Stop îndoctrinării religioase în şcoli

rrox3 spune:

Inseamna instruirea copilului (in cazul asta) astfel incat sa i se inoculeze ideea ca respectica doctrina (religioasa, politica, etc) reprezinta adevarul absolut si indubitabil.
Sa nu-mi spui ca indoctrinare inseamna doar initierea intr-o anumita doctrina (asta fiind sensul propriu - sunt de acord), fiindca sensul folosit in vorbirea curenta nu mai este atat de nevinovat.


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

irina.c. spune:

si ce este rau sa-ti inveti copilul un adevar absolut, daca tu ca parinte traiesti conform acestui adevar absolut? Irina, mami de bb Ilinca(26 aprilie '04) si debb Teodora(26 august 2007)
am blog

rrox3 spune:

Pai este adevarul TAU absolut. Nu e ca si cum l-ai invata ca 1+1=2, asta e un adevar absolut demonstrabil si recunoscut de toata omenirea. Trebuie sa-i dai libertatea sa aiba la un moment dat propriul lui adevar, sau pur si simplu sa se indoiasca. Sa poata alege el pentru el ce sa creada, avand la dispozitie toate informatiile. Asa cred eu ca este corect.
Adica eu le spun fetelor: eu cred ca:..., pentru ca: ...., alti oameni cred ca:..., dar se stie sigur doar ca:... si fiecare om poate alege ce sa creada.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

AmethystRain spune:

Eu ma gandesc la oameni cum e parintele Rafail Noica (da, fiul lui Constantin Noica), sau Savatie Bastovoi (fostul poet si prozator Stefan Bastovoi), de la care tinerii (fostii copii initiati in religie prin aceste "odioase" ore) ar avea multe de invatat, si nu doar din perspectiva ortodoxa, ci si oratorica, literara etc.

In fine, toata povestea asta e o scarpinare in urechea dreapta cu mana stanga (puteti spune ce vreti), dar fiecare e liber sa faca asa cum considera. E o mare raspundere educarea unui copil! Sa ne gandim de doua ori, inainte de a lua decizii pentru el!

irina.c. spune:

pai normal ca le dau libertatea, ca doar nu iti imaginezi ca cineva poate sa creada cu forta numai fiindca invata "Tatal nostru" de mic.
Parintii mei au avut idei ca ale tale despre educatie si cred ca a fost una din greselile lor fata de mine. Neintentionata, desigur, asta au crezut ei ca e bine sa ma invete, avand in vedere ca nu aveau o credinta anume.Dar din cauza asta am fost lipsita de multe mangaieri si bucurii duhovnicesti pe care doar credinta in Dumnezeu si viata in Biserica ti le aduc, si nu vreau sa fac asta copiilor mei. Eu le arat ce binecuvantare sa il ai in suflet pe Hristos, ceva mai pretios de atat nu le pot oferi, din punctul meu de vedere. Daca ei, cunoscand pe Hristos si Biserica Lui, vor vrea totusi sa aleaga altceva la maturitate, desigur ca va fi hotararea lor, si macar pot spune ca o vor face in cunostinta de cauza-adica isi vor da seama de Cine se lipsesc. Irina, mami de bb Ilinca(26 aprilie '04) si debb Teodora(26 august 2007)
am blog

rrox3 spune:

Irina, eu vorbeam la modul general, nu ma refeream neaparat la tine. Desigur ca toti ne educam copii cum credem ca este mai bine. Daca parintii tai nu aveau o credinta anume, nu au gresit in nici un fel ca nu ti-au transmis-o. Ti-au lasat libertatea sa alegi singura in ce sa crezi, ceea ce ai si facut.

AmethystRain as fi extrem de bucuroasa daca astfel de oameni le-ar vorbi copiilor mei si ar incerca sa-i educe. Din pacate ma confrunt cu altfel de indrumatori, care la ora de religie nu gasesc nimic mai bun de transmis copiilor decat directive practice gen: sa va inchinati, sa spuneti rugaciuni, sa aveti multe icoane in casa, ca altfel puteti pati toate relele pamantului. Aud povesti insangerate despre mos Craciun cu doamna Craciun (ce-or avea astea cu Craciunul?!) si alte nenorociri care-i lovesc pe cei ce nu practica "dovezi" clare de credinta - descrise deja pe topicul asta. Nimic despre valorile adevarate ale crestinismului si mult din ce isi doreste biserica de la turmele de enoriasi. Asta nu vreau pentru copii mei.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

capcaunul spune:

amoga, nu te dai batut?
Everestul este cel mai inalt exact pentru ca a fost masurat asa. Nu-i nicio greseala de exprimare sau de logica.
Tu sustii ca Everestul este cel mai inalt pentru ca placile tectonice ... Eu am sustinut ca ai nostri copii ar trebui sa invete ca este atat de inalt pentru ca aceleasi placi tectonice ...
Diferenta de nuanta intre cel mai inalt si atat de inalt. Teoria placilor tectonice explica de ce Everestul este atat de inalt NU si de ce este cel mai inalt. Acu te-am prins! Lhotse si Cho Oyu sunt vecini de incretire cu Everestul. Ia raspunde, de ce Everestul este mai inalt decat Cho Oyu sau decat Lhotse?

AmethystRain spune:

Cum am spus in anterioara postare, e o realitate trista existenta si actiunea unor preoti...hai sa ii numesc "neinspirati". Insa nu inlaturarea materiei este solutia, din al meu punct de vedere. Daca proful de mate nu e bun, ce faci? Inlaturi matematica? Hai sa luam exemplul altei materii, mai "neimportante" :proful de muzica e afon. Ce sa mai caute al tau copil la orele de muzica? Nu incerci alte metode, cum ar fi schimbarea profului (aproape imposibila, in practica, ca asta e sistemul intepenit in tara intepenita) sau tu insati sa te informezi si sa ii arati partea frumoasa a acestei discipline? Dar poate ca al tau copil are reale veleitati pentru muzica, desi proful e afon...Nu faci ceva, nu incerci sa il pregatesti in alta parte? ( de matematica, lb. romana sau limbi straine nu mai vorbesc, stim bine ca parintii ne-au cautat cei mai buni meditatori, nemultumiti de dascalii de la catedra). Asa e si cu religia.

Nici eu nu am avut parte de un preot explicit si dedicat. Pot spune ca disciplina "religie" nu ma atragea deloc. Din anii sau anul (iata, nici nu mai retin) in care mi-a fost predata aceasta materie, tin minte un singur lucru "miscator" (pe langa Crez si colindele pe care a trebuit sa le invatz....si bine am facut, ulterior, prin facultate adica, descoperind ce inseamna Crezul): martirajul sfintilor. Adica,iata, existau oameni pentru care credinta, principiile reflectate in fapte, erau mai presus decat viata si suferinta fizica. Precis acestia erau mai "vii" si neprinsi in limbajul de lemn al preotului de la catedra...Deci acum, de ce i-as lua fetitei mele sansa sa afle despre acesti oameni, fie ca informarea ei e insotita si de "garbage"? Grija mea va fi sa inlatur ce consider exagerat si nepotrivit (pana la urma, sunt mai aproape de copilul meu decat orice prof) si sa cultiv ce e frumos si exemplicativ pentru ea.

Ma gandesc la micutii care in viitor vor deveni medici, muzicieni, profesori, ingineri si, da, teologi, competitivi...La viitorii adulti care VOR ALEGE! Datoria noastra este sa le oferim spectrul din care sa aleaga. Oricat de mult ma straduiesc, nu inteleg de ce ar trebui sa stergem religia din acest spectru! Sau copiilor nostri le oferim libertatea "sa se faca ce vor", mai putin teologi? Daca "da", centrul discutiei se muta dinspre ei spre noi, cu ale noastre neajunsuri, lipsa de cunostinte, frustrari etc. si descoperim ca nu iei sunt in centrul atentiei, ci noi...si nu e corect!

