Cum devine un copil adoptabil?

Nu stiu cate dintre voi au citit vreodata subiectul meu - Relatia cu un copil de 4 ani - http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=120565 , dar am intrat acum aici special pentru a va cere ajutorul.
Este vorba de o fetita de care "ma ocup" eu de la un centru de primire de urgenta a minorilor din oras. Are 4 ani si e cel mai frumos si istet copil din lume, evident , dar din pacate nu e adoptabila. Imi doresc tot ce e mai bun pentru ea, dar in stadiul in care e acum nu stiu ce se va intampla. Nicio ruda de-a ei nu a cerut-o sa o creasca, mama ei nu a vizitat-o si prea multe detalii mie nu mi se pot da. Ceea ce stiu sigur e ca nu e adoptabila. Nu vreau sa sfarseasca in orfelinat sau cine stie pe unde , vreau sa aibe familia ei unde sa fie iubita, ocrotita si in siguranta, vreau sa fie fericita.
Nedumerirea mea e: nu se pot face niste demersuri legale pentru a fi decazuta mama din drepturi si pentru a deveni adoptabila?

Multumesc anticipat pentru raspunsuri.

miha74 spune:

deianira- cred ca cel mai bine iti pot spune cei de la DPC-ul de care apartine copilul. Banuiesc ca intai va trebui sa ceri plasament de urgenta, si apoi sa fie declarata adoptabila, dar numai daca mama isi da acordul. E un drum lung si anevoios.
pentru faptul ca nu o viziteaza, mama nu poate fi decazuta din drepturi, sau cel putin asa stiu eu.
oricum felicitari pentru initiativa, dar ai grija sa nu o faci pe pitica sa sufere.[



Miha, mami de Matei (16.01.2008) si Laura (30.09.1997)
"Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate." (Jack Penn)

Fomalhauti spune:

Nu sunt prea in tema, informatiile mele provin de la prietena mea care a adoptat acum 10 ani...Daca legea s-a schimbat, cred ca in rau pentru copilasi....Oricum, atunci tocmai se schimbase....

Pentru ca un copil sa devina adoptabil trebuie acordul celei care l-a nascut. In cazul prietenei mele, cea care nascuse copilul nu prezentase acte la maternitate si daduse o adresa falsa, spusese ca locuieste intr-un sat. Politia din satul respectiv a spus ca nu exista nici macar o familie cu numele respectiv in sat...Sansa prietenei mele si a copilului a fost ca cea care nascuse copilul raspunsese totusi fara sa minta la intrebarea legata de locul nasterii. Probabil nu se asteptase la aceasta intrebare. Au gasit-o in satul respectiv, in alt judet, la sute de kilometri de locul unde nascuse. Problema este ca e vorba de a cauta "acul in carul cu fan". Chiar daca mama biologica a fetitei "tale" a aparut la un moment dat, chiar daca exista un domiciliu din acte, daca ea s-a mutat, mai ales daca a plecat in strainatate, e aproape imposibil de gasit.

Stiu ca exista o procedura si in cazul in care mama biologica nu este de gasit.

Indiferent daca mama biologica este gasita sau nu, trebuie gasita si familia mamei, care are prioritate la adoptie si trebuie sa spuna ca nu doresc copilul....rudele pana la nu-stiu-ce grad.

Acum vine partea trista....Incep prin a-ti repeta ca eu stiu niste lucruri mai vechi si ceea ce scriu in continuare este NEOFICIAL. Din cate stiu eu aceste eforturi (cautarea mamei si a familiei ei) se fac numai in cazul in care exista cineva doritor sa adopte copilul. Adica, in practica lucrurile se fac tocmai invers decat in teorie...Desi ar trebui sa se faca pentru toti copiii....

Imi dau seama ca tu esti intr-o situatie foarte incurcata. Pe de o parte ai vrea sa ajuti, pe de alta parte cred ca cei de la "protectia copilului" s-ar putea simti....deranjati daca te implici prea mult.

Ti-as da un sfat, dar habar nu am ce se poate face, de unde se poate incepe in aceste conditii.....

Mmmaria spune:

Deianira, incerc sa iti scriu maine un raspuns mai amplu (vad ca nu ai PM activat, da-mi tu un PM cu o adresa de mail, as prefera sa nu-ti scriu pe forum).
Stiu despre ce vorbesti intrucat te urmaresc si la Cabinet... de aceea te-am si intrebat candva ce se va intampla mai departe cu copilul...

flaviutza spune:

Totul a fost relativ binisor pana la punctul in care am inceput sa ne dam bine pe langa UE si sa avem cat mai putini copii abandonati. fetele stiu mai bine cand s-a schimbat legea, eu stiu ce-mi povestesc vecinele de birou , colegele de la SPAS. acum se merge pe integrare. prefera sa-i integreze pana la ruda de gradul patru, prefera sa-i puna cu forta daca se poate in familii in care poate mai exista inca 7 copii, in care poate sunt primiti pt aia doua milioane pe luna.

totul e sa iasa bine pe hartie, nu se urmareste nici o secunda binele copilului. binele copilului abandonat odata e sa isi gaseasca o familie din miile alea de familii cu atestatul pe masa care asteapta copil.

se ajunge pana la situatia tampita in care, un copil abandonat in sant, este redat mamei, in secunda in care aia e gasita, si respectiva nu pateste nimic daca il ia acasa. I-l dai inapoi dupa ce ea l-a aruncat in sant sa moara ca un pui de matz.

pana sa ajunga adoptabili trec ani buni si atunci nu-i mai vrea nimeni. zilnic sunt abandonati nou nascuti si totusi placa e aceeasi " pe raza judetului nostru nu exista bebelusi adoptabili". ii cresc prin maternale, si apoi la 18 ani li se da drumul.

