cum iti recuperezi sotul

Morgano spune:

Chiar nu inteleg cum niste femei puternice, frumoase sufleteste si iubitoare pot accepta un barbat care le-a umilit si balacarit in situatii de neiertat. Ba mai si vor in plus. Nu o spun cu rautate. NU inteleg asta dupa o anumita varsta, experienta, etc.

Daca sotul meu m-ar insela, s-ar termina. Da, depind financiar de bunastarea pe care ne-o ofera, dar si fara el ne-am descurca fte bine, greul l-as duce eu. Pt. ca si eu castig destul de bine, iar hainele din mall nu ma fericesc mai deloc.

PENTRU CE SA LUPT? Scuze, voi fi fte vulgara probabil: Ca sa imi aduca acasa tot ce a impartit sexual cu vreuna? Secretii, boli eventuale, resentimente, frustari.... le pot pune in aceeasi oala care nu are loc pe aragazul meu.

Sa il vreau eu ca femeie INAPOI? De ce naiba? daca el nu m-a vurt eu sa-l vreu? Ce sunt eu? Alexandru Lapusneanu?

Sigur, as vrea sa fiu tot ce nu am fost, in prima faza. Mai slaba, am blonda sau bruneta, cu sanii maai mari, mai dornica de sex si mai buna gospodina.

Dar, nu am nevoie de el sa fac asta:
1. pot slabi daca mananc mai putin, tin regim, fac gimnastica acasa
2. ma pot vopsi cum cred eu ca-mi sta bine, nu e musai ca bruneta sa ma fac blonda ca o tigancusa din ferentari si sa-mi mijeasca pe la tample perii negri
3. imi pot lua 3 sutiene push-up pt care m-ar invidia oricine
4. pot bea 3 pahare de vin sau ma gandi la .... care o fi... si sa fac ca toti dracii sexuali
5. pot face dulceata sau zacusca, etc

Daca barbatul meu nu ma mai vrea.... e problema lui, exlusiv, atat timp cat eu ma simt bine,... si daca am si copii ii pot face fericiti, duca-se de unde a venit, ca nu l-as recupera pt nimic in lume. Eu nu as avea nevoie de resturile altora sa le fac terapie de cuplu sau familie. Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

Aprilie spune:

Bine spus,Cristina!

Sa vina acum cineva sa ne spuna cum ca n-a indurat nici o umilinta in timpul mariajului ... este cineva ??
Sau ca n-a fost la un moment dat umilita de socrii...

Spunea apostolul Pavel la Corinteni ceva de genul "dragostea nu se umfla de mindrie"...mindria...opusul umilintei.
"dragostea acopera totul,crede totul,nadajduieste totul,sufera totul".

Sa ne deschida Dumnezeu ochiul mintii si sufletul !

Aprilie spune:

Riley draga,clujeanca de-a mea,no servus !

Ma recunosc asa de bine in cuvintele tale...cred ca si eu as fi avut exact aceeasi pozitie acum 20-25 de ani!
Numai ca de atunci am imbatrinit si m-am schimbat.Mult.
Am citit,am experimentat,am observat lumea din jur...
Schimbarea a venit de la sine.
O mutare de genul celei sugerate de tine e cu bataie lunga... un om intelept ia in considerare toate detaliile.
Spui ca tu n-ai "recupera"un astfel de barbat; crezi ca daca "recuperezi" un altul,care vine si el cu istoria lui,ai fi mai fericita ?
La final(finalul vietii),cind tragi linie,oare merita ?
Ma tem ca e cele mai multe ori,NU !

Morgano spune:

Servus, Aprilie :)

Sincer, sper sa nu fiu pusa vreodata in situatia asta.

Nu cred in casnicia 100% fericita si perfecta, insa daca dragostea si respectul reciproc care au stat la baza ei se transforma in balacareala si devine triunghi sau patrulater amoros, care mai e sensul? Pentru copii? Doar ei simt cel mai bine atmosfera si problemele din casa, de ce sa-i marchez pe viata si sa le ofer un viitor ciuntit emotional? Pentru bani? Hm.... nu cred ca sunt mai prejos decat banii, nu ma prostituez emotional si fizic pentru ei, cat timp sunt sanatoasa si imi merge mintea. Atunci pentru ce? Daca eu sunt umilita, de ce sa traiesc in mizerie morala? Nu as putea ierta niciodata o relatie cu altcineva. Am mai spus ca poate, prin absurd as ierta o aventura de o noapte, desi nu cred asta, dar.... sa ma fac ceea ce nu sunt ca sa il intorc..... nu e de mine, ma cunosc destul de bine. Cel care ar trebui sa recastige, eventual ar fi el, nu eu. Asta e ideea.

Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

Porumbita spune:

pot spune eu;

CATEGORIC nici sotul si nici parintii lui nu m-au umilit vreodata...
a, da logic, cu sotul m-am mai certat, unori certuri "zbuciumate" dar sa ma umileasca?

s-au socrii?

pai ar iesi cam asa

eu nu prea cred ca in dragoste chiar totul e permis... si umilirea partenerului catergoric nu o vad ca pe o chestie pe care sa o permiti!!

Porumbita spune:

perfect de acord cu ce ai scris mai sus...

intotdeauna m-am gandit citind mesajele de aici cum de tot sotia tr sa lupte sa recupereze sotul in cdt in care el e cel care a inselat, avut o relatie paralela etc...

danet spune:

In situatii ca acestea problema ar trebui sa sa puna altfel : cum sa te recupereze sotul.

Ce face? regreta sincer , a invatat ceva din intamplarea asta , e ravasit de consecinte ?