Revin: din fericire, exista si preoti cu har, cu "scoala" care ne pot indruma copiii. Nu sunt personalitati duhovnicesti, sunt preoti cu parohii obisnuite. I-am intalnit in toate orasele prin care m-am perindat. Ca trebuie sa alegem graul de neghina, nu e o noutate. A devenit un exercitiu, in lumea in care traim. De la atata cernere, insa, atentie sa nu ramanem cu nimic.

violeta69 spune:

dupa parerea mea religia(cel putin asta crestina) nu face rau copiilor...
eu cred ca un copil crescut cu iubirea de Dumnezeu nu are decat de castigat......nu vreau sa spun "crescut cu frica de Dumnezeu!" ca Dumnezeu nu este si nu tb sa fie o sperietoare...
eu l-am invatat pe fi-meu sa-si spuna rugaciunea in fiecare seara inca de mic...consider ca deacat sa injure si sa dea dracu' mai bine sa-si faca semnul crucii si sa spuna o rugaciune...

sa stie ca undeva exista Dumnezeu care vegheaza asupra lui!
ca e bine sa faca bine si sa daruiasca iubire.....el stie depre iad si despre rai,stie ca esxista un inger pazitor,stie ce-i place lui Dumnezeu si ce nu-i place si stie ca in viata e bine sa faci lucruri bune pt ca viata lui sa fie una buna...
nu sunt o fanatica,nici pe el nu l-am idoctrinat...ca n-am cum,eu sunt la fel ca orice om,cu bune si cu rele si nu ma cred vreo sfanta
iar la scoala nu l-a speriat nimeni ca o sa-i traga DD scara de sub picioare daca distruge cuibui de randunele(sau de ce o fi fost),nici nu l-a speriat ca o sa dea masina peste el daca e rau....orele de religie au fost unele cat se poate de normale,doamna lor e o draguta si dupa cate am vazut eu au incercat sa faca fapte bune adunand lucruri si alimente pt oamenii sarmani pe care le-au dus apoi la biserica......
au facut excursii pe la manastiri,au invata rugaciuni si le-a povestit intamplari din biblie pe intelesul lor....si el era f incantat de aceste povesti...
eu l-am invatat doar ca nu e bine sa faca rau nici unei vietati pt ca fiecare vietate e lasata de DD cu un scop pe lume....n-a inceput inca sa ma intrebe de ce totusi taiem mieii si puii ca aici tb sa ma mai documentez ca sa-i explic...
avem noi trei reguli de baza: nu faci tau nimanui,nu-ti faci rau singur si nu distrugi obiectele

deci,dupa mine,cred ca am dreptul sa-l las sa cunoasca si pe Dumnezeu,e datoria mea de parinte sa-i "arat" o parte din necunoscut....ce va face el mai departe(cand va fi adult) e treaba lui,insa pana atunci asta consider ca e datoria mea si nu m-am suparat deloc ca fac la scoala religia...

pt. cei care nu vor indoctrinare



Vio,mamica lui Mihnea viitor "descoperitor" de infinit
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*

Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

doruletz spune:

ba da, din pacate exact asta se intampla. Si nici nu puteam spera la o confirmare mai buna decat ceea ce a scris mai sus AmethystRain, in plus ea a dat fara sa vrea si motivele pentru care se intampla acest lucru. Pentru ca educatia religioasa timpurie face apel exclusiv la latura sentimentala si lasa urme ireversibile in "creierul afectiv". Nu legendele despre creatia lumii in 6 zile, adam si eva etc il vor face mai tarziu adeptul unei religii ci faptul ca i se spune copilului mic ca trebuie sa iubeasca personajele religioase si sa le fie recunoscator (vezi ce a zis mai sus Amethyst, ca ea s-a "convertit" cand a citit "suferintele" sfintilor), faptul ca Dzeu e prezentat ca "protector" , ca "tata iubitor" iar apoi devine o "pasiune" , o "suferinta acceptata" . Asta o spun chiar teologii (vezi "Psihologie religioasa" de Antoine Vergote, prof la o universitate catolica) cand vorbesc despre motivatiile psihologice ale credintei si influenta mediului cultural si familial. Latura asta sentimentala de care sunt impregnate scrierile religioase ramane in subconstient si va face dificile mai tarziu alegerile rationale.

Apoi intervin ritualurile, rugaciunile, sarbatorile religioase care marcheaza ireversibil amintirile din copilarie.
Nu din intamplare in lacasurile de cult au existat intotdeauna "excitanti" ai celor 5 simturi: mirosuri de tamaie, decor, orga, cantece sau rugaciuni ritmate, paine muiata in vin, atingerea pe frunte, sarutul icoanelor etc. Toate acestea sunt mesaje senzoriale care se transmit "creierului afectiv" iar aceste urme ale educatiei religioase vor impiedica mai tarziu aparitia spiritului critic care e bazat pe rational.
Daca tu nu vrei sa-i lasi aceasta libertate de alegere e perfect, nimeni nu o sa te condamne ca ii transmiti propriile credinte, ai tot dreptul sa-i transmiti adevarul tau. Problema e ca scoala publica nu-si poate permite sa faca acest lucru cu toata lumea, nu le poate induce copiilor doar anumite credinte asa cum ii invata matematica.

Nu stiu cum au prezentat parintii tai religiile insa cei care nu le vorbesc deloc copiilor despre religie fac aceeasi greseala ca si cei care le prezinta doar una singura pentru ca lasa copilul nepregatit in fata primului propovaduitor si detinator de adevar absolut. Daca vrei sa-i lasi libertatea alegerii propriului drum atunci solutia nu este nici absenta totala a oricarei educatii religioase.
Pentru a fi capabili sa aleaga copiii trebuie ajutati mai intai sa li se formeze spiritul critic, adica acea atitudine prin care analizeaza orice afirmatie inainte de a o accepta drept adevar. Am mai spus pe undeva pe aici ca spiritul critic apare intre 15 si 18 ani, pana atunci copiii sunt dispusi sa creada tot ceea ce le spun adultii. Daca pana la varsta asta i s-a prezentat doar o varianta a lucrurilor sau, dimpotriva, nici o varianta, copilul nu va fi capabil sa aleaga. De aceea ar trebui prezentate toate religiile din perspectiva istorica, ar trebui predat faptul religios in locul dogmelor si rugaciunilor, diferentele si asemanarile dintre religii etc. Copilul ar trebui dus sa viziteze bisericile si templele fiecarei religii (sau macar alea care sunt mai importante in societatea respectiva), sa i se explice diversele ritualuri care au loc acolo si ceea ce se incearca a obtine prin practicarea lor.

Mai mult, pentru a-l ajuta sa-si dezvolte spiritul critic ar trebui sa nu i se dea raspunsuri gata facute la toate intrebarile ci invatat sa le caute singur. Ar trebui sa i se spuna ca "nu stiu" e cel mai inteligent raspuns al fiintei umane. Ca e normal sa nu stie raspunsul la unele intrebari. Ca la unele dintre ele nimeni nu stie raspunsul. "Nu stiu cum a aparut Universul", "nu stiu ce se intampla dupa moarte" etc, sunt multe enigme la care omenirea nu a gasit inca solutia. Dar in asteptarea raspunsurilor nu trebuie sa se grabeasca sa creada ce spun unii si altii doar pentru ca acestia se pretind detinatorii adevarului absolut.
Abia atunci se poate spune ca i-am oferit copilului toate armele pentru a putea face propriile alegeri si ca nu i-am impus credintele noastre.