Chiar cu bunavointa fetelor de la SPAS-uri(evident ca nu toate au aceasta bunavointa), procedura e lunga si anevoioasa. se cauta absolut TOATE rudele in viata alea copilului, pana la gradul 4, pe teritoriul Romaniei.pt ca asta e legea. nu-l pot declara adoptabil pana n-au primit refuzul tuturor.

Din partea mea, cine a facut legea asta ar trebui spanzurat .

Oare chiar nu se poate face nimic in privinta legilor astora??

miha74 spune:

offff Flaviutza ce bine le-ai spus....dar oare ce am putea noi face...muritorii de rand....

Miha, mami de Matei (16.01.2008) si Laura (30.09.1997)
"Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate." (Jack Penn)

Deianira spune:

Imi cer scuze ca nu am mai dat pe la subiect, am fost un pic ocupata si nu am reusit sa mai rapsund.

Maria, am primit mailul, multumesc ca ai avut rabdare sa scrii tot , am realizat si eu ca mare lucru nu pot face din pacate, trebuie sa mai aprofundez problema .

Multumesc fetelor pentru raspunsuri, am citit si oricum din experienta mea in acasta "aventura" am putut sa observ ca statul nu cauta sa obtina fericirea copilului, ci interesul propriu .

Fomalhauti spune:

Deianira, uite cum stau lucrurile....uneori. Trebuie sa te multumesti sa faci ceea ce poti face tu. Uneori ai dori sa faci ceva, un bine si ai dori sa-l faci complet, sa faci tot binele care se poate face. Dar depinzi de altii si acei "altii" dintr-un motiv sau altul nu colaboreaza. Uneori ti-e necaz, ti se pare ca un efort minim din partea lor ar putea rezolva o problema...Dar ei, nu si nu...Si atunci trebuie sa te multumesti cu ceea ce poti face tu. Chiar daca nu e tot ce s-ar putea face.

Eu cred ca faci foarte mult pentru micuta. Stii, ma gandesc de multe ori la tine. Dintotdeauna m-am gandit mult la copiii abandonati, atunci cand vad de cata grija, rabdare are nevoie un copil...si de cate experiente. Lucruri simple, de exemplu acum cateva zile fiul meu de 2 ani a fost fascinat de o frunza uscata care se deplasa pe alee din cauza vantului. Copiii din orfelinate (indiferent cum se numesc acum...) nu au multe din aceste experiente simple. Mi se pare totusi, ca micuta ta a nimerit mai bine, inteleg ca este intr-un loc mai bun, ne-ai scris ca a fost si intr-o excursie...Oricum, tu ii oferi ceva care mie mi se pare foarte important, ii oferi niste experiente aparent banale cum ar fi jocul cu nisip sau o familie (chiar daca aceasta familie nu este decat ceva ce vede din cand in cand: tu, mama ta, tatal tau, prietenul tau si parintii lui...). Tu ii oferi posibilitatea de a "arunca o privire" catre normalitate. Ii oferi cateva ore in lumea normala. Stiu, ai vrea sa poti face ceva ca ea sa traiasca definitiv in aceasta lume. Dar poate nu este posibil.

Nu vreau sa te descurajez. E foarte bine daca reusesti sa faci ceva. Dar, din pacate, nu depinde numai de tine. Sunt altii de care depinde. Nu stiu exact cum se procedeaza, dar cred ca e implicata multa lume, printre care si politia care considera probabil ca e mai important sa caute infractori (nu ca ar excela in treaba asta...) decat sa gaseasca o femeie si sa-i ia o declaratie...

Te admir pentru ceea ce faci...

asi spune:

Deianira vada ca toata lumea iti spune cat de greu e si e tare descurajator.Intr-adevar e greu dar acum intrevine intrebarea vrei cu adevarat ca fetita sa devine copilul tau?Daca da atunci o sa lupti pana la capat chiar daca o sa fie foarte greu.
Pe site-ul ORA gasesti toata procedura de declarea a adoptabilitatii unui copil.Citeste si pune-te in tema ca sa poti discuta cu juristul directiei de care apartii si sa intelegi ce trebuie facut.
Dar inainte de asta trebuie sa obtii atestatul de persoana apta sa adopte.
Eu iti doresc succes si in primul rand nu te gandi ca faci un bine copilei ci gandeste-te ca iti faci tie un bine , binele cel mai minunat acela de a devni MAMA.Dorinta de a deveni mama depaseste orice birocratie si orice obstacol.


Mami de Razvan(07 martie 2004) si de
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.

aiuras spune:

Deianira a postat aici in parte la indemnul meu de la topicul ce-l are la o alta rubrica.
Ea este studenta si nu are cum lua fetita acasa dar am incurajat-o sa scrie aici gandidu-ma ca poate cineva de aici de pe topic are curaj , tenacitate si mai ales iubire sa lupte si sa-i ofere o familie fetitei de 4 ani.

Deianira spune:

Am revenit, am vazut postul tau mai devreme, Asi, dar atunci nu am avut timp sa raspund. A adus completari Aiuras .

Eu nu am nici 21 de ani impliniti, fetita are 4, deci oricum o dam la intors, nici daca maine castig la loto nu am cum sa o iau de tot acasa, chiar daca mi-as dori. Si am scris aici la indemnul lui Aiuras, nu vreau sa-mi fac mari sperante ca sa nu fiu dezamagita, dar m-am gandit ca nu am ce pierde daca scriu si aici. Daca ar deveni adoptabila ar fi minunat, sunt absolut sigura ca ar ajunge intr-o familie care sa o iubeasca. Complicat, complicat...