Dragele noastre Theo si Iulia (edit)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

Lara spune:

Bine ai venit pe lume, Theo !
Sa fii cuminte si sa cresti mare si sanatoasa!
Motanik, FELICITARI!!! Te-ai descurcat de minune!

Lara, mami de Ioana

www.piczo.com/Forsweetdiana?" target="_blank">Rugati-va pentru DIANA
-----------------------

carmita_baby spune:

Bine ai venit pe lume Elena Teodora!

Draga Andra si Lari sa va traiasca minunea mica, sa fie sanatoasa, mancacioasa si razacioasa!
Sunt sigura ca esti si vei fi o super mama Andra! M-a emotionat tare mult povestea voastra

Mello motanelul iubit

motanik spune:

si multumiri tuturor mamicilor si viitoarelor mamici!

--------------------

Andra si bebe Theodora Povestea noastra

hannen spune:

Superb,absolut super Andra!
Felicitari si bun venit pe lume Theodora-Elena,sa fii sanatoasa ,fericita si sa- bucuri pe parintii tai toata viata exact asa cum i-ai bucurat cind au aflat de existenta ta si cind te-au vazut prima data!!

P.S cum de n-am vazut subiectul pina azi????

Hannen mamica de trei printzese Amira Israa Inas

www.flickr.com/photos/moodyamira2" target="_blank">Pozici
www.flickr.com/photos/moodyamira2" target="_blank">Noutati
www.flickr.com/photos/moodyamira2" target="_blank">Amira scolarita

AnnaBaby spune:

Motanik mi-au dat lacrimile citind povestea voastra si a micutei Teodora, foarte emotionanta!!! Sa dea DD sa fiti toti sanatosi si fericiti impreuna!!!

Anna de Ioana Maria
printesa noastra povestea nasterii
www.totsites.com/tot/ioana-maria" target="_blank">pagina mea web www.onetruemedia.com/shared?p=676cf86b3431cbc69b663e&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">could this be love
jos kg!!!

motanik spune:

Multumim tare mult pt gandurile voastre frumoase!
Theo a crescut, parca nu-mi vine a crede ca maine implineste 4 luni si rade si vorbeste cu noi pe limba ei si sta in fundulet (inca sustinuta)...ne bucuram la fiecare noua realizare ca niste copii si noi. E o smecheruta dar deja ne arata ce iubitoare e si a ramas la fel de cuminte. Am adus o poza noua cu ea, de ieri: pozica

Inca o data multumiri si numai bine tuturor!

--------------------

Andra si bebe Theodora Povestea noastra

motanik spune:

Aproape 3 ani au trecut de cand am deschis subiectul asta si Dumnezeu mi-a oferit sansa sa-l completez acum cu povestea surioarei Iulia.

Dupa ce am avut-o pe Theodora, eu si tati ne-am dorit mult sa-i oferim o surioara (sau un fratior, zicea el, dar eu am stiut intotdeauna ca voi fi mamica de doua printese) dar nu am indraznit sa visam prea departe avand in vedere sansele mici pe care ni le dadeau doctorii, datorita ovarelor mele polichistice. Dupa ce am nascut-o pe Theo, in iulie 2008, am luat anticonceptionale pentru scurta vreme, 2 sau 3 luni, dupa care am decis sa lasam totul in voia sortii, daca se intampla foarte bine, daca nu mai asteptam putin .

Si am asteptat…luni de zile cu aceleasi probleme, menstruatii foarte neregulate, lipsa ovulatiei…am decis sa incep din nou metformin, care mi-a fost de ajutor in cazul primei sarcini. Dupa luni de metformin am reusit sa obtin o programare la ginecolog la Whipps Cross Hospital si m-a pus pe progesteron (primolut n), am continuat si cu asta cam 6 luni, tot fara nici un rezultat si intr-un final doctorita a luat decizia de a incepe tratamentul cu clomid, pentru stimularea ovulatiei. Asta se intampla in mai-iunie 2010.

Cand am venit acasa cu cele trei cutiute de clomid, primul gand a fost sa caut pe net mamici care au trecut prin asta, sa citesc daca au avut reusite, sa stiu ce sperante sa imi fac. Si am gasit zeci, sute de marturii, pe forumuri romanesti sau straine, ale unor mamici ce au ramas insarcinate cu ajutorul clomidului. Cele mai multe scriau ca au ramas din prima luna sau a doua dar mi se parea atat de usor ca nu avea cum sa fie adevarat...nu avea cum sa mi se intample mie asa repede, sa am atata noroc. Dar ma incurajau mesajele lor, puteam sa sper ca se va intampla si la mine intr-o zi sa am iar doua liniute roz pe testul de sarcina :)

Clomidul se lua din ziua 2 pana in ziua 6 de menstruatie, apoi asteptam sfarsitul lunii pentru a testa daca s-a intamplat minunea, daca nu sa pot incepe din nou tratamentul luna urmatoare. Sigur ca dupa prima luna de tratament, cand a venit momentul testarii nu am avut mari emotii pentru ca, desi in adancul sufletului speram sa fie pozitiv, imi spuneam ca e prea repede, nu pot sa ma astept la minuni din prima… Si sigur ca testul a iesit negativ. Dar nu am avut mult timp sa ma gandesc la asta, am mers in Romania sa serbam cei 2 anisori ai Theodorei, am ajuns si la mare cateva zile, eram relaxata si linistita, stiam ca nu are rost sa ma stresez ca nu ajutam cu nimic la situatia mea.

Pe 31 august a venit momentul testarii dupa a doua luna de tratament. Primul test a aratat o liniuta foarte clara si pe a doua foarte slab colorata, aproape ca nu se observa. Nu m-am agitat, stiam ca testele negative pot sa arate o a doua liniuta foarte pala dupa evaporarea urinei. L-am repetat insa doar ca sa elimin orice dubiu si pentru ca al doilea test a iesit la fel, mi-a incoltit in gand un “oare?”… dar nu vroiam sa am sperante degeaba asa ca am decis sa astept cateva zile. Lui tati i-am povestit seara dar am tinut sa-i repet ca probabil nu inseamna nimic, nu vroiam sa fie si el dezamagit la confirmarea rezultatului negativ.

Dupa cateva zile de grea asteptare, am mai luat doua teste. A doua liniuta a iesit la fel de pala si mi-a dat si mai multe ganduri. Deja incepusem sa ma gandesc oare cum ar fi…si ca sa nu prelungesc agonia am mers sa cumpar un test digital, care in loc de liniute arata scris pregnant sau not pregnant, ala nu avea cum sa dea gres si nu mi-ar mai fi lasat loc de interpretari.

Cand dupa cateva zeci de secunde pe testul digital a aparut un singur cuvant, PREGNANT, lacrimile s-au pornit instantaneu. Ma uitam si nu puteam sa cred ca mi se intamplase mie asa noroc. La alte cateva zeci de secunde au aparut si cifrele pe test, numarul saptamanilor de la conceptie, in cazul nostru 2-3. Se potrivea socoteala dar parca tot nu credeam ce vedeam. Sigur ca aveam nevoie de inca o confirmare, desi acum incepeau sa aiba sens si liniutele pale de pe testele anterioare, asa ca trebuia sa mai iau inca un digital, sa vad inca o data cuvantul magic aparand acolo. Si a aparut si a doua oara, pe un alt test, si aceleasi cifre au aparut si ele, asa ca eram momentul sa-l sun pe tati si sa-i dau vestea cea mare.

Am reusit cu greu sa vorbesc, plangeam de fericire si de uimire, marturiile citite pe net despre reusitele clomidului ma includeau de acum. Tati a fost in culmea fericirii, la fel si parintii mei (tata chiar nu credea, tot intreba daca e vreo gluma, caci ma tot intreba inainte cand mai fac un nepotel)…au urmat zile in care pluteam si as fi vrut sa spun tuturor ce minune se intamplase, Theodora avea sa aiba o surioara sau un fratior..

Dar am ajuns la Theodora. Rasfatelul familiei urma sa imparta scena cu cineva, din prima luna de sarcina am inceput sa imi fac ganduri in privinta asta. Cum sa ii spunem si cand, ce o sa inteleaga, cum o sa reactioneze…Am inceput sa citesc din nou carti si marturii ale mamicilor de doi sau mai multi copii, sa ma pregatesc pentru momentul cand aveai sa vii pe lume si in viata noastra.

In scurt timp insa nu mai aveam cand sa ma mai gandesc prea tare la ce urma sa se intample caci zilele treceau foarte repede, mergeam la job si Theo la gradinita iar seara erau atatea de facut. In octombrie am avut prima ecografie, avusesem emotii pana la ea pentru ca citisem despre clomid ca stimuland ovulatia exista sanse mari de sarcina multipla. Desi ideea de gemeni era tentanta, eram constienta ca mi-ar fi fost tare greu cu 3 copii mici, asa ca speram sa fie doar un bebe in pantece. Si asa a fost, prima ecografie ne-a aratat un bebe activ, dezvoltat normal pentru cele 12 saptamani.

A urmat vacanta in Romania, in decembrie, dar de cum am ajuns m-am pricopsit cu gripa porcina care m-a trimis la urgente de a doua zi…si pentru ca tuseam la greu, doctorita chiar m-a speriat ca poate dauna sarcinii. Am ajuns cu chiu cu vai sa fac o ecografie, la aproximativ 19 saptamani si atunci doamna doctor ne-a spus ca totul e in regula cu tine dar tot atunci ni s-a spus pentru prima data ca pare ca o sa avem o fetita. Cat m-am bucurat e greu de spus in cuvinte, stiam ca e doar o ecografie 2d si e foarte devreme ca sa avem certitudinea asta dar am stiut, tot timpul am stiut in suflet ca o sa am inca o fetita.

In ianuarie am ajuns la o ecografie 4d, tot acasa, la 21 saptamani si cateva zile. Doamna doctor, alta de aceasta data (si in alt oras de altfel), a confirmat ceea ce stiam deja. Urma sa avem o fetita, sanatoasa si dezvoltata foarte bine. Eram in culmea fericirii si pentru ca burtica devenea din ce in ce mai vizibila, am inceput sa-i povestim Theodorei ca o sa aiba o surioara. Stiam ca o sa te numesti Iulia, inca de inainte sa raman insarcinata visam la o Iulia :) asa ca Theo a inceput sa strige burtica Iulia inca de pe atunci. Nu stiam cat realiza de mult ce o sa se intample dar a devenit foarte grijulie cu mami, in fiecare seara era la concurenta cu tati care sa imi cremuiasca burtocul, vorbea cu tine si iti trimitea pupici.

Tot in ianuarie am avut inca o ecografie, de data asta inapoi la Londra. Sonografa m-a intrebat daca vreau sa stiu ce sex ai, i-am spus ca da si nu am mentionat nimic despre ecografiile facute in Romania. Cand si ea mi-a spus ca o sa am o fetita, n-am mai avut nici un dubiu. Urma sa o am pe Iulia pe care atat mi-o doream.

Pentru ca la nasterea Theodorei am avut o ruptura groaznica, de gradul 4, consultantul meu mi-a spus inca de pe atunci ca cel mai probabil la a doua sarcina o sa fac cezariana, pentru a nu risca inca o ruptura care sa imi afecteze viata de dupa sarcina. Asa ca in ianuarie mi-a spus pentru prima data ca cel mai probabil cezariana va avea loc pe 28 aprilie sau pe 3 mai, avand in vedere zilele libere datorate nuntii regale dintre printul William si Kate Middleton (devenita acum ducesa de Cambridge) si primei zile de luni din mai. Drept pentru care am decis sa iau biletul mamei pentru 27 aprilie, sa fiu sigura ca orice s-ar intampla ea o sa fie aici sa aiba grija de Theo cand urma sa mergem la spital eu si tati.

Sarcina per ansamblu a fost destul de dificila. Imi incepeam ziua cu greturi groaznice, plus dureri pe ici pe colo, plus insomnii. Cu siguranta insa, de zece ori mai rau de-ar fi fost, tot ar fi meritat.

Ei si ajungem la ziua cea mare. M-au programat pana la urma pentru cezariana pe 28 aprilie, mi-au spus sa ma prezint la spital la 8.30 dimineata. Mi-au dat niste pastilute sa iau seara la 22 ziua de inainte si dimineata la 6 in ziua respectiva.

In 27 aprilie, a ajuns mama, a luat-o tati de la aeroport si pana au ajuns acasa s-a facut aproape 9 seara. Am facut un gratar, am mancat cozonac proaspat, adus de acasa, am facut planul de bataie pentru ziua de 28, Theodora urmand sa ramana cu ea acasa si in jur de 11 si ceva noaptea am mers in sfarsit la culcare. Pe la 2 noaptea m-am trezit, dupa ce oricum nu reusisem sa dorm prea tare, cu contractii. Aveam 38 de saptamani si 4 zile de sarcina, cum sa fie contractii, hai sa mai stau in pat, poate e doar o durere de burta. Numai ca ele s-au intetit si cand am verificat ceasul, le aveam la fiecare 5 minute. Am sunat rapid la spital si le-am spus ca in dimineata aceea eram programata pentru cezariana dar se parea ca nu mai aveai rabdare caci contractile intre timp veneau la 2-3 minute. Mi-au spus sa vin urgent si sa ma prezint la triaj, am apucat sa imi fac un dus si la 3 dimineata intram in maternitate cu dureri teribile. M-au dus intr-o rezerva si m-au conectat imediat la gas & air, oh in ce fel ameteam de la el…M-au pus la monitorizat si doctorul m-a examinat – eram dilatata 6cm deja! M-a intrebat daca vreau inca sa fac cezariana sau mergem pe cale naturala, mi-era teama de ambele dar decisesem cu ceva vreme in urma ca nu o sa risc inca o ruptura, asa ca am semnat acordul pentru cezariana si la 4 dimineata eram pe masa de operatii, anesteziata si dilatata 9cm! Chiar si atunci, inainte de a lua bisturiul in mana, doctorul m-a intrebat inca o data daca nu vreau sa nasc normal :) Am zis cezariana pana la capat asa ca la 4.15 in dimineata zilei de 28 aprilie 2011 ai venit pe lume, 3080 grame, circumferinta capului 32.5cm, scor apgar 10! O fetita cu mult par, cu ochisori albastri si tenul masliniu, o fetita perfecta si tare cuminte. Ne-am indragostit iremediabil la prima vedere.

Au trecut 6 zile de atunci si totul merge perfect. Theodora te-a acceptat imediat, desi in prima zi acasa a fost geloasa si ar fi vrut sa te pocneasca de cate ori avea ocazia sa ajunga pe langa tine. Acum te pupa si vrea sa te ia in brate, azi la gradinita a mers doar cu tine, n-a vrut sa iasa pe usa pana nu te-am imbracat si am mers cu ea, iti spune “te ubec Ulia mut mut mut” si deschide bratele sa iti arate cat de mult… Iar mie, cea care imi faceam probleme despre cum o sa ma impart intre voi doua, mi-a mai crescut o inima si nu trebuie sa impart nimic. Sunt cea mai fericita din lume desi tot am momente cand mi se pare incredibil ca sunt mama a doua fetite atat de speciale. As vrea sa pot da timpul pe slow motion sa ne putem bucura cat mai mult de clipele astea, de zilele pe care le petrecem alaturi de voi, dar stiu ca si atunci cand veti creste si veti avea familiile voastre tot fetitele mele scumpe si dragi veti fi. Si cum i-am scris candva si Theodorei, sper sa fiti fericite ca v-ati nascut in familia noastra si ca Dumnezeu ne-a ales pe noi sa fim parintii vostri si mai sper sa puteti spune ca ne-am facut bine treaba. Noi va dorim sa fiti sanatoase si sa aveti o viata plina de bucurii si realizari si promitem ca o sa facem tot posibilul sa nu va lipseasca nimic si sa va ghidam pasii mereu pe drumul cel bun. Iti multumim Iulia ca ne-ai completat, te iubim mult, mult, mult si suntem cei mai fericiti – eu, tati si surioara ta Theodora dar si bunicii si toti cei dragi.

ancamak spune:

Foarte frumoase povestile. Sa-ti traiasca ambele minuni. Sa fiti sanatosi cu totii si sa aveti cat mai multe bucurii impreuna!

Mami Anca cu Andrei Ionut(22.09.2010)
Poze Andrei-Ionut

dana n. spune:

Andra, m-ai emotionat pana la lacrimi...va doresc din tot sufletul sa fiti sanatosi si fericiti ca acum toata viata!
Sa va traiasca minunile! Sunt adorabile