumat suficiente riscuri singura si ar trebui sa fie f fericita ca are asemenea persoane generoase in jur, de ce nu?
Eu ii sunt recunoscatoare tatalui meu daca ma scuteste de un drum la posta daca am nevoie, daramite sa-ti faca niste prieteni asemenea favoruri mari? Pentru ca aici e vorba de un ajutor constant si destul de mare, din cate vad eu. Putin bun simt si recunostinta din partea cuiva care are asemenea pretentii, nu ar strica.
Da, cei care ajuta nu o fac pentru recompense sau vesnica recunostinta, dar pretentiile pe care le ridica persoana respectiva ating cam rapid ceva similar cu nesimtirea si vesnica nemultumire. Adica daca acum cand o ajuta atatea se plange mereu, daca n-ar avea pe nimeni cum ar fi?
Consider ca e natural sa fim recunoscatori pentru orice favoare acordata si daca nu stii sa-ti exprimi recunostinta, macar nu-ti mai exprima nemultumirea.

andrath spune:

Daca am fost sau nu eu intr-o situatie asemanatoare, nu face obiectul discutiei.Pentru simplu motiv ca daca ajut pe cineva si apoi vorbesc despre asta, pentru mine e ca si acum n-as fi ajutat deloc.

Iar voi pierdeti din vedere un lucru: atunci cand ajutati pe cineva cum puteti si cat puteti, iar persoana respectiva nu este recunoscatoare e doar problema ei, nu si a voastra. Persoana respectiva greseste fata de ea insasi, nu fata voi, d-aia si-o si ia peste cap de la Creator. Voi v-ati indeplinit menirea (ati ajutat) si v-ati invatat lectia si ati evoluat.Ceea ce e de bine pentru voi!

"Sunt inofensiva, dar gandul meu e criminal!!"