Copil alaptat= copil dependent?
Raspunsuri - Pagina 5
patou spune:
quote:
citat din mesajul lui MissParker
[Pentru mine va spun sincer ca e un chin sa umblu cu sanii ca bidoanele, cu sutienul pe mine 24 din 24 (am 4 bucati si nici unul nu ma multumeste, la 90F!!), sa nu pot dormi pe burta, sa stau cu ochii permanent pe ceas numarand orele care au mai ramas pana la urmatoarea sedinta (vorba aia, dupa alaptare e inainte de alaptare). Si inteleg perfect ce spune Nelia despre resursele energetice ale mamei.
din fericire cand o sa aiba David 2 sau 3 luni o sa uiti de problemele astea. atunci o sa apara altele:) de ex. o sa spui unde sunt sanii mei de alta data plini de lapte ca acum am impresia ca a disparut tot laptele.
(cel putin asa s-a intmaplat cu mine) daca depasesti perioada critica de 3 luni pe urma chiar nu mai e greu deloc.stiu ca acum e o perioada foarte dificila, in paranteza fie spus n-as mai fi in stare sa trec inca o data prin asa ceva.
nelia spune:
Ei, nu... Asa ziceam si eu!
Edit: ... la prima!
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU
gazzella spune:
quote:
Pai la tine gazella alaptatul nu are la baza rolul hranirii si atunci e normal sa nu se termine cind nevoile nutritionale ale copilului se opresc ci cind nevoia de supt si celelalte asociate cu ea inceteaza.
azi i-o zi frumoasa
antropologii zic ca undeva in jurul a 7 ani, tu pe atunci crezi ca o sa-mi fie la facultate?
oricum feciorul a sarit, fata ce mai are sanse sa-mi fie geniala
rrox3 spune:
Gazella 
o s-o ascult pe Nelia si nu o sa lungesc polemica. Mi-am scris parerea doar ca sa luati in consideratie si alta fateta a alaptatului dupa 1 an. In rest, toate bune cat timp si mama si copilasul sunt fericiti. In fond suntem diferiti 
P.S. Si eu inteleg la fel alaptatul la cerere. Dar cererea variaza dupa copil, asa ca fetita cea mare sugea de 10-12 ori in 24 de ore, dar cea mica doar de 5-6 ori. Defapt cea mica a inceput sa doarma toata noaptea de la 3 luni. Si imediat ce a gustat altceva, nu s-a mai omorat cu gustul laptelui. Nici acum nu-i place laptele, pe cand sora ei mai mare il bea cu placere. Diversitate mare!
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
gazzella spune:
quote:
citat din mesajul lui Andrada
Eu vorbeam numai de alaptatul cu scop de asigurare de nutrienti, pentru ca eu cred ca aici se opresc nevoile copilului in raport cu corpul mamei(1). Exista probabil un motiv pentru care numai corpul mamei produce aceasta oxitocina, poate pentru ca sugarul/copilul nu are nevoie de un "stimulent" in plus, la el exista nevoia. Nevoia originala a copilului e de hranire, in momentul in care nevoile sint confuze si primeste sin cind "face buba", il doare burtica, e obosit, s-a certat cu Gigel afara, a luat note mici la scoala, n-a intrat primul la facultate...etc, nevoia iaca-ta se creaza in mod invers, dupa obisnuinta si nu dupa o cerere interna naturala(2).
Pe scurt, parerea mea este ca intarcarea ( ac e la un an sau la doi) are si ea rolul ei, acela de a invata un copil ca mama e aproape si daca nu isi infinge al doilea rind de dinti in partile ei. Si asta mi se pare una din lectiile cele mai valoroase pe care le mastereaza un copil. Momentul in care stie (fara sa mai aiba nevoie sa simta fizic) ca esti a lui pe vecie "no matter what"(3),
A
L’amore che move il sole e l’altre stelle.
1. astea or fi ultimile generatii de copii, cam din ultimile cateva decenii, nici macar un secol
ori e vreo mutatie genetica, oricum un salt evolutiv extraordinar, inca o prova a capacitatii omului de adaptare
o intrebare, nevoile acestor copii cu suzete sunt confuze?
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=68478
eu n-as crede, e o nevoie de sunctiune, sunctiune care are varii roluri in dezvoltarea copilului
si cred ca putem sa vedem amandoua ca nu suzeta a fost modelul sanului (?)
si atunci ma intreb cum reusesti sa reduci nevoile copilului la doar una, cea stric legata de hranire in tremeni de proteine, carbohidrati?
2. si deci eu i-am obisnuit pe copii cu tzatza nu era o cerere interna naturala?
deci natural ar fi fost sa-i las sa urle asa...vreo 2 ore jumate pana la implinirea orelor canonice, cele 3, pentru masa?
nu sa le ofer sanul si pentru ca probabil erau doar plictisiti sau pur si simplu aveau nevoie de mama (?)
dar suzeta as fi putut sa le-o introduc ca sa nu confundam nevoile...
interesant....
si ceva foarte intrigant pentru mine e ca n-am inteles niciodata cum face o mama sa inteleaga ca un nou-nascut de cateva saptamani cere sunul sau suzeta, cum face o mama sa distinga dintre nevoia de baza - hranirea si nevoia de un simplu confort fizic obtinut prin sunctiune
se pare ca numai ai mei confundau atat de pregnant astfel de nevoi
restul comunicau clar:acum sanul ca mi-e foame, dupa suzeta ca sunt trist, plictisit, suparat, concentrat, agitat, vesel, fericit
3. momentul acela in care stie pe vecie ca esti a lui se consuma, si inca cum, in cazul copiilor alaptati ceva mai mult decat primul an, primii 2 ani
nu-i o lectie pe care copiii o pierd, din contra, as spune
Porumbita spune:
quote:
citat din mesajul lui nelia
Ma intorc cu o precizare, fff importanta: mesajele mele si cred ca ale fetelor care au alaptat mult sint pentru mamicile care vor sa o faca si au dubii, nu pentru cele care ai caror copii s-au intarcat singuri la virsta la care au vrut (sint sigura ca sint, cunosc cel putin zece si stiu ca mamicile isi doreau sa alapteze si ar fi facut-o) sau pentru cele care au considerat, din motive personale, ca e mai bine sa-i intarce si sa de le dea biberon. Nu discutam aici altfel de decizii, sint luate de mame adulte si singurele care trebuie sa fie impacate si sper ca asa si este, trebuie sa fie ele! Discutiile de aici s-au pornit pentru a ajuta mamicile care vor sa alapteze mai mult timp si aceasta dorinta este umbrita sau chiar stopata de ceea ce li se intimpla in prezent (v. Felicia, problemele inerente inceputului) sau de anumite temeri legate de dependenta, de libertatea mamelor etc., de unde a si inceput discutia de altfel.
Rugam frumos mamicile sa nu ia personal discutiile, trebuie sa fim sinceri cind impartasim din experienta noastra celor care sint inca in plin proces:
- nu, alaptarea indelungata nu face rau si nu creeaza dependenta.
- da, daca e facuta impotriva mamei (ca a copilului nu se poate, daca nu vrea titza, nu o vrea si gata), poate sa faca rau mamei, la pshic, poate cauza carente, obosela, depresii. Deci intarcarea e binevenita!
- da, alaptarea da dependenta de titza pe perioada in care copilul este alaptat, asa cum alti copilasi sint dependenti de biberon sau suzeta, la fel ca si pentru acestea se trezesc pentru ea si simt nevoia ei ca sa se linisteasca si sa adoarma la loc. Nimeni nu garanteaza ca daca e intarcat copilul nu se va trezi pentru biberon, suzeta, apa sau pur si simpli. Cu exceptii, aproape toti copilasii se trezesc de citeva ori pe noapte pina spre doi ani si nu toti sint alaptati!
- da, alaptarea e benefica, dar nu inseamna ca esti mai mama decit cele care nu alapteaza, a fi mama nu se reduce la alaptare! Si a fi o mama buna nici atit, ci doar a fi mama de care are nevoie copilul tau, nu al altuia!
Si lista ar fi lunga, dar ma opresc, consider ca e suficient ca sa se inteleaga ce am vrut sa spun. Am simtit nevoia sa fac aceste precizari pentru ca eu nu am intrat sa discut pe nici un subiect despre alaptare si evit sa deschid discutia si in viata de zi cu zi, pentru ca e greu sa conving ca pentru unele mame cu plozii de doi ani atirnati de titza, maternitatea poate fi o reala placere, la fel cum poate pentru alte mamici e greu sa convinga ca faptul ca i-a intarcat nu le face mai putin mame sau ca asta inseamna ca le ofera copiilor lor mai putina dragoste! Astae fiind spuse, poate eliminam polemicile macar de la acest subiect despre alaptare si lasam loc sinceritatii si impartasirii de experiente, pentru mamicile care au nevoie de sfaturi.
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRUIn viata ta si a celor dragi tie, tu trebuie sa fii solutia... nu problema.
nelia vreau sa iti multumesc pentru mesajul asta si pentru celelalte scrise...
te admir ca poti fi atat de echilibrata cand explici cu privire la alaptare (si recunosc ca am citit aproape toate subiectele ref la asta si de multe ori m-am enervat ingrozitor; plus ca am cateva amice, membre DC care au acumulat frustrari si suparari cu carul ca urmare a incercarilor de a deveni mama "adevarate" - adica din categoria care alepteaza cat pot de mult);
o sa pastrez mesajele tale sa le recitesc in primavara
Andrada spune:
Reflexul de supt e unul din cele 6 (parca) instincte primare cu care se naste copilul si care dispar toate la sfirsitul primului an de viata. Reflexul respectiv trebuie incercat si repetat de copil ca sa poata mastera suptul cu rezultatul scontat, de aceea copilul va fi bucuros sa primeasca sinul ca "material didactic". Odata ce suptul e masterat nevoia copilului de "practica" scade si aici e rolul parintelui sa il ajute pe copil sa asocieze sinul exclusiv cu masa. Daca intre timp mesajele mamei au fost conflictuale (punerea la sin de cite ori e un conflict, ptr linistire, ptr somn...etc) copilul isi va crea nevoia cum ziceam in mod invers.
Copilul invata atunci de la parinte prin punerea repetata la sin sa asocieze sinul cu linistirea, calm, prezenta mamei...etc si colateral cu masa. Si de aici confuzia de care vorbeai care e a mamelor si nu a copilului.
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
gazzella spune:
recunosc ca nu reusesc sa te urmaresc
mai incerc...
gazzella spune:
quote:
citat din mesajul lui Andrada
Reflexul de supt e unul din cele 6 (parca) instincte primare cu care se naste copilul si care dispar toate la sfirsitul primului an de viata. Reflexul respectiv trebuie incercat si repetat de copil ca sa poata mastera suptul cu rezultatul scontat, de aceea copilul va fi bucuros sa primeasca sinul ca "material didactic". Odata ce suptul e masterat nevoia copilului de "practica" scade si aici e rolul parintelui sa il ajute pe copil sa asocieze sinul exclusiv cu masa. Daca intre timp mesajele mamei au fost conflictuale (punerea la sin de cite ori e un conflict, ptr linistire, ptr somn...etc) copilul isi va crea nevoia cum ziceam in mod invers.
Copilul invata atunci de la parinte prin punerea repetata la sin sa asocieze sinul cu linistirea, calm, prezenta mamei...etc si colateral cu masa. Si de aici confuzia de care vorbeai care e a mamelor si nu a copilului.
A
L’amore che move il sole e l’altre stelle.
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
de ce? deci de ce ar fi acesta rolul parintelui?
de ce numesti astfel de mesaje conflictuale?
eu nu cred ca(,) copiii isi creaza nevoi, ci se nasc cu ele
cel putin nu reusesc deloc sa vad "nevoia inversa"
mie mi se pare cat se poate de firesc, din punct de vedere evolutiv e norma ca mamele sa-si linisteasca copiii cu sanul si colateral cu masa. ca in zilele noastre sa poate sa desparti aceste 2 aspecte da, sunt de acord. eu ma intreb doar ce posibilitati de adaptare au fi avut copiii mei la aceste abordori diverse de ingrijire neonatala (pe o scara a evolutiei umane dpdv biologic 200 de ani sunt putini. dar de ce am ajuns eu la 200?). si concluzionand imi dispare confuzia mamei. ca un fapt, in societatile neindustrializate copilul este alaptat c-o mare frecventa 50-70 de ori in arcul a 24 de ore, iar acesti copii raportat la copiii societatii occidentale plang considerabil mai putin si nu manifesta colicile "fiziologice". acum eu ma intreb, vazand rezultatele care metoda s-o adopt ca fiind corecta?
nelia spune:
Andrada, draga mea, tu imi esti tare draga si... camera lui Marcu la fel. Dar chiar si asa, nu pot sa fiu in totalitate de acord cu tine. Daca nu a avut sin dupa un an, Marc a avut biberon sau suzeta si cit timp? Te intreb pentru ca as vrea sa-ti demonstrez, fara polemica, ci cu argumente, ca un copil e bebelus pina in jur de doi ani si ca reflexul de suptl puternic la inceput, nu dispare decit treptat, in primii doi ani de viata, nu in doar in primul. Dovada sint existenta biberonului si al suzetei in viata lor. Pentru ca, daca as fi de acord cu tine, ar insemna sa fiu de acord ca dupa un an nici biberonul si nici suzeta nu au ce cauta in viata unui bebelus care a implinit virsta de un an. Mai ales biberonul, pentru ca orice bebebelus de un an si fetele mele mi-au demonstrat ca si mai devreme pot minca singure si bea lapticul sau apa din canita, fara ajutorul biberonului. Ori, din ceea ce am vazut eu, stiu sigur ca putini, foarte putini copilasi de un an, au renuntat la suzeta sau la biberon, ba mai mult decit atit, merg cu ele chiar peste 3 ani si poate chiar 4. Si nu mai sint pentru nevoia de hrana, ci pentru nevoia de linistire, e un confort pentru ei (si pentru mama) sa stea cu biberonul sau cu suzeta in gurita si sa traga din ea, cum trage viitorul adult din tigara sau din cafea.... O dependenta da, dar o dependenta care aduce o liniste de care bebelusul are nevoie si caruia eu nu-i gasesc pina pe la doi ani nici un incovenient si in, functie de copil, poate si un timp dupa. Singurul incovenient pe care il vad sint cresterea dintilor, vorbirea si cariile de biberon... In rest, sa traiasca cine le-a inventat!
Dar sa ne intoarcem la titza noastra... Daca un bebelus nu a primit altceva (ai mei nu au primit nici biberon, nici suzeta si am incercat, poate nu sufiecient, dar am cumparat si le-am dat, au refuzat sistematic cu incapatinare) si nu stie decit de titza, in afara de privarea de libertate a mamei, cu ce e mai prejos titza decit biberonul si suzeta, in conditiile descrise de mai sus. Si unde mai pui ca nici carii nu se fac de la titza! Eu am descris riscurile alaptarii indelungate (dependenta copilului pe perioada alaptarii, oboseala si epuizarea mamei de resurse daca nu se ingrijeste, as mai adauga anemierea copilului daca nu e hranit corespunzator si i se da titza inainte de masa, dupa ce s-a introdus diversificarea si ar mai fi citeva), adica am fost sincera, sint de acord cu tine si cu Roxx... Dar de aici si pina la a spune ca daca nu alaptezi dupa un an, in schimb copilul e dependent de suzeta si biberon (am primit observatii de la mamici care imi spuneau ca nu e bine ca alaptez, ca e prea mult, ca ce rost are, ca uite ce dependenti sint de mine... in timp ce copilasul ei statea ore intregi culcat cu biberonul in gurita, si sugea pe spate ceea ce crestea riscul si de otite si de carii, plus ca se puteau inneca... si era poate de doua ori mai dependent de acel biberon decit fetele mele de titza) e perfect, si a alapta ii face rau copilului e un pas un pic mai mare, pe care eu nu-i vad nici rostul si nici nu sint de acord cu el. Bineinteles ca daca mama nu simte nevoia sa o faca, nu o obliga nimeni, dar atit! In rest, cele care o fac... e decizia lor si o pot face linistite pentru ca daca ele si copilul sint impacati cu alegerea, ceilalti chiar nu au nici o treaba.
Si acum, doar a arata ca daca se procedeaza corect, alaptarea nu impiedica manifestarile de independenta chiar si inainte de intarcare: fetele mele au inceput sa pape la 6 luni, in trei luni le-am introdus de toate, la 10 luni mincau singure, in scaunelul lor, mai putin ciorbita, au baut apa si suc in jur de 7 luni singure, din canita cu cioc dar mai mult normala, la un an mincau la masuta, pe scaunel, ca la gradinita, pe farfurie, cu furculita, servetel, ca la orant cum spunea Agata... Asta ca sa nu mai spun ca au mers la 11 luni si fara premergator. Mi-o iau de data asta! Singura lor dependenta a fost mama si titza, de fapt invers... Nu au avut jucarii, nu au avut paturici, nu au facut fixatie pentru nimic in afara de titzica... asta a fost sa fie! Libertatea mea a fost afectata, categoric, dar eu asta mi-am dorit si nu m-a deranjat, am vrut sa fiu a lor si am fost Nu voiam, nu eram si gata! Cind le-am intarcat sau ne-am intarcat reciproc mai degraba, au inteles ca sint fetite mari si fetitele mari beau din cescuta laptic, inceopusera gradinita si deja vedeau cum fac copiii... a fost usor, foarte usor (ca si olita dupa doi ani si nu inainte!), neaspteptat de usor. Inca din prima saptamina de la intarcare, titza a disparut cu totul din viata lor si dependenta fata de ea! Surprinzator, nu? Eu una ma asteptam sa o mai caute, sa plinga mult timp dupa ea, dupa atita obisnuita, dar a fost frustrant chiar as putea spune de repede uitata! Si nici nu a fost inlocuita cu altceva... Cu povesti, cu alintari inainte de culcare, cu minghiieri si vorbe dulci in timpul trezirilor din noapte, dar atit... Abia dupa 3 ani, fetele au inceput sa-si caute cite un maimutoi cu care sa doarma, si la gradinita, si seara acasa. Dar nici asta nu e acelasi tot timpul. Pot pleca linistita de acasa fara nimic de-al lor, ca nu au nici un tabiet, in afara de rutina obisnuita. Si nu-l au de pe la 2 ani si jumatate, hai trei... Deci!?! Unde ar fi dependenta!?! Si unde mai pui ca si eu sint inca normala si la cap si la corp... adica asa cred, la corp sint mai multa, ce-i drept, dar in rest sint mai eu decit am fost vreodata in viata mea.
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU