DECRETEII
Raspunsuri - Pagina 11
mimitete spune:
Hai mai ca Rufus are dreptate, decretei sint cei nascuti in 67 si 68,dovada exploziei demografice din anii respectivi. Bineinteles ca decretul a ramas in vigoare pina in 89 dar numarul de copii nascuti in fiecare an s-a redus drastic (nu cred ca asbtinenta e de vina..).
Decreteii au avut onoarea sa se calce in picioare in scoli, licee, facultati, sa mearga in ture la scoala pt ca nu era loc pt toti,sa dea pina si examenele decalate (unii dimineata,altii dupa-masa) din cauza ca nu aveau loc in sala... ehe ce vremuri.
Nu prea inteleg cum puteti acuza o mama ca era suficient de responsabila sa incerce sa nu mai aduca pe lume un copil pe care
nu-l putea intretine si pina la urma era un copil nedorit in conditiile in care metodele contraceptive erau primitive iar sansele de a ramine gravida mari.
lorelaim spune:
http://www.bioethicsjournal.com/pdf/pbj2.2_jebereanu.pdf
http://www.primulpas.ro.org/avortul/legiro.html
http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1236726-sfert-milion-avorturi.htm
----------------------------------------------------
http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2008/jul/21/usa.sexeducation
Lorelai
May 3, May 2, May 1
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
maraki spune:
Eu sant nascuta in iunie 1969 si mama mi-a spus ca sant din cauza decretului,pt asta sant decretel 
Am avut o colega de sv. care a murit la 32 de ani din cauza unui avort...lasase in urma un baiatel de 5 ani...
Monica
http://www.community.webshots.com/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5
lorelaim spune:
http://www.ziare.com/Anticonceptionale_avort_-395411.html
http://shine.yahoo.com/channel/sex/do-birth-control-pills-abortion-242717/
Lorelai
May 3, May 2, May 1
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
vrabiuta spune:
marius 
eu m-am nascut in '74, dupa ce mama a incercat doi ani sa ramana insarcinata, cu controale la medici si analize si griji, deci nu cred ca mi s-ar potrivi numele de decretel.
nu as putea niciodata sa judec femeile care trebuiau sa ia decizia unui avort in acele vremuri. cu toate ca eram doar copil imi amintesc bine umilinta, mizeria umana, lipsurile incredibile in care traiam, teama parintilor mei atunci cand aveau in casa o carte sau un film interzis...
daca ne gandim doar la chestiuni de baza, de ex alimentele. totul era "rationalizat", aveam dreptul sa cumparam o paine si jumatate pe zi pentru doi adulti si un copil. daca nu mergeam la timp la alimentara si painea se termina, nu aveam de unde sa cumparam alta. daca aveam rude in vizita, mama cumpara prin cunostinte si pile, de la un restaurant din oras, la preturi duble sau triple, dar nici asa nu era sigur ca va avea strictul necesar. imi amintesc becurile de frigider puse de tata la intrarea in fiecare camera, conectate la o baterie de tractor, ca sa nu bajbaim in fiecare seara pe intuneric atunci cand se oprea curentul. imi amintesc cat de mandra a fost mama ca a reusit sa imi faca un halat de casa moale si pufos din doua paturi de bebelus cumparate "pe sub mana"...
prin clasa a 7a, am fost la alimentara sa iau ratia de ulei pentru familia noastra, pe buletinul mamei. am stat la coada cateva ore in caldura. m-au scris intr-un registru mare si murdar sa fie siguri ca nu ma intorc sa mai iau inca un litru si jumatate de ulei in acea luna. la intoarcere, de oboseala, am lovit sacosa de o treapta chiar inaintea usii apartamentului nostru de la et. 3. am plans atunci vazand cum curge uleiul pe scari, uleiul nostru pentru o luna intreaga... acum pare de neimaginat si ma bucur ca, daca voi povesti vreodata copiilor mei, nu vor intelege despre ce vorbesc.
este o alta realitate, alta lume, departe de orice normalitate. si mi se pare foarte trist sa vad cum femei care au trait atunci - chiar daca erau doar copii sau adolescente - judeca atat de usor decizia unei femei de a intrerupe o sarcina nedorita.
impresii de calatorie
Marox spune:
"Inca dinaintea casatoriei cazusera de acord ca-n timpurile pe care le traiau, sa faci copii era un act nu doar de temeritate ci chiar absurd: pe buna dreptate, un copil te-ar fi putut intreba oricind unde-ti fusesera mintile de-l adusesesi in mijlocul iadului" - Ileana Vulpescu "Arta compromisului".
