LACRIMI ...pentru nimic

...sau fara sens, ani pierduti. Asta am facut eu. Am scris subiecte, am plans, am acceptat metode de a "mentine "familia. Dar nu exista nimic din ce credeam. Acum mi pare rau ca am pierdut timpul, poate asa trebuia....Atunci cand eu eram atenta la copilul mic al nostru, el era atent la colega care venea in toate iesirile. Atunci cand tipa la mine ca are treaba si nu inteleg, el nu credea ca prietenul lui i-a tras-o tipei. Nu crede nici acum, dar nu conteaza. Asta era treaba.

Eu cred ca ar trebui sa imprumutam putin din gandirea lor, sa numai disecam firul in 4. Cand nu merge, pleaca fara sa privesti inapoi. Eu am privit, in zadar, absurd si mi-e rusine ca nu am fost mai puternica sa nu fac asta. Am pierdut ...timp.

Am scris subiectul in urma marturisirii acelui prieten, acum cand totul e gata demult. M-a durut insa si acum aceasta bataie de joc si vad ca sunt multe fete care refuza sa traiasca, agatandu-se de cine nu merita.

A_Iulia spune:

Zepelina, eu cred ca n-ar trebui sa-ti para rau. Macar stii ca ai facut tot ce ti-a stat in putere. Nu-ti poti reprosa nimic, nu ai intors spatele si ai lasat balta totul, la primul semn.

In plus, cred ca asa ai simtit atunci, ca trebuie sa lupti. Ai crezut ca mai exista o speranta.

Ani pierduti...da, sunt pierduti dintr-un punct de vedere, ei nu se mai intorc si daca faceai altfel, poate ar fi fost ani mai fericiti pentru tine. Insa viitorul il ai inainte, si el iti va aduce atata fericire cat ai sa vrei tu sa ai.

zepellina spune:

Da, nu imi reprosez, insa a fost cam mult zic eu. Multe lacrimi care nu meritau. Am crezut prea mult. Totul are o limita si capul sus.

A_Iulia spune:

Aici ai foarte mare dreptate. Totul are o limita.

oocristina spune:

Limita o stabileste fiecare pentru el insusi. Uneori suntem chiar prea visatori si spunem mereu ca nu exista limita.

Dar stii ce cred, lacrimile nu au fost pentru nimic. Au fost mai ales pentru tine, pentru visele pe care le-ai ingropat in tot acest timp. Nu te poti desparti de ceva drag (viata pe care ti-ai dorit-o alaturi de el) fara sa platesti un mic tribut (aceste lacrimi).

Si eu am luptat, m-am umilit, am acceptat metode, etc. Dar nu regret nimic. M-am umilit doar pentru mine. De fapt, nici macar nu consider ca m-am umilit, ci doar am luptat. Eu nu pot renunta la nimic fara lupta. Mi s-ar parea ... risipa. Nu pot renunta la nimic ce apreciez fara lupta. Si eu apreciez familia. Familia este pe primul loc in viata mea, chiar mai importanta decit cariera.

Stii cum, in lupta si in dragoste, totul este permis. Si am aruncat in lupta tot. M-am aruncat pe mine. Nu m-am umilit, ci doar am luptat. Poate ca pretul nu a meritat, dar stii, nu conteaza victoria, ci lupta in sine. Lupta m-a facut sa ma cunosc, sa imi cunosc limitele, sa imi cunosc dusmanul, sa imi cunosc aliatii, sa imi cunosc punctele slabe si sa imi cunosc punctele tari. Lupta pina la capat, nu razboaiele mici si usor cistigate.

Nu m-am agatat de cine nu merita. Am luptat pentru familia mea, pentru sotul meu, pentru tatal copilului meu. Am luptat pentru valorile mele, pentru ca eu consider ca familia mea este o valoare pentru care a meritat sa lupt, chiar sa ma umilesc. Nu ma voi rusina vreodata pentru asta.

