Dragele noastre Theo si Iulia (edit)

Draga noastra Theo,

Mi-am dorit intotdeauna ca atunci cand am un bebe sa ii las pt mai tarziu cat mai multe amintiri, de aceea vei primi cand vei fi suficient de mare o cutie cu cateva surprize printre care si aceasta poveste, despre cat de dorita ai fost, ce minune s-a intamplat de ai venit in viata noastra si cat de fericiti suntem acum ca te avem.

Mami si tati s-au casatorit pe 31 iulie 2004 in Romania si la scurta vreme s-au mutat in Anglia, unde speram sa stam un an sau doi sau pana te aveam pe tine. Socoteala de acasa si cea din targ nu s-au potrivit insa si in noiembrie 2005, inca in Londra, am hotarat ca e vremea sa renunt la pastilele anticonceptionale pt a te avea. Au urmat luni tensionate, imi imaginasem mereu cum o sa raman insarcinata imediat si nu o sa am probleme dar in realitate dupa un an de incercari, cu cicluri menstruale foarte neregulate, am descoperit ca am ovare polichistice. Citisem pe internet destule dar niciodata nu m-as fi gandit sa mi se intample si mie asa ca vestea a fost un soc pt noi.

In august 2007 am mers in vacanta in Romania si pt ca mergeam la mare si nu vroiam sa am surprize acolo cu menstruatia, am luat 5 zile Duphaston. Si-a facut bine efectul, in 10 august am avut ultimul cm. Citisem pe net despre un tratament naturist care ajuta in astfel de cazuri si l-am inceput acasa, l-am tinut insa doar o luna pt ca in septembrie am avut programare la Homerton Hospital la clinica de fertilitate. La un ecograf vaginal am vazut chisturile care impiedicau ovulatia si ma tineau atat de departe de tine. Medicul a recomandat atunci analize hormonale si trebuia sa asteptam ziua 2 a urmatorului cm pt ele, asadar am stat mai putin stresata ca de obicei pt ca stiam ca sansele sunt teoretic inexistente.

A trecut septembrie. La finele lui octombrie am primit o copie a scrisorii trimise de medicul de la Homerton gp-ului meu in care acesta sfatuia inceperea tratamentului cu Metformin, un popular antidiabetic ce ajuta in cazul ovarelor polichistice. Pe 24 octombrie am inceput sa iau pastilele si cm tot nu aparuse.

La finele lui noiembrie am mers un weekend la Roma, de ziua mea, am aflat ulterior ca a fost prima ta calatorie in burtica mea pt ca erai deja acolo desi habar nu aveam si nici macar nu mai speram. Pe 2 decembrie, de ziua lui tati, m-am trezit cu o pofta inexplicabila de ceva acru si desi sunt destul de pofticioasa uneori, ne-am pus atunci pt prima oara un semn de intrebare: dar daca…? Dar nu, e imposibil, ne-am zis, cum poate o femeie sa aiba ovulatie la 3 luni dupa cm? Povestind mamei la telefon insa, ea m-a convins sa mai incerc un test – la nenumaratele teste cu rezultat negativ pe care le avusesem in 2 ani, ce mai conta inca unul pana la urma…asa ca a doua seara, luni, 3 decembrie 2007, dupa ce tati a venit de la munca, l-am rugat sa mearga sa imi cumpere un test.

A cumparat doua. M-am inchis in baie si am asteptat linistita, aproape fara emotii, rezultatul. Cand liniuta care confirma sarcina s-a colorat chiar inaintea celei de test, am crezut ca nu vad bine si desi mi s-au umplut ochii de lacrimi am refuzat sa cred ca ce aveam in fata ochilor era real. Am folosit imediat al doilea test care insa nu a mers – l-am strigat pe tati care, desi iti va spune mereu ca tocmai cascase de avea lacrimi in ochi, a ramas mut. A plecat imediat sa mai ia un test si s-a intors cu inca 4!! Am folosit inca unul – pozitiv. Am decis sa astept inca 30 minute si urmatorul test a iesit la fel de pozitiv. Nu mai gandeam deja, eram ca drogati amandoi, vedeam in fata ochilor vestea pe care o asteptasem 2 ani si totusi nu parea real.

A trecut noaptea greu, tare greu, emotiile erau cat casa. Dimineata cand tati a plecat la munca am folosit un nou test, rezultatul acelasi. Am plecat la munca si eu si in drum am cumparat alt test, alta firma, gandindu-ma ca poate nu sunt astea bune. La munca am avut al cincilea rezultat pozitiv – toate testele le vei gasi in cutia cu amintiri.

Am sunat la gp si mi-am facut programare pt aceeasi zi, marti, 4 decembrie. Doctorita m-a trimis la un nou test, de data asta la spital asa ca miercuri dimineata la prima ora ma prezentam acolo – confirmarea am primit-o in cateva zile. Pt ca nu mai aveam rabdare insa, pt ca nu stiam cum poate fi posibil ca dupa o menstruatie in 10 august sa raman insarcinata in noiembrie, am mers miercuri seara la o clinica private in sudul Londrei pt o ecografie. Erai insa atat de mica incat nu am vazut nimic – o linie neagra, ne-a spus sonografa, era sacul gestational. Sarcina este acolo si are probabil 5-6 saptamani, astea au fost cuvintele care ne-au schimbat din acea clipa viata.

La finele lui decembrie am avut prima intalnire cu moasa si programarea pt primul ecograf abia in 22 ianuarie 2008. Vroiam confirmarea, vroiam sa stim ca esti aici, ca esti ok, asa ca am mers intr-o seara la urgente si am pretins ca nu ma simt ok, scopul scuza mijloacele nu? Am reusit sa obtin o programare mai rapida, in 9 ianuarie 2008. Nu stiu ce a fost in capul nostru de am mers singura la spital in acea dimineata si l-am lasat pe tati sa mearga la munca – as fi vrut sa fie acolo cand te-am vazut prima data. Din nou, toate ecografiile le vei gasi in cutia cu amintiri. Sonografa era si ea insarcinata, tot cu ovare polichistice, tot dupa un tratament cu Metformin. Cand mi-a aratat pe ecran ce buburuza erai am plans cu lacrimi de crocodil, fara sa imi pese ca poate era jenant. Primisem cel mai de pret dar din lume – aveam in pantece bebelusul mult dorit.

Pe 10 martie te-am vazut amandoi, la ecograful de 20 saptamani. Am ramas muti din nou si am plans de fericire afland ca esti fetita. Din acea clipa am stiut si care va fi numele tau. Elena il alesesem eu cu ceva vreme in urma, in memoria bunicii mele pe care am iubit-o enorm si de care imi pare nespus de rau ca s-a dus inainte de a ma vedea atat de fericita. Theodora l-am ales impreuna dupa ce am aflat semnficatia lui: dar de la Dumnezeu. Ce nume mai potrivit am fi putut sa iti alegem? Chiar esti un dar de la Dumnezeu in viata noastra.

A urmat un ecograf 4d pe 3mai, din nou la o clinica privat pt ca la spitalele de stat in UK se fac doar doua ecografii, la 12 si 20 saptamani – ecografii suplimentare se fac doar in caz de complicatii si cum la noi nu a fost cazul, am apelat la privat pt a te vedea din nou. Fericirea a crescut pe masura ce ne apropiam de data estimata: 28 iulie.

Numai ca..te-ai grabit. Vineri, 25 iulie, 1.00am m-am trezit din somn uda – se rupsese apa. Asteptasem momentul cu atata nerabdare, stiam ca indiferent prin ce trec, la capat o sa te am pe tine in brate. Contractiile au inceput imediat, la distanta de 3 min si pana am fost gata de plecare la spital, la 2 minute. Am ajuns la Whipps Cross Hospital imediat, deja dilatata 4. Contractiile au sporit si ca frecventa si ca intensitate si in mai putin de o ora deja tipam de durere; moasa mi-a dat un tub cu gaz sa inspir pt a trece mai usor peste durere, ma simteam ca un betiv care nu isi poate tine nici macar capul :) In jur de 4am am primit mult asteptata anestezie epidurala si una spinala care m-au linistit instantaneu. Pana la 6.30 am primit doze de epidurala – la ora aia deja eram dilatata maxim si moasa m-a lasat doar ca sa iti coboare capul mai jos, sa fie mai usor la impins apoi. Epidurala nu am mai primit apoi pt a putea simti contractile si a putea impinge – si momentul a venit la 8am cand cu doua moase proaspat intrate pe tura am inceput sa imping. A fost greu, dureros, dar a meritat cu siguranta. La 8.32am ai venit pe lume, Doamne, atat de frumoasa, atat de perfecta… Mi se vor umple ochii de lacrimi mereu gandindu-ma la clipa cand te-am avut in brate pt prima data si cuvintele sunt prea sarace sa descrie sentimentele – o sa stii ce vorbesc atunci cand la randul tau vei aduce pe lume o viata. Ai primit nota 9 la un minut de la nastere si tot 9 la 5 minute – nu stiu unde ai pierdut un punct caci cu siguranta copil mai frumos, mai intelligent si mai sanatos ca tine nu exista :) Ai avut la nastere 3220 grame si circumferinta capului 34 cm. Lungimea nu se masoara la spitalul meu, dar te-am masurat noi acasa si ai 53-54cm.

Desi cand scriu randurile astea (si tu dormi linistita cu tati langa tine) ai numai 5 zile, simt ca sunt mami tau de cand ma stiu, ca viata inainte de tine nu am avut, ca acum m-am nascut si eu. Ii multumesc lui Dumnezeu pt minunea pe care a facut-o pt noi si ma rog Lui sa te tina sanatoasa mereu si sa ne tina sanatosi si pe noi pt a putea avea grija de tine, pt a putea sa-ti oferim totul. Eu si tati ne-am promis ca orice s-ar intampla, oricand, oriunde, tu esti si vei fi mereu pe primul plan si tot ce facem si vom face de acum inainte va fi mai intai in interesul si spre binele tau. Sper ca atunci cand vei citi aceste randuri sa ne poti spune ca am reusit si mai sper ca vei fi fericita ca suntem noi parintii tai. Te iubim mult, mult, mult, din nou vei stii ce vorbesc doar cand o sa iti tii copilul tau in brate si o sa te pierzi in ochisorii mici si scumpi. Povestea asta va fi citita probabil de n ori, de n persoane, am decis sa o impart cu lumea intreaga, chiar si pe strada as vrea sa strig: minunea asta e a mea! Si pt ca stiu ca sunt multe femei cum am fost eu, care isi doresc cu ardoare un copil, sunt datoare sa impart experienta mea si sa transmit astfel tuturor ca minuni se intampla, trebuie doar sa credem!

Te iubim, Theo, te pupam si iti multumim pt ca esti a noastra!

Mami si tati.


--------------------

Andra si bebe Theodora

szivarvany spune:

Felicitari !
Sa va traiasca minunea Theodora !
Sa aveti parte de tot binele din lume !
Povestea este extraordinar de emotionanta si frumoasa

pies: pune poza cu bubulina roz



Daria & GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani dans la 3,9 ani 1 2 3

anangel_lexi spune:

Motanik, ti-am citit povestea cu lacrimi in ochi de la inceput pana la sfarsit. Sa va traiasca Theo, Darul de la Dumnezeu, sa va bucurati de ea in fiecare secunda, sa creasca mare, sanatoasa si norocoasa!

de www.totsites.com/tot/mariacornelia" target="_blank">Maria Cornelia (20.09.2006)
Pozele noastre din concurs sunt www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?bid=&folder=Mirese%20cu%20stil%20si%20farmec" target="_blank">ana1 si ana2 Va plac?

SunSmile spune:

Andra iti trimit cel mai frumos buchet de flori..virtual, asa! Sa va traiasca "Darul de la Dumnezeu", sa fie sanatoasa si fericita iar voi, parintii ei minunati, sa fiti intotdeauna alaturi de ea! Va fi un copil special si altruist si bun, asa ca mamica ei draga!

Bravo! Dumnezeu sa va vegheze fiecare pas!

Pupam fetele...ca de la Teodora la Theodora!

SUN - mamica minunii luptatoare THEA-PATRICIA(16.06.2008)
Cand Dumnezeu saruta suflete...

DidiAlex spune:

Pisicutzo, sa va traiasca micutza Theo, sa fie sanatoasa si fericita.

Bine ai rasarit Mamicooo!!!

mihaela_s spune:

Un "Dar de la Dumnezeu" pentru niste parinti minunati! Felicitari Andra, e un dar pentru o femeie cu suflet mare.

Sa va traiasca Theodora-Elena, sa fiti fericiti impreuna toata viata. Un buchet mare de si .



vorbe de copil...

Hobby

Irinusha spune:

Pisicuta inimoasa, sa va traiasca minunea mica si frumoasa! SA fie sanatoasa, inimoasa ca mami si fericita! Sunt sigura ca deja va aduce numai bucurii :)
Theo bine ai venit printre noi!

Imblanzitoarea de balauri: "Sensible Cristian & "Demolition" Amélie

dana n. spune:

Draga Andra...emotionanta poveste,am citit-o cu lacrimi in ochi.Sa va traiasca printesa si sa va aduca numai bucurii.Asa cum spunea cineva mai jos, Theo este un "dar de la Dumnezeu" ptr niste oameni minunati.
Va pup si numai bine va doresc!

------------------------

Albume foto

mihaelk spune:

Felicitari pentru minune! Sa fie sanatoasa si sa va aduca numai bucurii!

lorelei_19 spune:

E superba minunea voastra. Sa va traiasca, Andra si sa va aduca multe bucurii. Emotionanta poveste

maitreyi spune:

si eu am avut o ovulatie tarzie si stiu cum e sa vezi, sa simti ca minunea se intampla cu tine, in tine. Slava Domnului in toate!

-------

Cine-ti saruta genele-n somn ?
Si cine-i acolo cand ingerii dorm ?
Toate zanele bune sa te ocroteasca...
Toate florile campului sa te infloreasca...

Minunea de la Doamne-Doamne

Pozele Alexandrei