Nu stiu daca este vorba de acelasi film despre care s-a mai discutat acum citva timp pe forum, a fost difuzat si in strainatate, eu l-am vazut pe ARTE. In film erau prezentati copiii handicapati, dar si marturii ale unor femei care au facut avorturi in acei ani. Una din ele povestea ca lucra intr-o fabrica si o colega a murit in urma unui avort clandestin. Militienii au facut sa fie purtat cosciugul prin fata fabricii reunite, sa vada toate femeile ce pot pati.
Delia Budeanu, in cartea ei "Live", marturiseste ca a preferat sa faca 2 "marinari" decit sa-i lase sa se nasca intru gloria partidului ce parea nemuritor.
Mama mea a facut o intrerupere de sarcina, mama unui fost prieten la fel. Intr-o zi am nimerit la o vecina, aproape ca se tavalea pe jos de durere de burta, am aflat mai tirziu de ce, avea deja 4 copii. Mama unei prietene, care era infirmiera la ginecologie, a facut puscarie 1 an jumate, a scapat ca a fost o amnistie.
Eu cred ca femeile care se duceau sa faca un avort se lasau pe mina cuiva in care aveau incredere. Sau cel putin aveau incredere in persoana care le aranjase "treaba" - "Te duc io la cineva care te rezolva repede si fara complicatii si cu discretie". Nu cred ca pleca cineva la avort cu gindul ca merge la moarte.
Stiti cum ii numesc francezii pe cei care fac avorturi (doctori, moase, etc): "faiseurs d'anges" (facatori de ingeri).
ari spune:
ok, Lorelaim, am inteles, sunt interesante articolele, dar tu ce spui?
szivarvany spune:
Am vazut si eu emisiunea pe HBO.
Te ia cu frig si-i multumesti lui Dumnezeu ca acum e mai bine !
Nu are nimeni dreptul sa judece femeile care au trait atunci, nici deciziile ce le-au luat, a fost o perioada groaznica pentru marea majoritate, iar femeile au ales ce au crezut ca e mai bine.
Sper ca niciodata sa nu se mai intample asa ceva.
Lorelaim, aia cu anticonceptionalele e poveste 
PS. Aia din `78 nascuti si abandonati prin maternitati si adoptati sunt considerati decretei norocosi ?
Daria & 
GIULIA(2004 08 16)
viorela hoff spune:
Emisiunea nu am vazut_o, vreau doar sa amintesc un singur lucru care nu s-a spus aici...cred, anume ca o data la 6 luni, eram duse "in turma", la ginecologul de intreprindere, stateam la "coada", in sau fara chiloti, si de cele mai multe ori nu se schimbau manusile, da, da, ati auzit bine! Si daca nu te prezentai, aveai probleme urate cu cei de la "partid" etc.
Au fost niste vremuri oribile!
Cat despre sarmanii decretei din 67,68, ei au prins vremuri grele si urate in societate si la scoala (statul in clasa cu palton si manusi,spectacolele ceausiste si practicile agricole care iti mancau cam toata vacanta de vara, cate si mai cate, of, Doamne!).
Rufus, am ramas blocata cand am citit ce ai scris despre Malaimare, chiar este adevarat?
ari spune:
Da...Imi amintesc de ginecologul universitatii din Cluj...Ne-au dus pe nepusa masa la acel control obligatoriu de pe camp, ca eram in convocare (luna aceea de armata de la sfarsitul anului 1 si 3, luna in care eram in *garnizoana*)... Acel doctor, un mos libidinos, ne pipaia sanii (examen pt depistarea eventualilor noduli) si facea tot felul de comentarii de prost gust cu doi studenti, care-l *asistau*...Comentarii de genul :*Uite ma la asta, ar putea alapta 5 copii la fiecare san...* sau *Tu, tu puti a vaca, ce dracu' mananci atata, nu vezi ca esti prea grasa?*...
Si sigur ca nu schimba manusa de la o studenta la alta...
Ce vremuri...Ce-as vrea sa le pot sterge definitiv din memorie...