Copil alaptat= copil dependent?
Raspunsuri - Pagina 33
Ingrid S spune:
Ah, acuma vrei sa-ti expun un roman cu o intriga captivanta, nu? Adica, viata mea de 2 ani si jumatate incoace. Nu pot, sincer, nu mi-ar ajunge zeci de pagini pt asa ceva.
Inca n-am dus copilul la gradinita, dar ideea e tot pe acolo. Mediul ei sigur e langa mine, chit ca sunt in Alpi sau pe balcon sa-mi ud florile. Odata am dus-o la matusa-mea care o adora si unde se joaca cu mare placere si am lasat-o sa doarma la ea, deoarece asa vroia fata. Si dupa 2 ore, ma suna matusa mea disperata, o auzeam in fundal pe Diana urland: mamiii! Am gasit-o desfigurata de plans..De atunci singura precizeaza daca plecam undeva: numai cu tine merg! Asa, ca sa stiu...Ti se pare normal?
Noe a precizat bine ceva: daca nu crezi in AP...ei bine, am crezut cu toata taria, eram sigura de rezultatul bun, acum nu mai cred deloc. Ma uit in urma si regret, nu doar iesirile la care am renuntat, ci minimul de libertate pe care-l puteam avea, daca imi educam fata cu incetul sa ramana si cu alte persoane.
Am asteptat..oh, cat am asteptat sa fie independenta, sa aiba coltisorul ei privat, sa se sature de acelasi loc si de aceeasi mutra (a mea). Am amanat serviciul (btw, nu-mi permit sa-mi trimit seful la plimbare). Nici o clipa nu m-am gandit ca as fi putut da gres, ma mandream ca vezi Doamne, al meu copil va fi unul nefrustrat si sigur pe el. Si, iata ca nu-i asa.
So, cum spunea si JG, eu nu mai pot sa-mi continui educatia in acest stil cu fata mea. Si, da, afirm cat pot de tare, este o prostie AP-ul. Este prostie in contextul zilelor de azi, in care femeia in multe tari (nu ca la noi sau in Germania) se intoarce la lucru dupa 3 luni..Probabil ca acei copii sunt foarte nereusiti...
Puteti sa ma blamati, dar eu nu mai suport recluziunea in care m-a adus aceasta metoda de educatie.
Asa ca, aveti grija cele care va hotarati pt ea. S-ar putea sa aveti surprize, surprize...
Edit: n-am batut-o si nici nu i-am numarat: 1,2,3 sau 4,5,6. Mai e ceva din interogatoriu? L-am trecut, au ba?
Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo
Ingrid S spune:
JG, i-am explicat de 2 luni incoace situatia. Ca mami trebuie sa se intoarca la lucru, ca si tati lucreaza etc. N-apuc sa termin si incepe sa strige: nu vreau sa pleci! Vreau cu tine, mamii! De multe ori, plangea (argumentul suprem cu care imi inchide gura).
E foarte logica si rationala. Dar aici isi inchide toate canalele ratiunii si nu vrea sa auda.
Cum va fi prima zi la gradinita? Cum vor fi urmatoarele? Cum va suporta ea despartirea? Nu mai pot sa ma gandesc...
Evident, o idee ar fi s-o iau in wrap (am aflat cum se numeste) cu mine la lucru. Ce mama originala as fi...
Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo
Tonnia spune:
Copiii te miros imediat, cu cat esti mai disponibila cu atat se indeparteaza ei singuri, si invers, sunt cu atat mai "crampon" cu cat incerci sa te indepartezi. Nu-i nevoie de cuvinte, parca te adulmeca pe dinauntru.
Asa ca sfatul meu e sa devii cat de disponibila poti, cu adevarat, sa nu te mai streseze problema asta si ai sa vezi o schimbare.
Mai ai un pic de rabdare, si al meu era numai dupa mine, acum e independent si a intrat cel mic in faza asta.
Tine si de varsta dar si de increderea pe care o capata in relatia voastra, si mai tine, desigur, si de personalitatea copilului. Dar nu ramane asa, bag eu mana in foc!
monica70 spune:
INGRID n-as vrea sa fiu in pielea ta cu gradi mai ales ca stiu cum se manifesta Diana ,ca doar si la mare cand o tuleam sa bem singurele o cafea,in maxim 10 minute aparea Diana ta adusa de taticu', plangand ca vrea la tine
Eu cred ca si a mea va plange la inceput,dar asta e.Si asta cu toate ca de 6 luni incoace asteapta gradinita si tot povesteste cum se va juca,va manca si va dormi e acolo,viseaza cu ochii deschisi si stie ca va ramne singura cu doamna cu copiii,ca vom veni dupa ea mai tarziu etc.