El ca om nu a meritat? Ei, asta este alta poveste.
Pot face o distinctie clara intre sotul meu ca om si sotul meu ca sot si tata. Pe el ca om, nu il voi putea schimba niciodata. Decit daca va vrea singur sa se schimbe. Dar pentru el ca sot si pentru el ca tata, voi lupta, chiar si data viitoare. Pentru ca daca a mai fost, sigur va mai fi si o data viitoare.

Nu iti fa procese de constiinta. Nimic nu este fara sens. Nu exista ani pierduti. Viata oricum trece.

zepellina spune:

ft frumos

Am ingropat visele, stiu ca pt asta am plans. Si au fost multe. Am plans insa mult pt ca eu credeam ca e alt om, dar au fost ani de zile in care a mintit incontinuu. Nu stiu de ce am dezgropat morti, ca pute....mi se pare doar ca am suferit prea mult. Nu merita, nici ca om, sot si tata.

ra_mata spune:

Sunt de acord, nu facem nimic in viata fara sens, toate au un scop: evolutia noastra. Ca facem tampenii sau ca facem numai acte de caritate, cred ca asa ne e scris sa evoluam - unii pe un drum mai bun, altii pe un drum mai sinuos.
De ce te-ai chinuit atatia ani sa il intelegi si de fapt totul era minciuna...poate a fost nevoie pentru asta ca sa se nasca puiul tau. Am avut si eu aproape 10 ani de minciuni in care am crezut ca il cunosc bine pe omul de langa mine si apoi totul s-a spulberat si ma gandesc ca era nevoie de etapa asta din viata mea (luuunga) ca sa existe piticul meu si sa il pot creste eu.
Si sa stii ca e mai bine sa nu mai cauti in trecut, nicio dezvaluire postuma nu foloseste la nimic, tu pastreaza propriile tale perceptii cu privire la perioada aceea si atat. Altfel rascolesti si ai zis bine ca incepe sa puta.
Lasa ca vine si pe strada noastra soarele

rasfatzata spune:

"apa curge,pietrele raman!"asa suntem noi femeile iertam ,dar nu uitam!si tot speram ca poate o sa fie bine,ani trec dar raman cicatrice care niciodata nu se vor trata!

nu-i nimic! ca noi suntem mai puternice si trecem si prin asta ,nu dispera da-ti timp tie ,dedica-te ,fi un timp pasarea phonix si ia-o de la inceput,va fi o perioada cand te vei simti frumoasa si femeie

Fania spune:

E adevarat nimeni nu ne mai da inapoi timpul pierdut si poate daca aveai acest curaj mai demult acum erai fericita si senina...
Sigur exista cineva care sa te merite, cineva care te asteapta!
Oricum nimeni nu merita atat de multe lacrimi indiferent cat de bun tata ar fi, atata timp cat iti raneste sufletul si iti otraveste viata de ce sa ramai?
zepellina
[poze]

Simona R. spune:

Zepe.....dar lui ii pare rau macar pt ca ..pt ca nici viata ta nu a fost buna(de cand v-ati despartit),nici el nu a realizat mare lucru(in afara de faptul ca a facut doar tampenii din astea care se fac la 18 ani)......El e mandru de el?Ca din ce lcare era(ca tu ai spus ca era un om bun si ca tu ai tot sperat)a ramas..nimic..?
Daca el ar fi plecat pt ca era nefericit si dorea sa-si gaseasca fericirea(asa cum spune Adina Iulia ca se poate intampla si sunt de acord cu ea)era ok..!Dar asa.......si-a gasit implnirea in viata?

zepellina spune:

Va multumesc

Simona, mie imi pare rau acum doar pentru ca au fost prea multe lacrimi. Ma gandeam sa scriu asta pentru alte fete care fac la fel. E ok, lupti dar cand crezi ca nu mai e bine, pleci cu fruntea sus, nu te mai gandesti si despici. Depinde de firea fiecaruia, dar timpul nu se mai intoarce.
Viata mea acum este mai buna, mai linistita...incomparabil. Viata lui? Nu stiu. NU cred ca e mandru sau ca si-a gasit fericirea. iarasi, depinde fiecare cum o vede. Poate sa fie fericire asa? Eu nu cred dar nu stiu la el, si chiar nu imi mai pasa.