De unde sa iau puterea sa merg mai departe?

Ce bine ar fi daca as putea sa dau timpul inapoi...dar sunt constienta ca nu se poate, din nefericire. Oare cand au ajuns lucrurile pana aici? nici nu stiu de fapt cand au inceput...poate knd aveam 8 ani si mama m-a parasit lasandu-ma pe mana tatei sau knd aveam 12 ani cand din nou m-a parasit ramanand cu tata si cu fratele meu mai mic cu 1 an. de ce a plecat? pana de curand credeam ca din cauza traiului rau cu tata, dar acum stau si ma intreb ca poate a fost si vina ei. de fapt sigur a fost si vina ei. cat chin am indurat pe vremea aia acum 10 ani si ma marginalizau oamenii din cauza ca mama ne parasise, de parca eu as fi fost de vina. dupa divort tata s a afundat tot mai rau in bautura ajungand sa ne bata crunt din motive mai mult sau mai putin serioase. pana la 17 ani nu am tinut legatura cu mama. tin minte ca ma duceam la ea la servici si ma rugam de ea plangand sa vina sa ma bage in casa si sa nu ma mai bata tata. fratimiu la 12 ani a inceput sa fuga de acasa. alt motiv ca sa iau bataie de la tata de parca eu as fi fost de vina. s-a lasat de scoala si cu chi cu vai schimband vreo 3-4 scoli si plocoane la profesoare a term 8 clase. eram satula de tata , de certurile cu el, de femeile pe care se perindau prin casa, de reprosuri, de viata pe care o duceam. a doua zi dupa ce am reluat leg cu mama a plecat in italia fara macar sa-mi spuna. toti anii astia mai mult bunica-mea ne-a crescut. dupa ce a plecat mama in italia a inceput sa ne ajute cat de cat cu bani. la 18 ani imi era deja scarba de viata pe care-o aveam. atunci a intrat in viata mea EL, un barbat bun care mi-a vindecat ranile. cand aveam 20 de ani ai mei au facut partajul, mama dandu-ne jumatatea ei de bani si cumparand un ap mic, dar asta nu conta, era al nostru ...si o cocina daca ar fi fost n ar fi cntat. vroiam liniste. m am luptat singura cu tata prin tribunale, singura(doar cu iubitul, dar fara fratele meu) am cautat apart, singura m-am chinuit sa le rezolv pe toate pentru ca fratele meu pe care l-am luat cu mine trebuia sa se intalnesca cu prietena sa se distreze si n avea chef de rezolvat probleme. inainte sa vindem casa, tata mi a zis k maikmea doar se foloseste de mine si vrea decat sa-i scot 50% din casa, fara mine ar fi lua cam 30 la suta si nu i ajungeau de alt ap. nu l am crezut. insa incet incet am ajuns la vorba lui. de fiecare data knd vorbeam cu mama imi reprosa faptul k tata nu ne a dat nimic, ca de ce m am dus la el in 2 ani am fost decat de 3 ori. nici cand era in spital grav nu m am dus si nu stiu daca o sa mi o iert vreodata. mama usor a tot inceput sa mi spuna sa plec din casa. toata viata a facut separatism intre mine si fratimiu. cred ca ma uraste pentru ca seman cu tata.eu knd ma zbateam si lesinam pe strazi pentru actele ei fratimiu se distra. ca si cum ar fi fost putin tipa cu care e combinat fratimiu a inceput sa bage intrigi intre noi. incet-incet a reusit sa ne transforme in dusmani. fratele pe care eu l am scos din canal, care l am ajutat sa se puna pe picioare, l am scos din mocirla in care se afundase m a amenintat cu moartea, m a lovit, a ridicat cutitul la mine pentru ca i am dat afara pitipoaca si i-am lipit o palma satula de minciunile care i ieseau din gura. eram in stare bag mana n foc k nici macar nu o sa ma injure vreodata dar sa ridice pumnul. mama m a dat afara din casa ca pe o carpa. de ce 2 dintre oamenii kre i am iubit cel mai mult pe lume mi au facut asta?asta merit?de ce doare atat de tare?m am prabusit, nu gasesc putere sa merg mai departe. zi de zi aflu lucruri noi lucruri care nici nu mi treceau prin cap. mama care era dumnezeul meu mi a facut ce nu ma asteptam vreodata. a preferat o straina in casa ei si m a dat pe mine afara. am noroc ca am casa pe numele meu sau poate ca tokmai asta e ghinionul. ei vor decat casa eu pot sa mor ca nu i intereseaza.nu stiu ce sa fac. imi vine sa las tot si sa plec in lume. am ajuns sa nu mai dorm noptile de teama ca nu ma mai trezesc.fratimiu ameninta la toata lumea ca ma baga in spital si mi fura banii de casa. de ce am crezut ca mama chiar ma iubeste ?de ce mi a facut asta?nu stiu incotro s o apuc

aniela23 spune:

Draga mea, gaseste in tine daca poti puterea sa-ti ierti fratele.Comportamentul lui si durerea ta sunt rezultatul unei copilarii lipsite de orice afectiuni din partea parintilor, aceiasi lipsa de dragoste care te face acum sa simti ca nu mai ai putere sa mergi mai departe.Nu pot decat sa imi imaginez prin ce trauma ai trecut.Poate va rasari si soarele pe strada ta atunci cand o sa ai familia ta, un sot care te iubeste si un copil pt care vei reprezenta intregul univers.Doar atunci o sa fii inconjurata de dragostea de care ai nevoie sa te vindeci. Viseaza la viitorul tau si fii pregatita sa il faci sa devine realitate

Happy_in_TO spune:

Draga mea (imi vine aiurea sa spun berbeaca )!
In primul rind sterge-ti lacrimile si linisteste-te! Inteleg ca esti suparata, ai tot dreptul, dar fiecre problema are o rezolvare! Si uneori, cind sintem mai slabi sau mai emotivi, tindem sa vedem fiecare obstacol cit un munte de mare!
Linisteste-te si gindeste pozitiv! Sint sigura ca mama ta te iubeste. Ok, acum sinteti suparate, dar dupa ce va trece tensiune dintre voi sint sigura ca veti putea vorbi omeneste despre ceea ce va supara...
Lasa trecutul deoparte iarta-ti parntii pentru ca nu au stiut sau nu au putut sa faca mai mult...
Esti o fata puternica daca ai trecut prin atitea si ai ajuns in punctul asta, o luptatoare! Fii mindra de tine!

Haide, capul sus! Miine o sa fie o zi mai buna!

Alice

berbeaca spune:

citind raspunsurile voastre mi au dat lacrimile. aseara i am citit prin arhiva de messenger de prin aprilie chiar inainte de ziua mea, radeau(el cu iubita lui) ca vor sa mi ia cadou de ziua mea o funie si cateva garoafe. de ce asta? de ceeeeee??cand eu de ziua lui i am facut petrecere surpriza cu prietenii lui. doamne asta imi este frate sau dusman?ce e de facut?am crezut atunci cand ne am certat au fost amenintarile lui spuse doar la nervi, dar vad ca el chiar urmareste asta. este casa in joc.cate poate face un om pentru bani? ma gandesc sa vindem casa asta si sa facem banii jumate jumate.mi e tot mai frica, ca poate maine nu ma mai trezesc.
pe mama nu o mai vreau in viata mea. am iertat o de prea multe ori dar am ajjuns la capatul puterilor. am fost doar arma ei impotriva tatei. doar s a folosit de mine si acum cand i am rezolvat toate problemele m a dat afara din casa.
si ca sa fie tacamul complet, relatia cu prietenul meu scartaie.azi mi a zis ca vrea sa ne despartim ca e mai bine asa pt amandoi

dulcetica spune:

Nu prea am inteles bine ce-i cu casa care o aveti!Explica putin cum e dobindita si pe numele cui!?Daca ai primi niste sfaturi juridice poate ar ajuta.
Daca ai incerca sa te detasezi putin de familia ta si sa incerci sa-ti traiesti propria viata? Consideri ca pornesti in viata cu un handicap avind in vedere ce s-a intimplat in viata ta...Sint multe persoane pentru care asta ar insemna o motivastie serioasa sa reuseasca in viata,sa nu reediteze istorii triste.Vad ca esti studenta.Cred ca e un inceput bun! Cu fratele tau incearca sa ai o discutie de la suflet la suflet.Vrea partea lui din casa? Ce doreste defapt?

Cristina_A spune:

Am spus ca nu mai postez, dar mi-e greu sa m-abtin cand vad asemenea raspunsuri de toata jena, menite s-o afunde si mai mult pe B. (mi-e greu sa-ti spun "berbeaca") in mocirla relatiilor toxice.

