Dulceturi si papanasi de sept - oct 2007 (174)
Raspunsuri - Pagina 18
bernix spune:
Hai sa va zic si io cum sta treaba cu dormitu' la noi, ca ma cam mananca degetele.
Intai de toate, mie mi-au recomandat 2 doctori sa las copilu sa planga pana adoarme: laptele de seara, pus in patut, iesit din camera si lasat sa planga pana adoarme, indiferent cat dureaza plansul. Poate ca, daca as fi avut copil de 1-2 luni cand am primit sfatul asta as fi procedat cum mi s-a recomandat, insa acu' cu bb de 11 luni, care la 7 luni a urlat o ora continuu in scaunul auto nu m-am mai incumetat. Mi-a fost teama ca o sa tipe, o sa se enerveze si o sa-mi fie si mai greu s-o linistesc, nu mai zic s-a adorm. Dupa o ora-doua de plans, si io m-as simti abandonata, dar-mi-te un bb sub un an.
Trimikt mesajul si scriu in continuare ca-mi face fitze DC
Bernix si Degetica (Ana Elena - 27.08.2007) 
www.flickr.com/photos/22336005@N05/" target="_blank">Poze cu noi
bernix spune:
Prin urmare, am ramas la metoda care ne-a consacrat si care a fost descrisa de mai toate mamicile alaptatoare: supt, joaca, supt, joaca, supt si-n final adormit la tzitzi, mestecand la ea de zor pe post de suzeta (n-am gasit inca nici una pe care s-o accepte - chiar asa, adimercedes tu de care Avent ziceai ca functioneaza la voi?), cu mine amortita langa ea. Intr-un final reusesc sa scot bietul mamelon hartanit din ghilotina incisivilor, mai stau un pic langa ea, ma ridic tiiiptiil si ies din camera.
Si invariabil, fata mea se trezeste dupa o juma de ora si ma striga, mai are nevoie de o mufare de alint. Uneori nu adoarme deloc singura, si atinci imi iau o carte si stau langa ea sau adorm si io.
Azi, etapa de adormire a durat o ora jumate
, insa sunt seri cand suge, se intoarce cu spatele la mine si adoarme.
Toata povestea asta se petrece la noi in pat ca io am renuntat demult la patut. Nu erau decat nervi si la mine si la ea si parca se prelungea si mai mult timpul de adormire.
Bernix si Degetica (Ana Elena - 27.08.2007)
www.flickr.com/photos/22336005@N05/" target="_blank">Poze cu noi
bernix spune:
Io sper ca in timp va adormi mai usor. Deja, in serile cand imi intoarce fundul si se culca, mi se pare ca vad luminita de la capatul tunelului.
Si da, si Degetzica se trezeste noaptea, cel putin o data, dar sunt nopti cand plange des, din ora in ora. Nu a fost asa de la inceput, in primele luni de viata dormea mult mai bine. Io tot dau vina pe dinti cand plange noaptea.
Cand insa nu mai suport si ma enervez ca nu o pot adormi, il trimit pe taica-su. El e mult mai calm si reuseste totdeauna acolo unde dau io gres. N-am putut niciodata sa o las sa planga si pentru ca nu m-a lasat el. A facut curat, a gatit si a facut toate cumparaturile ca sa ma degreveze pe mine, sa pot io sa ma ocup linistita de copil. Si, ff important, nu m-a lasat nici o noapte singura cu Degetzica. Poate de-asta inca rezist si nu sunt disperata.
Bernix si Degetica (Ana Elena - 27.08.2007)
www.flickr.com/photos/22336005@N05/" target="_blank">Poze cu noi
bernix spune:
despre relatia cu sotul acum, da, e afectata, in sensul ca-i modificata. Nu mai avem atata timp pentru noi, nu mai avem intimitate nici in pat, dar am descoperit parchetul de langa pat
si ne-a fost bine.
Am des nostalgia libertatii de a hoinari oriunde, insa imi dau seama ca-i o utopie. Imi doresc ceva ce nu voi mai avea niciodata si, daca stau sa ma gandesc bine, nici nu-mi mai doresc genul asta de libertate, fiindca ar presupune sa nu avem copil.
Bernix si Degetica (Ana Elena - 27.08.2007)
www.flickr.com/photos/22336005@N05/" target="_blank">Poze cu noi
bernix spune:
Noua ne place sa doarma pitica noastra cu noi. Acum se alinta, se arunca pe spate si rade, bate din palme cand se trezeste noaptea, se ridica in fund si se tranteste pe noi, se rostogoleste pana cand ajunge cu capul pe perna lui Bobo, se lipeste de el si adoarme la loc. Pare tare fericita ca ne are in preajma, prin urmare ne straduim cat putem sa n-o vedem plangand. De-asta e tot timpul cineva cu ea, ziua si noaptea, fiindca nu suporta sa stea singura.
Bernix si Degetica (Ana Elena - 27.08.2007)
www.flickr.com/photos/22336005@N05/" target="_blank">Poze cu noi
bernix spune:
La intrebarile tale, alinus, raspund si io ca majoritatea fetelor de aici, ca totul depinde de personalitatea copilului.
Din punctul meu de vedere, educatia incepe din momentul cand copilul incepe sa inteleaga cum stau lucrurile pe lumea asta. Disciplina pe incerci tu sa o impui cu somnul de noapte, este de fapt o obisnuinta ce ar urma sa ajunga deprindere, ea nu tine de educatie.
Da, mi-ar placea si mie ca peste cateva luni sa am un copil intelegator, care sa asculte explicatiile mele si sa faca intocmai, insa voi incerca sa obtin asta treptat, in functie de posibilitatile copilului, fara sa-l fac sa sufere prea mult. Si tine cont ca io-s d'aia care si-a altoit copilul cu palma la fundulet...
Da, cred si io ca ei vor invata sa faca una sau alta prin repetitie si prin imitatie, primele modele fiind noi, parintii. Nu va invata insa nici unul dintr-o data , ci treptat si ideal ar fi sa inteleaga, nu sa faca de frica sau din resemnare.
Pup dulce mamica obosita
. Ia mai da-l tu pe Teo si lu' tati, sa vada si el cum e si tu pune-ti un film!
Bernix si Degetica (Ana Elena - 27.08.2007)
www.flickr.com/photos/22336005@N05/" target="_blank">Poze cu noi
bernix spune:
Si-n final, o curiozitate personala: voi observati ca numai mamicile alaptatoare au probleme cu somnul de noapte al copiilor? Ca nici o mamica cu bibe nu se plange?
Sa fie puii alaptati mai rasfatati, sau ce D-zeu se intampla?
Bernix si Degetica (Ana Elena - 27.08.2007)
www.flickr.com/photos/22336005@N05/" target="_blank">Poze cu noi
bernix spune:
Mey, da ma lasarati sa vorbesc singura ca televizoru'!
Bernix si Degetica (Ana Elena - 27.08.2007)
www.flickr.com/photos/22336005@N05/" target="_blank">Poze cu noi
bernix spune:
Io ma retrag, noapte buna!
Bernix si Degetica (Ana Elena - 27.08.2007) 
www.flickr.com/photos/22336005@N05/" target="_blank">Poze cu noi
Annisia spune:
Bernixule, eram si io pe aici, dar citeam din urma si nu fusai pe faza... Na ca te ratasi... Orisicum, frumos ai povestit. Se vede treaba ca esti o femeie implinita, care isi cunoaste limitele si le accepta ca lucruri firesti ale vietii. Sa fii impacata cu fiece zi e mare lucru!!! Pupici!!!
Eu acusica ma adunai de prin strainataturi si romaneturi. Mai baga tati o tura de job si apoi plecam iar. Sunt cam stresata ca incep munca si am impresia ca trebuie sa-mi incarc bine de tot bateriile, ca nu se stie cand mai pup atata libertate...
Excursia noastra fuse super. Cam obositor, dar am vazut o gramada de tari, locuri, treburi si chestii pe deasupra.
Eu am ajuns la 55 de kg si continui sa slabesc (da de unde... hihihihi...). Bebe nu ne-a mai recunoscut cand ne-am intors si era tare amarat cand l-am luat de la ai mei. A progresat foarte mult, dar inca nu merge. A sarit de 11 kg si de masurat nici nu mai stiu (e lungan bine, orisicum). Are cinci dintisori. Papa orice. Vorbeste de zor si ii merge mintea de nu se poate. Face paaaa (uneori cu ambele maini, precum Ceausescu), face bravoo si multe alte dracii. De exemplu, Coco, cand nu vroia Y sa pape ii spunea ca ii ia mancarea si o haleste el si incepea sa se prefaca asa ca si cum ar manca vere cu o mare pofta. Acum Y incepe si il imita, daca il intrebi: cum papa Coco?! Mama mea este Dede pentru el sau Dada; depinde ce nevoi are. Noi il invatam sa-i spuna Dodo, dar nu-i iese figura, desi pe tata il striga Coco. Il spune pe 'o' si la bravo; care la el e babooo. DE mama, mami, tata, tati astea le-a fumat demult... Daca pana acum stia clar de 'nu ai voie', acum e smecher nevoie mare. Fie se uita la ine si-ti arunca un zambet fatal, fie se opreste din facut prostii, dar in secunda doi cand ramane singur e calare pe locul sau obiectul interzis. Deja nu mai are nicio opreliste - se suie si coboara din paturi, canapele si orice ii sta in cale. L-a gasit mama pe masa, in mobila din sufragerie (rafturi), printre ghivecele ei cu flori etc. Norocul nostru este ca are simtul inaltimii si se fereste. Se apleaca pe margine si se retrage daca simte ca nu poate atinge pamantul prin sprijin.
Am retinut ca Sabina mea draga a trecutara prin niscaiva depresii. Pup compozitoarea zapacita si o rog sa ramana zapacita in continuare!!! Lasa bre chestiile serioase, ca viata e scurta si chestiile astea precum diplome, doctorate, cariere sunt bune de sters... Familia e cel mai frumos lucru. Si daca reusesti la acest capitol esti cu adevarat un om implinit. Sau te pomini ca era mai bine sa fii mare persoana importanta, dar acasa sa te astepte pisica (companioana si de Revelion, si din concedii, si de fiece noapte si de fiece zi)... Poate ca acum nu realizezi, dar astept un telefon de la tine peste 20 de ani - sa-mi spui atunci ce conteaza mai mult in viata!!! LA MULTI ANI CUFERICIRE SI IMPLINIRI!!!! Tot ce iti doresti sa devina realitate, sa ai parte de tot ce e mai bun, mai frumos, mai sincer si mai curat! Sa crape lumea de ciuda!!!!
Devylla, am venit!!! Stai linistita soro. Nu te vizitasi, ca zisesi cum ca sa te astept io pe tine la o cafea. Nu ramasese asa? Promit ca ajung in Japonica ta, dar peste 3-4 anisori. Mai am unele vise de implinit si Japonia tre sa stea la rand. O iau si eu catinel, nu ca nu ar fi o treaba importanta. Doamne feri!
Andries am vazut ca m-a amintit printre randuri... Sa-mi faci tu mie una ca asta! Ptiu-ptiu!!! Te pup si ma bucur ca ma consideri un model (pozitiv sau negativ; nu importa). Ha-ha-haaaa!!!
Si... Nu mai stiu, ca am avut de citit, de mi s-au marit dioptriile... AAaa, mi-a placut un banc spus de Papanash (ala cu vibratorul si banana), Carpatina nu se dezminte neam si pentru asta o ador. Am murit de ras cu masinile de haine calcate de Prisi si apoi cu mu-ie-rea, pardon cu "ia o pauza".
Am murit io, am murit, dar trebe sa-mi reviu ca mi-i casa nespalata si mi-s rufele la soare, iar copiii cer mancare... Buunnn, deci am revenit la rutina zilnica, deci exist! Va pup!!!
Micul Yannis creste mare