America (119)

musetto spune:

Andreea, te felicit de pe acum, ca nu stiu cand mai intru pe aici. Eu decolez poimaine, dar sper sa am acces la internet si in Montreal.

Ramona, bravo, ai facut ceva... sase ani nu-s gluma. Sunt sigura ca ai povesti interesante de zis, spune-ne si noua cate ceva ca eu una sunt foarte interesata. Eu am facut aproape doi ani, de fapt doar unul cu adevarat intens. Eram intr-o clasa speciala, numai de fete, ne selectasera inca de la gradinita. Ai dreptate, nu ai timp de joaca daca faci sport de performanta. Noi faceam doar 3 ore pe zi de carte, uneori nici pe alea. Apoi balet vreo doua ore (asa, serios, cu chinuiala mare la bara si cu profa de pian si tot tacamul), iar dupa-amiaza vreo 3 ore de antrenamente la sala. Si uneori si dimineata de la 6 la 8. Eram franta de oboseala, nu stiam decat sala, sala si iar sala. Am inceput cu gimnastica clasica, pt formarea corpului (nici nu vreau sa imi amintesc cum am invatat sa facem sfoara, ne puneau la zid si din cand in cand ne impingeau ca sa ne lipeasca de el si toate aveam lacrimi pe obraji, de durere, de ambitie...). Planglicile ni le-au adus tarziu, dupa un an, cu putin timp inainte sa ma mute maica-mea la alta scoala. Iar la cercuri, mingi, maciuci eu nu am mai ajuns. Nu stiu cum a fost la voi, dar sa stii ca la noi chiar era adevarata chestia aia cu batutul. Mancam bataie in fiecare zi, devenise o obisnuinta. Cand terminam o rutina stateam la rand la bataie, cate o varga pt fiecare greseala, stiam exact ce gresisem si cate vergi ma asteapta. Interesant este ca asta nu m-a facut sa nu imi placa. Dimpotriva, ca si tine, eram addicted la mersul la antrenamente. Singurul lucru care nu mi-a placut a fost un cantonament de 3 saptamani, credeam ca mor de dorul alor mei. Era unedeva la marginea orasului, dar nu aveau voie sa vina sa ne vada parintii, ca la armata, ce mai... In clasa a doua m-au mutat ai mei din clasa aia speciala ca aveam 10 pe linie dar nu stiam sa scriu si sa citesc si nu am mai mers decat de cateva ori pe saptamana pana printr-a treia. Asta era nimic, mergeam mai mult asa de nostalgie... A, si iarna era foarte frig in sala si ne-au zis sa venim cu niste hamleti taiati la picioare, ca trebuia sa avem talpile goale pt aderenta si ne cam inghetau... Si am amintesc mirosul costumelor supraelastice, era asa placut (!) materialul ala. Mama imi comandase si unul de bumbac, dar eu capra, tot la alea supraelastice alergam. Uite ca mi-ai trezit amintirile, si acu' n-am timp de asta, tre' sa fug sa imi fac bagajele! Dar poate scrii si tu cum a fost la tine, trebuie sa fi fost cu adevarat interesant. Eu eram innebunita dupa cartile alea doua cu fetele de aur ale gimnasticii romanesti...

musetto spune:

Am uitat, voiam sa mai scriu si ceva de burse, ca am vazut ca discutati despre asta: stiu si eu de o chestie foarte buna pt femei, era o asociatie americana care sprijinea femeile sa faca studii graduate. Daca luai un scor rezonabil la toefl/gre si erai acceptata la o universitate, platea asociatia aceea tuition-ul si alte cheltuieli. Eu nu am mai avut nevoie sa aplic, pt ca am primit assistantship de la univ. Din pacate am si uitat cum le chema, ceva cu AA... Dar din cate tin minte, la ele nu era limita varsta si puteai fi foreign student.

ciuf spune:

Musetto, nu iti poti aminti? Ca tare ma tenteaza o bursa.
Si nu stiu cum se procedeaza. Vad ca multi bat pe cetatenie americanca, nicidecum pe notele luate. Pana una-alta am aplicat pentru loan ca nu facem fata sa platim semestrial din buzunar.
Hilde, acum m-am asigurat semestrul asta cu cartile. Dar ar fi fain daca m-ai putea ajuta in viitor.
Ramona, am vorbit cu prietena mea si mi-a zis sa nu imi fac probleme la granit. A spus ca este intradevar radioactiv dar infim ca sa imi fac probleme. Dovada ca si i-a si-a pus granit. Gazul asta radon e mult mai periculos in basement, in conducte, si mai ales in zonele unde stim ca avem radiatii (v-am spus ca avem o zona la poalele muntilor). Deci, Oana, ai avut dreptate. Iti uram si noi implinirea visului mult asteptat, sa vina ziua cand vei flutura stickul norocos cat mai repede.
Lai, valabil si pentru tine. Sa vina storkul cat mai repede.
Ca o paranteza, o prietena il intreaba pe Luca cine aduce bebelusii. La care al meu copil a zis "mamiferele" ca el habar n-avea de povesti cu storkul, chit ca vazuse Dumbo.
In comunitatea noastra avem o familie care s-au chinuit de ani de zile sa aiba copii. Au facut FIV-uri peste FIV-uri si ajunsesera in pragul disperarii. Au zis ca mai acorda o singura sansa si daca nu este nici de data asta isi iau gandul de la a avea un copilas. Si acea data a fost cu noroc. Si au doua fetite gemene frumusele foc. Exact cand nici nu se mai asteptau Dzeu i-a fericit. Sa nu va pierdeti speranta, fetelor.
La noi azi este o vreme urata, ploua. Stam in casa, ii pusei pe copii sa coloreze iar eu imi tranti pe fata o masca si stau in dormitor ca sa nu fiu Bau-Bau pentru ei.

Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006)
Camera lui Luca/Finding Nemo si Camera Evei-Gradina cu flori vesele
www.onetruemedia.com/my_shared?z=15dde712e107702b2ad340&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Binecuvantarea

Ramona J spune:

Cami si Miere, bafta la GC-uri! Andreea, felicitari!

Musetto, mi-a placut cum ai povestit. Chiar ca mi-ai trezit amintiri.
La noi in oras nu aveau program din asta special, deci am facut scoala obisnuita. Ba chiar ma tracasa invatatoarea, ca mai lipseam pentru concursuri si poate ca eram obosita citeodata.
Noi am facut doar cele trei ore pe zi (sase zile pe saptamina, desigur ). Numai in vacante aveam doua antrenamente pe zi, a cite trei ore fiecare. Baletul e bun intotdeauna, dar n-aveam cind sa-l fac separat. Oricum, aveam un set de trei antrenori, doi pentru gimnastica si o fosta balerina. A fost foarte buna si cred ca se vedea la echipa noastra. De asta cred ca am ramas cu fixul ca gratia e importanta si imi place sa vad o gimnasta care are ambele calitati.
E exact cum spui cu bataia, cu addiction pentru gimnastica, mirosul costumelor si al sacizului... Antrenorul nostru avea un dreptunghi elastic, din cauciuc. Il ascundeam citeodata, dar n-a avut nimeni curaj sa-l arunce. Nu ca nu ne-ar fi trecut prin cap. In rest eram pedepsite pe loc pentru fiecare greseala. Adica el statea cu nuiaua in mina, linga noi in timp ce faceam exercitiul. Te trezeai ca te pocneste peste virf, genunchi, spate, depinde ce trebuia corectat. E greu de explicat de ce nu sint suparata, dar chiar nu sint.
Mai erau pedepsele, gen 500 de genoflexiuni sau mai stiu eu ce inventa. Astea erau pentru intirzieri, neatentie etc.
Pentru mine cantonamentele erau o aventura, nu pot zice ca mi-era dor de casa.
Antrenamente erau foarte intense, dupa trei ore picura transpiratia din par.
Hai ca m-am lungit. Drum bun si vacanta placuta!

The best thing you can do for your children is to love your wife.

Oana_B spune:

Carmen felicitari pentru examen
Philip, felicitari si pentru tine
Musetto, zbor placut
Ciufule, io bre?? Am zis ceva deshtept?

Apropo de gimnastica, cand eram mica m-a dus mama la un club de dans modern? Parca asa se chema. Eram cea mai mica, cea mai noua si ma simteam o intrusa. O data stand pe jos in cerc in jurul profei ne intreaba tipa daca stim cum se sta pe scaun (oare am mai povestit asta?) si dupa cateva secunde ma ridic cu genunchii indoiti incercand sa iau forma unui scaun. Si profa a inceput sa rada, of cors copiii dupa ea, a comentat nu stiu ce si ca de atunci o sa-mi puna porecla "cum-stai-pe-scaun" iar mie imi venea sa intru in pamant de rusine ca nu intelegeam de ce rad de mine. Dupa un timp nu m-a mai dus mama acolo ca era departe de casa. Acu' mi se pare funny da' atunci m-am simtit nasol.

Ia uite cica tre sa investigheze ca altfel isi pierd credibilitatea:
http://sports.yahoo.com/olympics/beijing/gymnastics/news?slug=dw-gymnastsage081408&prov=yhoo&type=lgns

Oana_B
www.fertilityfriend.com/home/ysatis" target="_blank">vesnica aspiranta
I love pink!

musetto spune:

Ciuf, uite ca m-am aruncat la google cu niste cautari si am gasit pana la urma asociatia. Cred ca asta e, desi nu bag mana in foc, pt ca eu primisem un pliant de la ei acu' vreo 12 ani cand eram in Ro:
http://www.aauw.org/edu/
Vad ca au burse si pt "domestici" si pt straini, dar acuma vad ca au o conditie de revenire in tara de bastina pt straini :( Uf, imi pare rau, asta nu mai tineam minte :(( Poate te califici in schimb la greencardiste, daca ai gc, ca am vazut ca au burse si pt ele. Mult succes!

Ramona, dreptunghi de cauciuc, ouch... Dar vorba ta, chiar nu le purtam pica. A fost frumos, si acum ca avem amandoua niste fete cucuiete :) poate or sa faca si ele daca o sa le placa (desi am niste retineri, la performanta, vorba ta, pot sa se aleaga cu tot felul de probleme de sanatate).

Acu' chiar ca fug sa fac bagajele!

Ramona J spune:

Oana. Te intimidezi intotdeauna cind esti cea mai noua intr-o echipa.

Uitasem sa zic cum faceam noi sfoara. In prima faza ne apasau eu cum puteau mai bine. In faza a doua ne foloseam de bancutele din sala (tii minte bancutle joase?), fiecare picior pe o bancuta si te intindeai in sfoara. Asta ca sa treci "dincolo de sfoara", asa-i ziceam noi.
Seara, acasa, ma culcam in sfoara. Asa cum zici, puneam picioarele la perete. Normal ca dimineata nu ma mai trezeam asa si cred ca adormeam cam greu. Crazy kid!

The best thing you can do for your children is to love your wife.

Hilde spune:

Ciuf, let me know next time cand ai nevoie de carti.

Ref la bursa, poate gasesti pe cineva care sponsorizeaza.Scoala ar trebui sa stie asta. Mergi si intreba ce optiuni sunt. Sunt oameni care "take pride" in a sponsoriza studenti. De ex, prietenii nostri se ofera sa plateasca tuition la un student merituos pe toata durata programului. Si fac asta la fiecare 4 ani. Si cunoastem multi care fac asta in zona mea.

Ref la bursa pt MBA: n-am auzit sa existe, din nefericire. Ideal e sa-ti plateasca compania la care lucrezi. :)

Aproape ca am plans de bucurie pt Nastia aseara la gimnastica. A meritat sa castige.

Ramona J spune:

Aseara eram prea agitata, n-am mai apucat sa scriu. Liukin a fost la Seoul in '88. A fost o situatie cam ca aseara cu Nastia si Shawn. In '88 a cistigat Artemov, acum Nastia a reusit mai bine decit tatal ei. El mi se pare ca a mai luat aur cu echipa si ceva medalii individuale (cred ca paralele si bara fixa). Asa se explica si exercitiul la paralele facut de Nastia.
Mama ei a facut gimnastica ritmica, in '87 a cistigat un titlu mondial. Inainte de olimpiada a facut nu stiu ce boala si n-a mai mers (pojar parca). Acum are Crohn's disease.
Ea e mult mai inalta, cu vreo 7 cm.
Au venit aici in '92. I-a adus Marchenko, fost gimnast si el. El era deja aici si le-a gasit job ca antrenori. Apoi s-au hotarit sa deschida gym, dar n-aveau bani. Liukin s-a inscris la un soi de concurs demonstrativ, unde a cistigat $15,000. Cei doi sint parteneri la businessul asta. Acum au trey gym-uri. Am vazut ca au adus un cuplu de antrenori romani, le-au facut o introducere foarte frumoasa.
Ea a povestit ca la inceputuri un alt antrenor a intrebat-o "what's up", chestie care a incuiat-o complet. Cind a ajuns acasa a cautat toata ziua in dictionare, sa se lamureasca.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

Ramona J spune:

Hilde, eu chiar am plins. N-as fi crezut in viata mea c-o sa pling pentru o non-romanca, dar m-am bucurat pentru evolutiile superbe.

Musetto, asta e. Stiu ca-i chin mare, competitie ca in putine sporturi, sistemul asta cu notele poate fi nedrept... E un sport frumos, o duc pe Anuta cit o fi sa-i placa.

Eu de fapt intrasem c-am uitat sa le urez la multi ani Mariilor!

The best thing you can do for your children is to love your wife.