Ia spune, anielutza draga, daca te-amenint ca te aranjez cu cutitul si te bag in spital sau te trimit pe lume ailalta si-ti fur banii de casa, ma ierti?

B., cred ca esti foarte speriata din cauza amenintarilor... Casa din care te-a alungat femeia aceea pe care o numesti "mama" este pe numele tau, sau ai alta casa? Ai unde sa stai?

gabriella1 spune:

sper sa gasesti, in tine,puterea de a merge mai departe.Dumnezeu are grija de toti,si buni,si rai.
Gandeste pozitiv ,soarele rasare in fiecare zi!

Gabriela

"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.

berbeaca spune:

casa este cumparata din cei 50 la suta pe care i-a obtinut la partajul cu tata cu ajutorul meu. tata ar fi putut sa demonstreze ca ea plecase de ani de zile din casa, iar ea nu a muncit decat foarte putin timp cat au fost casatoriti. deci toate veniturile erau obtinute de el.in fine, eu am reprezentat o la tribunal ea fiind in italia in tot acest timp. am pus casa pe numele meu, pentru ca n am avut procura ca s-o pun pe numele ei,doar pe numele meu pentru ca in subconstient poate am simtit ca asa se va intampla. ma va da afara dupa ce i voi obtine cei 50 la suta. anul asta am terminat facultatea, insa nu mi am luat licenta. stau si ma intreb cum poate o mama sa si dea propriul copil afara din casa stiind ca n am unde sa ma duc? are pretentii la prietenul meu sa i renoveze casa, ''ca doar si el sta acolo''

J G spune:

Deci te da afara asa din vorbe, fara o baza legala. In plus nu are cu adevarat drept (moral) la acei 50%.
Corect pana aici?

Primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa te calmezi tu! Te inteleg, suferinta e enorma cand te tradeaza familia, mai ales mama, insa uneori ne nastem din asemenea parinti. Doar pentru ca o femeie da nastere unui copil nu inseamna automat ca e o persoana decenta (cum vedem unele arunca copii la ghena) si tu trebuie sa accepti asta. Nu vad de ce ti-ai imagina ca te iubeste cand faptele ei arata contrariul si nu ai pentru ce sa reusesti sa ii ierti pe mama si fratele tau daca se poarta astfel cu tine.

Cat despre problema locuintei, recunosc ca eu, personal, i-as reclama la politie, apoi as vinde casa si cu banii mi-as cumpara in alt oras unde sa nu ma gaseasca (dat fiind ca fratele tau te ameninta cu moartea).

J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

berbeaca spune:

asa ar merita, sa nu le dau nimic pentru cat sufar din cauza lor. el ameninta pe la toata lumea ca ma baga in spital dupa ce vand casa si imi fura banii. doamne dar eu nu m am gandit vreodata sa l dau pe el afara sau sa-i doresc moartea. pitipoanca lui mi a zis acum cateva luni:''doi frati treb sa stea cat mai departe unul de altul''. si uite ca a reusit. cel mai bine ar fi sa vand, ii dau jumate si sa faca ce vrea cu ei. nu ma intereseaza. stiu ca o sa i cheltuie pt ca nu i capabil de nimic. nu pot sa i iert.i am iertat de multe ori si am gresit. cate figuri a facut pitipoanca, sa nu dea el ban la zugraveala, la mobila, tv sau altceva ca doar e casa pe numele meu. si atunci de ce mai vrea jumate daca eu mi am rupt de la gura sa pun parchet pe jos? in 2 ani de cand stam singuri o paine n a cumparat in casa. cand manca el isi lua doar pentru cat mananca, eu cand faceam mancare il puneam la masa si pe el. eu ma gandeam la el, el la mine niciodata. dar tot eu sunt escroaca. ca asa ma 'alinta'

CristinaT spune:

Buna, eu nu stiu ce sfat sa-ti dau decat ca ... incearca sa nu mai stai impreuna cu ei. Vinzi/cumperi te muti... incearca sa nu mai stai cu ei.

Cat despre cum se poarta cu tine, este foarte urat, daca pe mama nu o inteleg deloc () , pe fratele tau sa zicem ca il inteleg. Este indragostit pana peste cap, urla hormonii in el, dar o sa-i treaca. Asta nu inseamna ca atunci cand o sa-si gaseasca alta nu o sa procedeze la fel.

Inconjioara-te de oameni care sa te aprecieze... si mult noroc.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank"> 8 ani .... La multi ani!