Copil alaptat= copil dependent?

Qamar spune:

bullshit

---

ape si munti

principe spune:

bolivares ...moneda venezueleana si posibil alt program tv

Mata Emma lupta iar cu cancerul


http://www232.rockyou.com/my_gallery.php?source=smgb&instanceid=84575297&islocal=true#
http://www232.rockyou.com/show_my_gallery2.php?i

dodo spune:

Neah, e prescurtare de la Base'

nelia spune:

Exact! Numai asta lipsea de la subiectul asta, ca oricum il facuram VZ (adica varza).

CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU

dodo spune:

Hai, mey, sa mai si ridem, ca risul provoaca mai putine riduri decit incruntarea si creste self-esteem-ul

flaviutza spune:

Ingrid, acusi nu da vina pe AP ca treci tu printr-o faza aiurea. Cu AP ori fara, sunt sigura ca majoritatea copiilor care au avut in jurul lor putini oameni, care au petrecut majoritatea timpului doar cu mama sunt asa cum e fetita ta. eu acum nu spun ca voi va incadrati in tablou, dar s-ar putea , pentru ca nu te-am auzit vorbind si de alti adulti/copii frecvent prezenti in viata copilului tau.

Eu, personal habar nu am daca ma incadrez la AP, stiu doar ca i-am raspuns promt nevoilor , orice fel de nevoie. e ditamai domnisoara si daca ea imi cere ajutorul nu ezit sa i-l ofer. nu ma intereseaza ca se rasfata, ca zice lumea una alta, atat timp cat sunt cu ea, fac exact ce mi se solicita(evident cu unele limite, ca doar n-om sari cu umbrela de pe acoperis ca vrea dansa).

Boooon. Insa eu la doua luni o lasam pe mainile copiilor din cartier, ca se distra de minune. tot de pe la doua luni a intrat tati drastic in rol de parinte(si el chiar e muult mai apropae de AP) , tati a dormit cu fata , tati a stat si cate 24 de ore cu fata, etc. dintr-o data fata se simtea perfect cu oricare dintre noi, nu numai cu mine. De cand era bebelus , la mine in casa sunt vesnic oameni si mai ales copii. vin bunicii, vin prietenii ai mei, ai lui, mai nou ai fetei, vine vecina zilnic la cafea, etc,etc. N-am avut cu cine s-o las cand aveam examene era bebeu mic, cateva luni, si o plasam cui puteam, persoane de incredere. matusa, strabunica, vecina , soacra, socrul, bunicul adoptiv....etc. Pe la doi jumate deja dormea o noapte doua la bunici, pe la 3 deja cerea sa se duca la bunici...

Din pacate acum pe vara , luna august e inchisa gradi...si am ajuns in situatia in care ne intreaba seara " eu cu cine raman maine? " saptamana asta a stat numai prin vecini, maine vin bunicii din concediu (afara din tara, nu m-am riscat s-o las) si pleaca cu ei la Craiova si abia asteapta sa se duca. N-am treaba cu ea, a stat mereu cu oricine s-a purtat frumos si atent cu ea (adica s-o cam tina in brate), n-a avut angoasele de la 6 luni, acum sta cu oricine atat timp cat ii explic de ce si cand o voi recupera....poate asta e personalitatea ei, nah! dar eu ma gandesc ,in sinea mea, ca nu avea cum sa fie altfel, AP ori non AP, atat timp cat in preajma ei au fost mama si tata pe picior de egalitate ca pioni centrali si o multime de bunici,matusi,prieteni,copii,etc .

Ca sa nu mai spun ca n-am rata o zi onomastica pe unde m-au invitat mamicile, iar de la 3 ani o duc o las si vin sa o recuperez. sau ca la mine acusi is numai 3 bucati copii din vecini, in afara de ala personal si-mi fac varza apartamentul, cat timp tastez .

Eu zic sa nu te panichezi si, daca cumva fetita nu a intrat in contact cu prea multi oameni incearca treptat sa o obisnuiesti cu un mediu animat . invita copii, mergeti in vizita, incearca sa pleci cate 5 minute,mai intai pana in alta camera, apoi pana afara, gradat, fara s-o traumatizezi. Are nevoie de tine ,probabil trece printr-o angoasa si e cel mai neinspirat moment s-o fortezi sa stea singurica ,trimitand-o la camin in situatia de fata.

Ingrid S spune:

Flaviutza, situatia e cam asa: langa casa noastra, stau socrii, cu cumnatul, cumnata si nepoata de 14 ani. In casa cu noi, la parter locuiesc parintii mei. Stam intro zona in care a crescut sotul si unde are prieteni. De cand ne-am mutat aici am avut mereu vizite. Daca n-au fost prieteni, atunci erau rudele mele (nemaivb de ale sotului) sau vecini. Dintro saptamana, nu exista o zi sa fim singuri. Iti dai seama ca a avut si are numeroase prilejuri de a socializa. Parcul in care merge e la 2 min de casa. Copiii cu care se joaca sunt vecini, cu 1-2 luni mai mari sau mai mici. Am si spus ca se joaca cu cei pe care ii cunoaste. Cu altii, straini din parc, nu vrea.
Pana la un an mergea lejer in parc cu cine apuca. Nepoata, soacra, mama mea, sotul meu. Dupa 1 an am observat o retragere, mereu vroia cu mine. Bun, am spus, e o perioada, va trece. In timp, problema s-a acutizat. O trimiteam in parc cu cineva, dupa 10 min era inapoi plangand dupa mine sau, mai rau, nu pleca deloc...
La 2 ani ma urmarea ca o umbra. Pe tata-su care o adora, incepuse sa-l trimita afara. "Pleaca, vreau cu mami!" Il accepta doar cand o ducea la cumparaturi..si o duce des si acum, chiar si de 2 ori pe zi. De cand s-a nascut statea cu ea, ii schimba pampersul, ii pregatea laptele, ma ajuta la baie si tot asa.
Ma rog, ideea e ca am vrut s-o las sa doarma si cu alte persoane, nu merge, dom'le, nu vrea si pace! Undeva e o greseala, in perioada cand era mai permisiva trebuia sa intervin si s-o dau, am zis ca e mica, bla-bla si ca-i produc traume daca doarme fara mine, wrong! Ori ca e AP, ori PA, nu patea nimik daca lipseam o zi-doua de acasa, poate plangea putin si gata. Acum, e mult prea traumatizant. Si n-am ce face.



Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo

aka spune:

ma bag un pic in discutia voastra. sunt cam in aceeasi situatie ca si Ingrid. n-am reusit sa citesc tot dar am sa va spun despre noi cate ceva.
trebuie sa incep serviciul si am zis sa o duc la gradinita. am inceput de ieri cu o jumatate de ora si sa continui treptat pana ajung la programul lung si abia atunci sa incep si eu munca. m-am gandit sa nu o stresez ca oricum e micuta de dus la gradi. ea nu a stat decat cu mine, sunt langa ea 24/24 ii raspund la orice dorinta, ne jucam foarte mult, vorbim, ii explic tot timpul unde suntem ce facem, doarme cu mine, si e inca alaptata. intr-un cuvant e foarte foarte atasata de mine. in parc e sociabila se joaca cu copii, cu cei pe care ii stie ceva mai mult bineinteles. iesim de doua ori pe zi deci nu se pune problema ca n-am fi socializat pana acum. dar ea nu a stat cu altcineva acasa, in afara de sot si de mine. iar acum vine tragedia ca plange foarte mult la gradi. cand o intreb daca ii place/daca se mai duce/orice altceva legat de gradi imi raspunde afirmativ. nu pare afectata, dar ce pot stiu eu, nu vreau sa o afecteze situatia asta. cand sunt cu ea acolo e totul ok, se duce si se joaca la jucarii, problema e cand plec. am inceput sa-i povestesc de gradinita de vreo 2 luni, intotdeauna numai in sensul pozitiv, si ei ii place sa mearga, dar ce pot face acum? doamnele de acolo imi spun ca toti copii plang la inceput, ca e normal, unii mai mult altii mai putin. dar fetita mea nu e "toti copii", nu pot sa o las sa planga, pur si simplu mi se rupe sufletul cand o aud. azi spuneau ca a fost mai bine, ca s-a mai si jucat, dar a si plans. a stat o ora, si cand am ajuns ea plangea. am luat-o, s-a linistit imediat si s-a dus la copii. am mai stat jumatate de ora, timp in care era tare relaxata, probabil prezenta mea ii asigura ei o siguranta. ce sa fac? ca nici acolo nu pot sta foarte mult...


mami de www.totsites.com/tot/mariachristina" target="_blank">Maria Cristina

principe spune:

ingrid,

Tu spui ca pana la 1 an fetita ta nu avea aceasta teama ,sa-i zicem:"teama ca te pierde"..inseamna ca ceva s-a intamplat dupa aceasta perioada.

Eu te sfatuiesc sa incepi sa faci din absenta ta o rutina, adica....in fiecare zi sa te imbraci ,sa-ti iei geanta si sa pleci,o pupi,ii spui ca pleci si revii.In prima zi te intorci in 5 minute,a doua zi in 10 minute ,a treia in 15 si progresiv maresti timpul tau de absenta.Cand te intorci,chiar daca ea plange,ii spui linistita(tu)"mami a promis ca se intoarce si mami s-a intors". In acest timp fetita ta o sa inceapa sa se obisnuiasca cu absenta ta si o sa capete incredere ca este adevarat ce spui.


Ingrid ,nu te mai culpa ca nu ai procedat diferit,oricand pot apare factori pe care-i omitem si care pot influenta comportamentul copilului nostru si asta indiferent de strategia pe care o alegem ca sa-i crestem.


aka,

Este normal ca un copil sa si planga cand este dus in alt mediu total strain lui.cand o sa se integreze o sa se simta la fel de bine la gradinita ca si acasa.Lasa factorul timp sa lucreze.


Mata Emma lupta iar cu cancerul


http://www232.rockyou.com/my_gallery.php?source=smgb&instanceid=84575297&islocal=true#
http://www232.rockyou.com/show_my_gallery2.php?i

sorana spune:

Ingrid, eu nu mi-am crescut copilul dupa nici un sistem ... asa ca nici macar nu pot da vina pe ceva sau cineva. De altfel nici nu cred in "sistemele minune" care merg cu oricine si oricum.
Monica are aproape 6 ani si este foarte dependenta de noi, in sensul ca nu vrea sa plece de acasa cu altcineva (de ex. sa plece o saptamana la tara cu d-na care sta cu ea de la 3 luni si pe care o iubeste), ii este dor tare-tare de noi daca lipsim, fie si 2 zile de acasa - adica ea sta cu tati si pleaca mami in delegatie sau invers - ne sunam, vorbim la tel, aproape plange "mami, mi-e dor de tine, cand vii acasa?" si ma mai suna uneori si la serviciu sa ma chestioneze cand vin ...
Alti copii de varsta ei merg in cantonament la dansuri - a mea nici n-a vrut sa auda!
Ea doarme doar in patul ei, patul nostru sau cu noi in pat in concediu!
Eu pur si simplu consider ca asa se simte ea in siguranta - fie in patul ei, camera ei, fie cu mami si / sau tati daca e "in deplasare"

Mi se pare foarte bun sfatul lui principe si important este sa nu o minti. Chiar daca nu stie ea cat e ceasul si ce inseamna "doua ore" ii explici atat cat poti, pe intelesul ei, cat lipsesti si vii cand ai zis ca vii!
Cand plec in delegatie ii spun "dormi de 2 ori cu tati" si nu o pacalesc niciodata!
E drept ca o mai si mituiesc "iti aduc ceva frumos de acolo" - nu cred ca e bine neaparat, mai ales ca acum cere ea ce vrea din deplasarile mele dar asta e ...

Sorana si Monica (5 ani)