Serios, mie nu-mi ajunge sa isi ceara scuze cu jumatate de gura si cu telefonul pe silence ( ca poate-l suna "cocoana" )...
Iar eu sa ma uit la el cu ochii blegiti de fericire , ca uite dom'le , recunoaste ca sunt mai buna ca "aia", pt ca in toata situatia eu sufar ca un caine, nu sotul si nici amanta.

Pt Cristina : umilinta despre care vorbesti tu tine de religie si e ok, eu ma refeream la altceva.
E vorba despre degradare, de situatiile in care lupta pe care o duci te devalorizeaza in primul rand in proprii ochi.
Poate ca in dragoste este permis orice, dar merita ?
Cata vreme poti sa tii un barbat langa tine daca el nu-si doreste sa fie acolo ?
De ce sa nu canalizezi toata energia asta catre altceva sau altcineva ?
Sunt intrebari pe care mi le-am pus si eu .Din pacate nu stiu decat raspunsurile valabile pt mine...

andreea81 spune:

[quote]citat din mesajul lui Ripley

Chiar nu inteleg cum niste femei puternice, frumoase sufleteste si iubitoare pot accepta un barbat care le-a umilit si balacarit in situatii de neiertat. Ba mai si vor in plus. Nu o spun cu rautate. NU inteleg asta dupa o anumita varsta, experienta, etc.

Daca sotul meu m-ar insela, s-ar termina. Da, depind financiar de bunastarea pe care ne-o ofera, dar si fara el ne-am descurca fte bine, greul l-as duce eu. Pt. ca si eu castig destul de bine, iar hainele din mall nu ma fericesc mai deloc.

PENTRU CE SA LUPT? Scuze, voi fi fte vulgara probabil: Ca sa imi aduca acasa tot ce a impartit sexual cu vreuna? Secretii, boli eventuale, resentimente, frustari.... le pot pune in aceeasi oala care nu are loc pe aragazul meu.

Sa il vreau eu ca femeie INAPOI? De ce naiba? daca el nu m-a vurt eu sa-l vreu? Ce sunt eu? Alexandru Lapusneanu? Sigur, as vrea sa fiu tot ce nu am fost, in prima faza. Mai slaba, am blonda sau bruneta, cu sanii maai mari, mai dornica de sex si mai buna gospodina.

Dar, nu am nevoie de el sa fac asta:
1. pot slabi daca mananc mai putin, tin regim, fac gimnastica acasa
2. ma pot vopsi cum cred eu ca-mi sta bine, nu e musai ca bruneta sa ma fac blonda ca o tigancusa din ferentari si sa-mi mijeasca pe la tample perii negri
3. imi pot lua 3 sutiene push-up pt care m-ar invidia oricine
4. pot bea 3 pahare de vin sau ma gandi la .... care o fi... si sa fac ca toti dracii sexuali
5. pot face dulceata sau zacusca, etc

Daca barbatul meu nu ma mai vrea.... e problema lui, exlusiv, atat timp cat eu ma simt bine,... si daca am si copii ii pot face fericiti, duca-se de unde a venit, ca nu l-as recupera pt nimic in lume. Eu nu as avea nevoie de resturile altora sa le fac terapie de cuplu sau familie.


Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)
[/quote
Suuuuuuper tare, Ripley, m-ai facut sa rad cu lacrimi (ca in rest, am o zi de kko)!!!Da, ai dreptate, si cand ma gandesc la socrii mei, asa imi vine sa-mi iau o puscaaaaaaaa!!!!

cmiha spune:

Ripley,
fara indoiala ca ai dreptate in cele mai multe dintre situatii...

Sa stii ca daca sotul meu s-ar fi purtat ca un magar as fi fost prima care sa pun punct relatiei. Am citit si aici pe DC multe cazuri, cand sotii incep sa lipseasca de acasa, sa se poarte urat, sa cate si mai cate... in timp ce nevasta are grija sa casa, copii, tzoale, mancare, dus copii la scoala si asa mai departe.

Numai ca nu a fost cazul meu, unde lucrurile astea au fost echilibrate, deci asa cum bine zice cineva, te desparti de sotul tau, si "recuperezi" altul care poate are mult mai multe defecte decat primul? Si atunci ce faci? Copilul ramane fara tata si asa mai departe...

Ca viata nu e asa roz cum ne-o dorim, e o realitate... Eu sunt doar un caz, ma bucur ca exista atatea femei fericite dar am usoara impresie ca aceasta fericire este generata de ceea ce stim sau nu stim la un moment dat si putem avea intr-o buna zi o mare surpriza...

Ma rog, e mult de discutat.

Ce incerc eu sa obtin? Daca reusesc printr-un efort considerabil sa refac acele fire care s-au rupt intre noi, pentru ca si el in discutiile avute mi-a spus ca s-a simtit rupt cumva de relatia asta in care pe primul loc a ajuns copilul, si nu noi, atunci inseamna ca totusi am castigat ceva.

Sigur ramane regretul ca totusi s-a rupt ceva, voi stiti si nu trebuie sa va explic in detaliu, insa atunci cand voi afla cu exactitate ce s-a rupt intre noi voi vedea in ce masura pot sau nu sa continui cu el.

Deocamdata se pare ca lucrurile merg intr-o directie buna, dar mai avem un drum lung de parcurs.

cmiha spune:

Aici ai mare dreptate si cred ca raspunsurile le aflam fiecare pentru noi.

Dar intrebare... si daca totusi - el isi doreste sa fie acolo pentru mine si pentru copilul lui in continuare, iar lucrurile pot avea un final pozitiv?