cearta dintre frati, surori?...
Raspunsuri - Pagina 3
Happy_in_TO spune:
hahhaha...balansoaru?...pai la atitia nervi prajiti cred ca in curind o sa ne leganam asa, a shoc!...hahahah....
olympia spune:
Sa va spun , sa nu va spun...Ai mei, baiat(13 ani) si fata (6ani) se cearta la fel de tare ...chiar si pe mancare! Culmea e ca fiul meu e usor supraponderal si chipurile vrea sa slabeasca! Citeste cure, retete, se cantareste...Surioara lui e cam ca o nuielusa, lunga si subtire. Ne rugam de ea sa manance! Totusi, fereasca sfantul sa se termine ceva, sa zicem un anumit tip de salam, sau ceva dulce, ca fix in clipa aia le trebuie la amandoi ultima felie! Si dai scandal! Cred ca la urmatoarea faza de genul asta ultima bucatica o va manca...pisica
anya spune:
La noi (am 2 baieti) daca se cearta pe o jucaria o ia...mama .
Dar zau ca daca nu s-ar certa niciodata as intra la idei si i-as duce la doctor. Mie mi se pare normal. Si eu ma bateam cu fratele meu. Venea mama acasa si ne gasea cu caietele rupte, cu balti de apa pe parchet...
ingridnen spune:
Si eu ma certam mereu cu sora mea (3 ani diferenta... ea e mai mica).
Acum ce sa zic, ne intelegem bine... de la distanta (ea este stabilita in Germania). Cand vine in tara.. dupa 3 zile maxim ne certam
Ingrid si Cristi 5 ani si 5 luni
andira spune:
Aoleu, va rog frumos, dati-mi si exemple de frati care se inteleg (foarte) bine, ca plec traumatizata de aici...
Eu n-am avut frati, si nici n-am simtit lipsa vreodata, dar am 2 pici cu un an diferenta intre ei. Sunt prea mici pt cafteli, dar dupa ce-am citit aici ma gandesc ca peste vreo 6-7 ani sa le pun camera video in camera...
Happy_in_TO spune:
Am deschis subectul asta ca eram frustrata la maxim atunci!
Am intrat in baie sa fac o baie cu clabuci, sa imi las stresul in apa. Si bineinteles ca atunci s-a intimplat. S-au certat rau de tot, dar in sufragerie, le-am auzit un pic (curgea apa) dar nu le-am dat importanta prea mare. Cearta a escaladat si Maya a apucat poseta mea si i-a pus minerele de git lui Sarah. Sarah a zgiriiat-o pe nas, aproape de ochi si amindoua au inceput sa urle...
Le-am spus ca nu sint normale, ca o sa se omoare una pe alta intr-o zi!
Ieri am fost la cumparaturi de haine pentru inceperea scolii. S-au purtat exemplar! S-au ajutat una pe alta sa aleaga lucruri, s-au consultat ce merge cu ce, ce se poarta, daca le sta bine... etc... Ce sa spun, cred ca o sa apuce majoratul :)))
De abia astept sa creasca mari si sa iesim la cumparaturi si la cina asa, ca intre fete... Pina atunci, vorba voastra...tutun si balansoar! Numai ca eu nu mai fumez demult si de balansoar...nu am timp!...
try spune:
Probabil tocmai pt ca nu ai avut un frate/sora, ti-e greu sa stabilesti pana unde e stare de normalitate si de unde incepe sa devian ingrijoratoare certurile dintre copii tai. Am remarcat ca tendinta e cu atat mai mare cu cat copiii au vaste mai apropiate si sunt de acelasi sex.
Eu cu frtaele meu ma iamre cu 1 an m-am bautut cot la cot pana intr-o zi cand am observat ca el deja are mai multa forta ca mien si ma invinge (diferenta de 1 an intre noi). Cu fratele mai amre cu 4 ani, nu m-am batut niciodata si rareori am avut ceva de impartit cu el cand am fost copil. Sora-mea, venita dupa mine la 2 an idiferenta.... Doamne cate am avut cu ea de impartit (si de regula eu eram aia care aveam de impartit cu ea, ea, biata de ea, avea doar vina ca exista) - probabil ca-mi varsam pe ea toate frustrarile si neputintele tocmai pt ca ea era mai mica si, credeam eu, mai bleaga. Cand am incetat sa ma bat cu ea? intr-o zi cand am sarit s-o zgandar si sa dau in ea si ea, biata de ea, a avut inteligenta sa ma lase sa fac ce vreau, ca un adult care sta gata sa rada de odrasla lu ide nici un metru care are pretentia ca-l bate. Asa de superioara mi s-a parut atitudiena ei, incat asta m-a determiant atunci sa inteleg cat greseam fatza de ea. In adolescenta ne-am cladit noi o relatie stransa ca surori si de atunci nu ne-am certat sau n-am mai avut nimci de impartit niciodata.
Ideea e ca e o stare normala in care ei tatoneaza toate limitele relatiei de frate/sora. Si trebuie sa-i lasi sa exploreze toate nuantele. Cauta sa intervii doar cand este absolut nevoie in timpul unui conflict, dar cred ca cel mai bine se corecteaza astfel de manifestari cand toata lumea e fericita si se impaca una cu alta si vii mereu si intaresti cum ar trebui sa se comporte doua surori intre ele (nu neaparat spunand explicit ca nu trebuie sa va mai bateti, certati una cu alta, ci plecand de la diverse exemple unde sa reliefezi cat de important este sa se inteleaga una pe alta, cat de speciala e relatia dintre doua surori etc.). Eu nu pierd nici o ocazia sa-i explic baietelului mai mare, 4 ani (cel mic inca nu pricepe de vorbe prea mult, 2 ani) ca trebuie mereu sa-l iubim pe cel mic, de fiecare data cand i ispu nca mami il iubeste pe el, nu uit sa amintesc ca si tat iil iubeste, si si cel mic il iubeste f mult, dar el nu reuseste mereu sa i-o arate pt ca nu stie inca sa vorbeasca. Asta e daor un exemplu in care eu incerc mereu sa intaresc relatia dintre ei. Stiu ca e inevitabi lsa se certe si acum, la varsta lor, certurile pleaca de la jucarii in 90% din cazuri. Si celui mare ii palce sa-l necajeasca pe cel mic, uneori, si cel mic inca nu a priceput cum vine cu jucaria aflata in mana altui copil ca nu se poate duce sa i-o smulga si gata. Dar... invatam.
Stai linistita ca fetele tale sunt in grafice.
CatXO spune:
Citat: |
citat din mesajul lui andira Aoleu, va rog frumos, dati-mi si exemple de frati care se inteleg (foarte) bine, ca plec traumatizata de aici... Eu n-am avut frati, si nici n-am simtit lipsa vreodata, dar am 2 pici cu un an diferenta intre ei. Sunt prea mici pt cafteli, dar dupa ce-am citit aici ma gandesc ca peste vreo 6-7 ani sa le pun camera video in camera... |
Stai linistita Andira, ca nu mai ai prea mult de asteptat... Ale mele au inceput deja si nu exista zi sa nu aiba ceva de impartit...frateste. Cea mica musca, cea mare da cu pumnii. Daca ma bag sa le despart tot eu sunt "reaua". Asa ca de obicei le las sa-si faca damblaua, daca se ingroasa gluma intervin intre ele. De obicei nu plange aia batuta mai rau, ci cea care a pierdut jucaria...
Aaaa... si pana o sa ies eu linistita cu ele la cumparaturi mai e cale lunga...
betiana spune:
Gestionarea conflictelor intre frati / surori depinde de capacitatea fiecarui parinte de a gasi solutii. Am citit o carte despre inteligenta emotionala in care autorii dau o lista de intrebari la care asteapta raspunsuri din partea copiilor : cum te simti acum, cand s-a intamplat, ce a declansat furia, ce alta solutie ai avea pentru rezolvarea problemei ? E un fel de a recurge la constientizare si responsabilitate. Orice actiune are un efect, iar copilul trebuie sa anticipeze acest efect si sa gaseasca solutii non-violente.
andira spune:
Try - Intr-adevar, neavand surori / frati, m-a apucat groaza citind povestile de aici, desi sotul meu imi povesteste de paruielile cu fratele lui - diferenta de 2 ani. Acum se inteleg f bine, si tin enorm unul la celalalt.
Si eu ii spun celei mari tot timpul ca o iubim, si ca o iubeste si surioara ei, si o laud cand se poarta frumos cu ea. A avut o perioada cand se purta tare urat cu ea, dar acum s-a mai imbunatatit relatia, si sper sa mearga si mai bine.
CatXO - inseamna ca stau bine Eu am iesit cu ele la cumparaturi si n-am avut probleme, pt ca cea mica e extraordinar de cuminte, iar pe Irina o cazez in carut si ii spun ca n-am cum sa o dau jos si sa o tin de manutza pt ca trebuie sa imping carutul. Zilele trecute la tara am mers la plimbare cu ele prin sat vreo ora de manutze, fara sa plece vreuna de langa mine si fara sa imi ceara in brate.
Pe de alta parte, cu mine se rasfata cred cel mai putin, pt ca desi le pup si le tin in brate toata ziua, nu stau la negocieri cand nu se poate ceva, le explic de ce nu e voie si nu mai dezvolt subiectul la nesfarsit, ca Irina ar fi in stare sa o tina pe a ei cat e ziua de lunga. Dar isi scot parleala cu bunicii...