Diferenta e ca sotul meu e mai dur,de exemplu cand Diana mea se mai smiorcaia ca vrea la mine ,o certa si n-o lasa sa vina. Asta ca sa ma lase sa dorm vreo ora dupa ce ma intorceam uneori tarziu si obosita de la birou ... Si ea mai plangea,dar ii trecea repede.
Cred ca Janina a pus punctul pe I: totul pentru copil dar,pana la limita mea de rezistenta psihica si fizica,nu suntem roboti ! Si eu as prefera sa stau sa ma joc la nesfarsit cu ea . Dar cand vin epuizata de stres si de griji acasa,daca nu ma ocup de ea cu chef,mai bine deloc! Atunci trebuie sa invete sa astepte sa ma odihnesc un pic si pe urma vine si joaca mai cu chef.
Eu o priveam cu admiratie pe Ingrid cum se comporta de perfect cu fetita ei,in comparatie cu mine care imi ies un-doi din fire as vrea sa fi avut si am atata rabdare,dar n-am ,ce sa fac,nu suntem la fel,avem temperamente diferite,nu traim in aceleasi conditii ... deci si la copii,cred ca degeaba am lua o "reteta" gen AP ala si am aplica-o , tot ies diferiti.
Imi amintesc ca eu la un moment dat imi faceam probleme contrare,ca e exagerat de sociabila,ca fetita mea se ia si se duce oriunde cu orice strain!!! De exemplu a venit odata la noi o verisoara indepartata pe care a vazut-o prima oara si s-a dus fara probleme cu ea la maica-mea,asta inainte de a implini doi ani ...
PS NELIA da,suntem la psihologice,ziceam doar ca nu ati prea nimerit-o,fix ca neuroloaga aia: din cum v-ati exprimat, reiesea ca cine stie ce problme are Ingrid in casnicie cu sotzul
MONI SI www.dropshots.com/DIA1#date/2008" target="_blank">DIANA NAZDRAVANA (01.01.2006)
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=44e27bc599b84137e848b4" target="_blank"> PRIMII DOI ANI
"Scrie ca sa nu pierzi florile gandului tau, pe care, altfel le ia vantul !"- N. Iorga
www.versuri-si-creatii.ro/poezii/e/serghei-esenin-7zuduho/focul-vanat-7zudpho.html" target="_blank"> www.youtube.com/watch?v=weJ4a5cKGZ4" target="_blank">
dayanara spune:
despre independenta, nu mi.am pus niciodata problema, mai ales ca urmeaza sa mearga la gradinita abia la 3 ani, a stat tot timpul cu mine, nu a fost despartit nici.o zi, si cu tatal, si atat, cu toate astea e foarte independent, odata in parc am vrut sa vad cum reactioneaza daca nu ma mai vede,si m.am ascuns dupa topogan, casuta, etc, l.am urmarit cum se joaca, am stat o ora pana n.am mai putut de picioare si de spate, amortisem de tot stand pe vine printre jucarii, si am cedat m.am ridicat si m.a vazut
nu l.am crescut deloc ap, si stiu cu ce se mananca, pentru ca am tot citit linkurile date de voi si subiectele pe tema asta, alaptarea nu cred ca are legatura cu asta dar dupa cum am scris nici alaptat exclusiv nu a fost
cand se plictiseste gaseste singur ce sa faca prin casa, ia un tricou si incearca sa.l imbrace singur, isi baga capul printr.o maneca si tot asa sau ia mapa cu carti de vizita le scoate si le baga iar
nu are multe jucarii...eu nu stau gramada pe el, ca am chef sa.mi beau cafeaua in liniste, sa stau pe net sau la televizor
chiar azi am fost in parc si m.au intrebat 2 parinti daca merge la gradinita, pentru ca.l vad foarte sociabil , imparte jucariile, prefera sa.si dea jucariile toate doar sa se joace vreun copil cu el
cu toate astea stiu ca la anu cand va merge la gradinita, va plange , dar asta e, absolut toti copiii pe care.i stiu aici in real dusi la gradinita au plans la inceput, unii 2 saptamani altii 2 luni, altii se mai smiorcaie si dupa un an sau dupa vacanta,si ? nici prin cap nu.mi trece sa nu.l duc din cauza asta
ivan si dayanara
sorana spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Ingrid S JG, i-am explicat de 2 luni incoace situatia. Ca mami trebuie sa se intoarca la lucru, ca si tati lucreaza etc. N-apuc sa termin si incepe sa strige: nu vreau sa pleci! Vreau cu tine, mamii! De multe ori, plangea (argumentul suprem cu care imi inchide gura). E foarte logica si rationala. Dar aici isi inchide toate canalele ratiunii si nu vrea sa auda. Cum va fi prima zi la gradinita? Cum vor fi urmatoarele? Cum va suporta ea despartirea? Nu mai pot sa ma gandesc... Evident, o idee ar fi s-o iau in wrap (am aflat cum se numeste) cu mine la lucru. Ce mama originala as fi... Ingrid S si Diana http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo |
Parerea mea e ca "te incearca" si "ii tine".
