Copil alaptat= copil dependent?

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Andrada spune:

N-am nimic de adaugat doar ca si eu pe tine te..nelia.

Orshcit:N-am nimic cu alaptatul (totusi pina la virsta la care poate face un powerpoint cu motivele pentru care ar mai trebui lasat).
Ci doar cu suptul asta d-aiurea asa ca ploua afara, in fine fiecare cum stie/vrea,
A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns patou spune:

quote:
citat din mesajul lui nelia

Ei, nu... Asa ziceam si eu!

Edit: ... la prima!

CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU

In viata ta si a celor dragi tie, tu trebuie sa fii solutia... nu problema.




trebuie sa recunosc ca ai dreptate

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns patou spune:

quote:
citat din mesajul lui Andrada

Reflexul de supt e unul din cele 6 (parca) instincte primare cu care se naste copilul si care dispar toate la sfirsitul primului an de viata. A


L’amore che move il sole e l’altre stelle.

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu



eu ma indoiesc de acest lucru. as spune ca daca acest reflex e satisfacut si nu cu surogate gen suzeta sau biberon copilul se dezvolta mult mai armonios.Baietelul meu n-a stiut niciodata ce-i ala biberon sau suzeta (sau deget pe post de suzeta)
Daca reflexul asta s-ar estompa la 1 an atunci de ce mai exista suzete si sunt folosite dincole de perioada de 1 an.

probabil ca am vrea noi sa fie asa, dar nu este (si nu cred ca copilul meu de diferit de altii din acest punct de vedere)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Andrada spune:

Reflexul inascut al suptului dispare cind copilul a invatat sa suga.
Reflexul dobindit prin practica repetata al suptului continua si dupa ce copilul a invatat sa suga ptr ca a fost invatat sa isi satisfaca alte nevoi asa. Unii copii adorm leganati, altii daca aud o anumita melodie, altii cind ii mingii pe spate, iar altii cind sug. Toate sint invatate/dobindite si nu reflexe. Copiii mici sint cei mai predispusi la formarea de reflexe (si e plin forumul de sub cu copiii care formeaza obisnuinte) ptr ca numai prin rutina repetata la nesfirsit pot capata incredere sa mearga mai departe.
Am exemplul unui prieten care, in timpul mesei, ca sa linisteasca copilul sa poata minca (in jur de un an copilul), a inceput sa rupa un ziar bucatica cu bucatica. Luni de zile era singurul mod in care copilul mai minca (cind vedeam maldarul de hirtiute stiam ca servise masa).


Toate reflexele daca sint inascute au un scop biologic anume si inceteaza dupa ce scopul a fost atins. Daca voi spuneti ca suptul fara hranire e inascut la ce foloseste si de ce inceteaza la unii la 4 luni si la altii la 7 ani. De ex toate celelalte reflexe inascute au data limita la care se termina. Orice abatere de la limita (fie inainte fie dupa) poate fi semn de boala. De ce e altfel cu suptul?
A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Da, se poate ca Andrada sa aiba dreptate, adica instinctiv ii dau dreptate. Dar noi aici vorbeam tocmai de dependenta de o anumita obisnuinta, nu de reflexul suptului in sine. Intrebarea ridicata de la inceput a fost: depedenta de titza daca intarcarea nu s-a facut inainte de un an al copilului poate afecta independenta copilului in viata? Si eu vin si raspund prima ca nu, nu afecteaza, oricum nu mai mult decit orice alta dependenta a copilului de 0-3 ani (biberon, suzeta etc.). Dimpotriva, as putea spune ca suptul la titza are mai putine riscuri, atita timp cit nu exista carii de titza, nu exista cazuri in care copilul nu a putut fi dezvatat de ea daca mama a vrut sa-l intarce. Poate la 9-13 luni da, dar nu la doi ani, asta e sigur, e floare la ureche intarcatul. Daca ii spui unui adult sa nu mai fumeze, nu se lasa, insa unui copil mic care vrea sa creasca si sa fie considerat mare (adicatelea sa i se recunoasca niste drepturi, nu asa, oricum...), garantez ca propunerea pe care i-o faci de a renunta la titza o ia ca pe o provocare si intelege foarte bine ce i se cere si se conformeaza, pentru ca el e primul care vrea sa fie mare. In schimb, nu intelege de ce ii iei suzeta sau biberonul, asta in timp ce are dreptul sa suga cam ce vrea prin casa (degete, jucarii, spatarul de la scaun, coada de la matura sau de la peria wc-ului)... Poate de aceea cunosc cazuri de incercari dramatice de a-l dezobisnui de suzeta sau de biberonul cu ceai, chiar si la 4 ani! Sau de deget la 7!

Eu pot sa discut si chiar sa accept multe despre alaptarea indelungata si pe un ton, in sfirsit, civilizat, si asta pentru ca am ajuns sa fiu foarte linistita in privinta ei si nu am nici un dubiu in ceea ce-o priveste, desi la inceput ascultam in stinga si in dreapta, faceam ce simteam ca trebuie sa fac, dar inca mai cautam raspunsuri. Acum nu mai caut: pentru mine si copiii mei a fost fara doar si poate bine asa cum am procedat. Dar nu pot sa accept faptul ca trebuie sa scoti titza si sa bagi suzeta (sau biberonul), ca sa fie independent copilul (ca sa fie libera mama, da, trebuie! E musai, ca altfel nu se poate). Copiii mei m-au invatat cum sa-i alaptez, cind sa-i intarc si cum, cind sa-i pun la olita fara sa-i fortez, cind sa plec de linga ei ca sint pregatiti sa doarma singuri... si inca mai invat de la ei. Nu exista retete universal aplicabile, mamele sint unice, copiii sint unici... Prima lectie invatata in cei 7 ani de de cind sint mama a fost sa-mi ascult instinctele! Si inima de mama! Si cind nu le-am ascultat, am dat gres, dar macar am invatat din greseli. Si nu s-a terminat... invat in continuare!

CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU

In viata ta si a celor dragi tie, tu trebuie sa fii solutia... nu problema.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Andrada are dreptate in privinta reflexelor. Pur si simplu copilul constata ca se linisteste daca suge. E o metoda de obtinere a confortului. Nelia fetele mele nu au inlocuit suptul la mami cu suzeta, nu au acceptat-o niciodata. Au primit cam 2-3 luni biberon, dar niciodata in scop de calmare, doar pentru hranire. Primit, supt, pus deoparte, nu uitat copilul cu biberonul in dinti. Pe la 9-10 luni au trecut la canite cu cioc. Fara nici un fel de proteste. E adevarat ca si-au supt degetelul pana pe la 2 ani si jumatate. Au inceput inainte sa le intarc. Mi s-a parut OK. Degetelul il au la dispozitie oricand doresc, nu trebuie sa-l ceara, nu le cade pe jos, pur si simplu il pot folosi in mod perfect independent, dupa cum simt nevoia. Pe la 2 ani si jumatate au renuntat la el, cea mare cu ajutor din partea noastra, cea mica spontan. Nu au avut jucarii sau paturici cu care sa doarma zilnic, de care sa nu se poata lipsi. N-au avut nevoie de asa ceva. Au vrut-o si au avut-o pe mama langa ele intotdeauna si si-au format un atasament foarte bun. Intotdeauna nu inseamna deloc 24/24 ore. Eu am inceput serviciul cand cea mare avea doar 5 luni si dupa aceea cand cea mica avea 11 luni. Nu s-a putut altfel. Dar cat timp sunt acasa sunt la dispozitia lor si ele stiu asta.
Deci intarcarea nu aduce neaparat cu ea formarea altor dependente, mai mult sau mai putin daunatoare. Concluzia mea: copilul nu pierde si nu castiga nimic din alaptarea prelungita dupa 1 an. E o optiune ce tine strict de mama.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gazzella spune:

sunt tot pe fuga
http://www.ploscompbiol.org/article/info%3Adoi%2F10.1371%2Fjournal.pcbi.1000123
....si curios cum natura a creat o asemenea discrepanta, mama care sa adore alaptare, pruncul caruia sa nu-i mai fie necesara in ciuda plasetelor sale (da, asa-i toate mamele gresesc in abordarea intarcarii, altfer ar fi asa...ca o plimbare pe faleza)

uffa..ati gasit vreo metoda de-a dilata timpul?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Porumbita spune:

gazella stii, ar fi excelent dc ai renuta la tonul asta ironic si atotstiutor...

poate dc mesajele tale ar aduce (ca ton) cu cele ale nelie pledoaria ta chiar ar ajunge la mamici sau viitoare mamici!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Gazella linkul dat de tine duce la un material putin cam stufos si specializat. As zice ca asta:
Oxytocin, a peptide produced by the brain's limbic system, is released in both men and women during sexual climax as well as during birth and breast-feeding. Receptors located in the brain's dopamine reward system reinforce the good feelings that these activities bring. But oxytocin, like love, works in mysterious ways. In women, estrogen seems to facilitate the feel-good effects of oxytocin by moderating the release of adrenaline and other stress hormones. Testosterone makes men more susceptible to the fight-or-flight response and mitigates the stress-relieving effects of oxytocin. "Although cause and effect is difficult to discern, oxytocin certainly facilitates social networks," says neuroscientist Jaak Panksepp. "And better social networks are associated with better overall health and increased longevity."
— Jocelyn Selim
descrie la obiect si pe scurt ce e cu oxitocina.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Fetele, hai, sa nu facem acest subiect despre alaptare sa se termine ca celelalte! Si sa lasam acest subiect deschis pentru fetele care vor sa alapteze mai mult si au indoieli daca e bine sau nu.

Gazella, felicitari pentru felul in care ai alaptat, am citit ca ai ai mers in acelasi timp la primul si cu sarcina... nu e putin lucru ce ai facut!!! Dar trebuie sa-ti aperi punctul de vedere intr-un mod in care ironia nu are nici un rost. Plus ca scopul pentru care scriem aici este ca vrem sa impartasim experienta noastra si altor mamici, nu sa aratam ce tari am fost noi ca am alaptat. Nu?

Rrox a scris foarte bine mai sus, alaptarea peste un an nu inseamna nici o pierdere pentru copil, ar fi impotriva naturii sa fie asa. Dar nu as spune ca nu-i aduce chiar nimic copilului! Daca mamica are lapte si vrea sa-i dea, pot sa spun ca aduce multe, dar nu neaparat ceva in plus fata de ce biberonul, canita cu lapte, suzeta sau alte metode gasite de mama si acceptate de copil: linistire, confort, laptic, minghiiere tandra, apropiere si multe altele de genul acesta.

Cine a a avut laptic si a vrut sa dea cit mai mult, a facut foarte bine, cu exceptia acelor cazuri in care titza e tot ce primeste acel copil. Spun asta pentru ca am cunoscut si mamici care la un an si ceva dadeau copilului exact atita mincare cit primeste un bebelus la 6 luni, pentru ca era mai comod sa-l tina la titza decit sa-i prepare mincare sau sa-i dea din borcanel sau sa stea minute in sir linga un copilas mofturos la mincare. Dar la fel de bine am cunoscut si mamici care, tot la un an si ceva, dadeau biberonul toata ziua-buna ziua, pentru ca asa cerea copilul, pe motiv ca nu vrea sa-l obisnuiasca sa manince mult (ca vezi citi obezi sint!), cu cereale eventual, si mincare tot ca unui copil de 6 luni. Sau am vazut mamici, care, cu tigara in gura, de vorba cu o prietena pe banca, ii tot indesau copilului urlator din carut biberonul in gura sau suzeta si se plingeau ca tare e greu sa cresti un copil care urla tot timpul din nimic. Dar numai eu eram in parc de 3-4 ore si nu vazusem ca acel copil sa pape altceva in afara de acel biberon, eventual niste biscuiti sau pufuleti. La un an si sau poate doi! Acest mod de alaptare tirzie, la titza sau la biberon nu e benefic pentru copil. Poate ca vi se pare ca am fost rea (si am fost un pic, recunosc!) mai sus sau vorbesc de pe pozitia mamei care se crede perfecta... Dar nu e asa, fara suparare, sint mamici si mamici, pe unele le-as lua de mot un pic, dar sint sigura ca noi care scriem aici, nu sintem asa, sintem chiar perfecte, de aceea imi si permit sa le pirasc pe celelalte imperfecte.

In concluzie si nu mai revin la acest subiect decit daca ma intreaba cineva ceva in mod direct si personal, si e concluzia mea, bineinteles, dar sint sigura pe ea si de aceea o fac cunoscuta:

- alaptarea la sin e benefica si e indicata, daca mama are laptic, timp si dispozitie sa-l dea peste un an, pina la doi ani si chiar peste, poate sa-l dea linistita, insa cu doua conditii: copilul sa fie hranit, in afara de lapticul necesar, cu mincare corespunzatoare cu virsta (si la timp daca se poate!) si mama sa aiba grija si de sanatatea ei (ramin la parerea mea ca produsul laptelui inseamna munca pentru organismul mamei!)

Precizari:
- nu comentez aici pina cind se poate alapta, fiecare se opreste cind vrea, dar pot sa spun totusi ca eu, personal, cred ca doi ani - doi ani si jumatate maxim ajung si pentru titza, dr si pentru biberon si/sau suzeta, si chiar si pentru pampers. Parerea mea este ca intre 20 si 30 de luni, copilul trebuie ajutat sa creasca mare! Bineinteles ca depinde de copil si aceasta perioada nu e batuta in cuie, altii fac totul mai repede, altii un pic mai incet, insa datoria mamicii este sa incerce sa-l desprinda de bebelusenie si sa-l integreze in categoria copiilor mici. Vor veni mamici si vor spune ca ai lor copii au facut la olita la 7 luni si au baut lapticul din canita la 10 (si ale mele beau din canita de la 10), dar asta nu anuleaza ce am spus eu mai sus, sint exceptii care nu fac eventual decit sa intareasca.
- o precizare pentru mamicile care au avut lapte suficient si vor sa alapteze peste un an, daca bebelusul a mers bine cu el pina la 6 luni (exclusiv) si apoi pina la un an, merg mai departe si indraznesc sa spun ca nu e nevoie sa le fie introdus altfel de laptic pina la intarcare, eventual cerealele de dimineata si/sau seara pot fi facute cu lapte praf sau de vaca, dar sa fie gras si de buna calitate si introdus dupa un an.
- dependentele nesanatoase care pot afecata cresterea si evolutia copiilor si riscurile care vin de aici (cariile de biberon, de exemplu, sau carentele legate de o alimentare incorecta) nu vin nici de alaptarea indelungata cu titza si nici de la cea cu biberonul, ci doar din incorectitudinea cu care acestea se fac. Si as mai putea adauga ca si atunci cind mama face aceste lucruri impotriva vointei ei, ca asa a auzit ca e bine, lucru care va duce in timp la deprimarea si epuizarea ei. Acelasi lucru se poate intimpla sin invers, daca intarca pentru ca asa i s-a spus ca e bine, desi ea nu e pregatita si nu vrea sa o faca (daca nu-i intarci acum, iti va fi tare greu mai tirziu, ce vrei sa-ti umble agatati de titza pina intra in clasa I!?! Bleah!). Mamici dragi, trebuie sa fiti tare sigure pe voi, nimeni nu poate sa intervina in relatia cu bebelusii vostri fara voia voastra si, in nici un caz, atunci cind nu aveti nevoie de ajutor! Am spus! Puteti sa ma si bateti acum, ca am terminat.

Sper ca mamicile care au lapte suficient si vor sa alapteze pina la doi ani au inteles ca le indemn din tot sufletul sa o faca!!!

CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU

In viata ta si a celor dragi tie, tu trebuie sa fii solutia... nu problema.

Mergi la inceput