Si Monica mai are chestii de-astea ca vrea sa vina cu mine la serviciu ....
Din pacate nu am o solutie perfecta. Explici si tot explici - ceea ce ai facut deja dar repeti la 2 zile, ferm - Mami merge la serviciu, fetita merge la gradi (asta e "serviciul" ei) pentru ea e acum mare-mare (imposibil sa nu vrea sa fie mare) si apoi ne vedem toti 3 dupa-amiaza /seara - atunci suntem toti impreuna, in rest fiecare dintre noi (mama-tata-copilul) mergem la serviciul nostru.
Asta e si nu e negociabil - avem si indatoriri, nu numai drepturi .... chiar daca "avem" 3 ani .....
Sorana si Monica (5 ani)
gazzella spune:
Ingrid,
"Edit: n-am batut-o si nici nu i-am numarat: 1,2,3 sau 4,5,6. Mai e ceva din interogatoriu? L-am trecut, au ba?"
te-ai pus intr-o pozitie de forta cu mine
nu faceam referinta la tine, vorbeam la modul general
acum referitor la ce intrebai tu, cum ca daca e normal sa aiba reactia aceea cand o lasi undeva
depinde..depinde de multi factori, de parcursul ei de pana acum pe care eu nu-l cunosc
pentru mine in situatia in care eu ma regasesc si in cea in care eu caut sa ma pun cu copiii mei e bine
eu nu ma regasesc intr-o situatia de recluziune
si ai dreptate, ap-ul nu-i pentru oricine
e si proverbul acela care spune "ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se implineasca"
asa si cu ai mei, nu-i ca unde-i pun acolo stau
dar asa i-am vrut si nu intotdeauna e cel mai comod pentru mine
dar imi aduc aminte ca a fost visul meu sa-i vad desculti, murdari, cutezatori, voluntari, rebeli, sclipitori, agili, liberi sa fie ei insusi
si-i ador asa cum sunt, iar asta ma determina nu doar sa nu ma simt reclusa ci sa simt ca nu rareori sunt asa...intr-o alta dimensiune unde doar un puternic autocontrol ma determina sa nu strig "priviti-i, sunt mama lor"
Felix (3 ani si 8 luni) Bendis (1 an si 9 luni)
Ktrinel spune:
iote si o musca-n lapte ..
Hm, stau si va citesc de cateva zeci de pagini…si trag o concluzie : mamicile, ele insele, nu prea au avut parte de AP …se vede clar treaba ….dar na, doar nu se inventase pe atunci .. no acum ..thanks God! ca s-a inventat internetul si batutul la tastatura…cum ne-am fi crescut copii altfel daca nu erau aceste carti , aceste discutii interminabile ..si cum ramane cu instinctul matern ? ...cred ca pt unele femei maternitatea pica asa ca un asteroid in viata lor ..si nimic din ceea ce era real inainte nu mai pot recunoaste/vedea …
Pana si Dr Sears accepta ca principiile lui sunt acceptate sa fie interpretate si adaptate de catre parinti tinand cont si de nevoile lor specifice ca human being… incurajeaza creativitatea si adaptabilitatea …dar na, voi sunteti mai catolice decat Papa !...a fi sau a nu fi AP ...nici nu exista asa ceva...ci a imbratisa unele/niste/cateva etc.. tehnici/sugestii/pareri/metode...Nea Sears e mic copil pe langa voi ...
gazzella spune:
cred ca io am decis, cu intarziere, da' noh, bine ca si acum
pot sa ma scutesc de toate acestea
nu alaptati, nu tot ce vreti voi
asa...de nu stiu cate pagini tot incerc sa explic ca nu exista nimic din afara, impus in ap pentru ca astfel nu mai e ap, tot ce exista poate sa fie doar asumat si tot io am ramas...fanatica
deci ma retrag, de data asta hapt definitiv de pe acest topic
numai bine fetelor
Felix (3 ani si 8 luni) Bendis (1 an si 9 luni)
nelia spune:
Citat: |
citat din mesajul lui J G E BS orice tentativa de metoda. |
BS ce mai e? Ca tocmai ce ma lamurisem cu celelalte prescurtari...
CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU