Copil alaptat= copil dependent?
Raspunsuri - Pagina 3
nelia spune:
Felicia, eu te stiu foarte bine, in sensul ca am citit cam tot ce ai scris pe acest forum, chiar daca nu ti-am scris niciodata... nu am facut-o pentru ca nu am ce sa-ti spun. Ti-am vazut pozele si am remarcat transformarea miraculoasa pe care a facut-o faptul ca te simti in sfirsit iubita. Mi-a ramas im minte poza aceea a ta, alb-negru, in care plingeai si era cu mama ta si in ca cu cineva, mie mi-a rupt sufletul acea poza... Dar asta iar nu tine de acest subiect.
Nu a zis nimeni ca e usor sa alaptezi, de aceea m-am si simtit datoare sa intervin, ca o femeie care a alaptat 5 ani si inca ar mai vrea sa alapteze un an macar... Si mai ales inceputul poate fi foarte greu. E si normal, la primul aveam sinii plini de rani, pentru ca nu stiam sa-i bag sinul in gura si Agata era flaminzila tare si de nervi ca nu venea lapticul cum trebuie, stringea cit putea cu gingiutele. La fetita cea de-a doua a decurs totul ca la carte, la al treilea la fe, dar am facut mastita... Deci cine iti spune ca usor, nu-l asculta, ca si alaptarea asta difera de la mama la mama si de la bebe la bebe. Acum, exista riscul ca lapticul sa nu fie suficient sau sa nu fie compatibil cu puiutul tau, nu e vina ta si nu vei avea ce face, exista lapte praf, alege ce e mai bun si i se potriveste si da-i fara nici o mustrare de constiinta. Dar pina atunci trebuie sa incerci sa-l alaptezi. Aceasta incercare inseamna o dovada de dragoste din partea ta fata de puiul mic din brate, pe linga multe altele. Si daca vrei, poti sa o iei asa: nici tu nu ai fost usor de iubit, nici de tine, la inceput, cind te-ai scuturat si ai vrut sa te regasesti, nici pentru sotul tau... Dar tu stii asta. Aceasta incercare de a alapta pentru tine inseamna o redescoperire continua, pentru ca tu trebuie sa te redescoperi ca om, ca femeie, ca mama, sub toate aspectele, ce poti si ce nu poti. Iar pentru puiutul tau inseamna tot ce-i poate da mami mai bun la virsta asta. Vei vedea tu mai incolo, dar acum nu renunta. Daca nu merge de una singura, du-te la un specialist in alaptare, si eu am ajuns dupa 4 ani si ceva de la alaptare. Pentru ca ceva s-a intimplat, ceva nu am stiut si am facut mastita, desi credeam ca stiu tot ce se poate sti despre alaptare. Daca sint buni ei vor sti cum sa te ajute. Nu o lega de psihic, nu te simti vinovata, ia-o ca un proces natural, ca si cum i-ai schimba pampersul, i-ai face baita, ca o necesitate care se face cu greu, dar care trebuie facuta. Pentru ca daca o transferi in plan psihic, poate fi un dezastru, vei lua asupra ta vini care nu-ti apartin. Hraneste-l si atit, gindeste-te doar la faptul ca sinii tai nu mai sint ai tai pe moment, sint singura lui sursa de hrana... si vei gasi suficiente resurse in tine sa continui. Vezi ca nu ia in greutate, ca nu e totul asa cum ar trebui sa fie, renunta si trecii pe biberon. Dar, te rog eu din tot sufletul, nu renunta acum! Nu inca!
Comuniunea, relaxarea... astea vin mai tirziu, cind totul s-a linistit, cind pusul la sin al bebelusului va deveni momentul vostru si al tau de respiro, de pauza.
Edit: Am recitit mesajul tau... eu cred ca ai mare nevoie sa fii consiliata, sa primesti ajutor. Trebuie sa te ajute sa pozitionezi copilul bine la sin. Nu sint reguli, depinde de copil. Exista o varianta, cea cu mingea de fotbal, adica sa stai tu in fund,copilul cumva pe pat si sa tii capul copilului ca o minge... nu reusesc acum sa-ti explic, pentru ca ma grabesc, trebuie sa o duc pe Tudora la gradinita, dar cind ma intorc iti caut linkuri. Nu stiu cum alaptezi tu, lasa teoriile la o parte. Trebuie sa incerci pina cind gasesti metoda ta de alaptat, a voastra. De exemplu, eu nu am alaptat niciodata stind in sezut, cu copilul in brate. Ma doare spatele si amorteam. Am alaptat stind culcata pe o parte si copilul la fel linga mine, cind termina o titza, schimbam partea si mutam copilul. Si acum alaptez la fel, e foarte odihnitor si pentru mama si pentru copil. Incearca, stai si in cap daca asa e bine... Ar fi bine sa fii singura in camera cu el cind alaptezi, ca sa nu fie distras de altceva, mingiie-l pe capusor, vorbeste cu el, papa mami, hai, uite aici e lapticul. Tine-i titza linga gurita, baga-i cit mai mult din ea in gurita, nu numai sfircul si lasa-l, da-i timp sa-si aleaga pozitia care trebuie. Daca se inneaca poate ca e mai bine sa il tii totusi in brate, cu capusorul cit mai sus. Opreste-te cind il vezi ca nu mai trage si retrage-i titzica, da-i timp sa respire. Pune-l pe umar si bate-l usor pe spate si 15-20 de minute daca e nevoie. Copiii mei nu avut colici poate si din cauza asta, o mamica m-a invatat sa nu pun copilul la somn dupa ce maninca, sa-l bat pe spate pina righiie de patru sau cinci ori, abia atunci stomacelul lui e linstit. Si asa am facut, ma plimbam prin casa, ii cintam, el (ei) tineau capusorul pe umar si eu il bateam usurel si intr-adevar righiia de patru sau cinci ori, ca un om mare. E o meserie grea cea de mama, dar te asigur ca e fff frumoasa. Nu lasa lipsa de experienta sa-ti umbreasca aceasta frumusete, te rog. Daca vrei sa vorbim, hai sa ne schimbam numerele de telefon si cind ai nevoie, eu iti spun tot ce stiu. Pacat ca nu sintem mai aproape, am gasi impreuna solutii pentru alaptat puiutul.
pentru tine, ca femeie renascuta si proaspata mamica!
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU
MissParker spune:
nelia, din suflet iti multumesc pentru postarea si incurajarile tale! Iti dai seama ca nici nu ma gandesc sa renunt. Azi dupa-amiaza am putut sa dorm 2 ore, ce bine mi-a facut... Eu stau pe canapea si il alaptez pe perna de alaptat, cu capsorul putin mai sus decat corpul si sanul meu la nivelul capsorului lui, ca sa nu se inece. Laptic am destul, el in 10-15 minute se satura ca lumea si nu mai cere decat dupa 2-2,5 ore... si suge f. efectiv... si il mufez bine, cu o bucata mare de san, face vacuum... De luat in greutate ia superb, a facut falcute, moasa care ne viziteaza cam la 4 zile e f. multumita.
Singura chestie care ma dispera e cu gazele si cu aerul si cu ragaitul. Eu reusesc sa-l fac sa ragaie maximum o data, pentru ca de fiecare data cand il iau pe umar se zbate, da din cap (mi-a tras odata un cap in gura de nu m-am vazut), tine picioarele incovoiate sau imi scuipa din lapte pe tricou etc.
Daca vrei, da-mi numarul tau pe PM si spune-mi cam cat e ceasul la tine cand imi raspunzi, ca sa stiu cand te pot suna. Mai vorbesc si cu moasa, dar o criza asa puternica precum ieri si azi nu am avut pana acum si ma simt asa descurajata (perfectionismul, bata-l vina, cum sa nu-mi reuseasca mie asa ceva??? 
).
Inca o data, multumesc din suflet pentru interventie!
Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)
Poze cu noi
Povestea nasterii
gazzella spune:
quote:
citat din mesajul lui rrox3
Mi-as permite sa zic despre alaptatul copiilor mai mari de 1 an ca e important mai mult pentru mama decat pentru copil.
eu n-as crede
daca ar fi asa ar trebui sa dispara toate apelele disperate gen "cum intarc!?"
cunosc foarte multi copii care clar nu ar renunta la tztzu imediat dupa un an
Felix era un copil "ad alta richiesta" cu cereri mari adica, fara dubiu
cred ca depinde foarte mult de alaptare
daca i s-a permis copilului sa-si creeze realitatea prin san clar nu va renunta la alaptare dupa un an
daca alaptarea consta doar din mese riguros organizate (6 pe zi cate o juma de ora, deci un act pur de nutritie) se inlocuiau doar mesele de san cu cele de mancare solida si acolo eram, la copilul care se "intarca"
dar sunt de acord ca legatura cu mama se poate stabili si in absenta alaptarii (cu conditia ca mama sa inteleaga ca un biberon nu si-l bea copilul singur nici la doi ani ci ii este continut odata cu continerea copilului), atat doar ca alaptarea favorizeaza crearea acestei legaturi
si ca o provocare, vreau sa vad copilul alaptat la cerere (inca o data, eu nu cred in alaptarea pentru anticorpi sau scurtele mese)pana la un an si care la un an se intarca din proprie initiativa
si cum nu e asa de ce as crede ca-i doar necesitatea mamei de-a alapta?
gazzella spune:
quote:
Acum, exista riscul ca lapticul sa nu fie sufiecient sau sa nu fie compatibil cu puiutul tau, nu e vina ta si nu vei avea ce face, exista lapte praf, alege ce e mai bun si i se potriveste si da-i fara nici o mustrare de constiinta.
recunosc ca n-am ce-mi face, e mai puternic decat mine
eu nu cred in laptic insuficient sau incompatibil cu puiul
dar pot oricand sa accept ca "n-am mai putut" sau "n-am stiu", ba chiar "n-am vrut" si intru supravietuirea mamei fara doar si poate as recomanda cu caldura laptele praf
deci missparker, ii clar ca mai intai si intai trebuie sa te eliberezi de orice tensiune
gandeste-te la un fapt, poate sa-ti para extrem, dar asa a supravietuit Omul ca si specie
dupa ce citesti asta poti sa uiti orice despre alaptare, despre orice teorie relativa la dezvoltarea copilului si alte cele
alaptarea e instinctuala, speciospecifica, punct!
in afara alaptarii nu am fi supravietuit ca si specie
si cheia chiar n-o are nici un manual, o ai tu, dar si mai mult o are David
el are masura tuturur lucrurilor, tu trebuie doar sa te uiti la el si sa te lasi ghidata de el, restul vine de la sine
el va stii ce sa-ti semnaleze si cand sa semnaleze
doar da-i credit!
quote:
Singura chestie care ma dispera e cu gazele si cu aerul si cu ragaitul. Eu reusesc sa-l fac sa ragaie maximum o data, pentru ca de fiecare data cand il iau pe umar se zbate, da din cap (mi-a tras odata un cap in gura de nu m-am vazut), tine picioarele incovoiate sau imi scuipa din lapte pe tricou etc.
spui de eructat, are vreo problema particulara de trebuie sa-l ajuti sa eructeze?
daca nu, nu! n-o face
e simplu, tu crezi ca in bananier femia statea cu manualul in mana in timp ce alapta?
ma indoiesc, doar alapta muult inspre comoditatea ei
da, e si muult egoism in termeni de autoconservare in alaptare, cu-n prunc alaptat la cererea sa, aia salbatica, practic i se permitea sa respire mamei
sa respire nefiind cuprinsa de panica, plansul are o valoare importanta pentru orice mama (tot in termeni de supravietuire), iar plansul unui copil putea sa puna in pericol intreaga comunitate, plansul unui copil putea sa nasca toate tenebrele intr-o mama, deci era important sa nu alimenteze plansul copilului, iar asta se realiza prin punerea frecventa a copilului la san, astfel se linistea copilul si ca printr-o reflexie mama
p.s. prima oara am auzit-o pe Bendis ragaind undeva pe la 9 luni de viata
mancase ceva la masa tare cu pofta si i-a scapat...
gazzella spune:
caspita! greu cu alaptarea asta (ma refer la teorie), fetele neliei erau ajutate sa eructeze, erau batute usor pe spate cate 15-20 de minute
pe ai mei veci nu mi-am permis sa visez sa-i trezesc din amorteala ca sa-i ajut sa eructeze
asteptam sa adoarma binisor cu tzatzu in gura si-o taiam de langa ei ba sa ma spal, ba sa infulec, ba numai pentru a sta singura cu mine 15 minute din 24 de ore
numai gandul ca as putea sa-i conturb deci sa trebuiasca din nou sa-i tin langa mine timp in care io visam sa urinez ma facea sa-mi treaca orice voie de-a fi o buna mama si a-i ajuta sa eructeze
iar din ce am citit, unele studii antropologice - modul in care se raporteaza o mama la maternitate o conditionat de societate
recunosc ca l-as fi chiar leganat, atat doar ca nu stiam ca se practica
cand am inteles ca se practica doar in anumite societati si in comunitatea romaneasca era prea tarziu, deja intelesesem ca nu-i ceva necesar intr-adevar noului nascut, practic purtarea fiind tot un leganat
la fel si cu eructarea, in Italia se mai practica ici colo, dar in grupul de mame pe care eu il cunosteam virtual nu-l practica nimeni
Felicia, hai destinde-te nitel
vezi ca nu sunt doua cai identice, gaseste-o pe a voastra
te pup cu drag
Andrada spune:
quote:
citat din mesajul lui gazzella
si cum nu e asa de ce as crede ca-i doar necesitatea mamei de-a alapta?
Din cauza oxitocinei, cu cit alapteaza mai mult cu atit se produce mai multa oxitocina (o substanta care ajuta la colectarea laptelui). Aceeasi oxitocina ajuta si in depresii (si ceva legatura cu placerile) si ajuta si la nastere. Copilul pe de alta parte ramine cu dorinta de a alapta din inertie, ca se simte protejat (se pare ca instinctul suptului e mai apoi legat in viata de formarea de alte obisnuinte)...etc.
Dupa un an, cind calitatea laptelui scade iar nutrientii si-i gaseste copilul singur in dulap, alaptarea pare a fi numai pentru mame,
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
gazzella spune:
perfect, o sa incerc sa-i explic data viitoare fetii
crezi ca o sa ma creada?
Andrada spune:
Pai tu asa spuneai ca faci
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
Sheannamp spune:
Brazuca, faptul ca inca suge, chiar daca o face numai pentru confort, nu inseamna ca va deveni dependenta de tine si se va tine dupa fusta ta toata viata.
Dimpotriva. Imi spunea cineva (psiholog) ca de siguranta pe care o simte copilul atunci cand sta in bratele mamei depinde independenta si hotarararea de mai tarziu. Evident ca atunci cand alaptezi tii copilul mai mult in brate decat ai face-o daca nu alaptezi (sau macar mai strans lipit de pieptul tau
).
Un copil care se stie protejat si iubit neconditionat va fi un om care se va dezvolta armonios psihic si fizic.
Parerea mea (dupa ce am citit mult despre alaptat, din experienta proprie si nu in ultimul rand din discutiile furtunoase pe care le-am avut aici pe forum) este ca alaptatul si intarcarea nu pot fi stabilite de alti, ele trebuie hotarate doar intre mama si copil. De comun acord.
Nu poti impune experienta ta altora, o poti doar impartasi.
Ai mei gemeni au renuntat atunci cand au gasit mai mult lapte in alta parte (egoisti ca toti barbatii). La 1 an si 5 luni. Pentru ei a fost la fel de usor si natural ca si momentul in care i-am pus pentru prima oara la san.
Cred ca exista un moment pentru fiecare lucru in viata, la fel si intarcarea, nu trebuie fortata. Asta nu inseamna ca e musai sa il alaptezi pana in clasa intai.
Dar, indiferent de alegere, e decizia ta si a copilului tau si ceilalti trebuie sa o respecte.
Felicia, felicitari pentru bebelus! Stiu ca e greu dar e absolut normal ceea ce ti se intampla. Si o sa treci cu bine peste starile acestea si o sa iti fie dor de ele.
nelia spune:
Gazella, ai zis ca te injur la subiectul asta. Nu! Pentru ca tu vorbesti din experienta ta, eu dintr-a mea, si amindoua avem dreptate.
O voi lua pe puncte, ca sa ne intelegem mai bine.
Copiii mei, nici unul nu au avut colici. Nu stiu daca de la tinutul pe umar 15-20 de minute. Dar eu le tineam asa pentru ca una din fricile mele mari, da' mari rau de tot, a fost frica ce moartea subita a sugarului. Ii puneam in patut chiar daca nu eructau, dar imi amorteau picioarele acolo, nu eram in stare sa mai plec de linga ei, de frica ca eructeaza, vine un pic de laptic, se inneaca si mor. Na, ca am spus-o, paranoia e mare la mine, stai ca nu ma cunosti destul... Da, si nu faceam mai nimic in primele saptamini-doua luni, nu-mi pasa decit de pruncul ala mic, sa trecem amindoi cu bine de inceput.
Pe de alta parte, tind sa-ti dau dreptate, nu toti copiii au nevoie de 15-20 de minute ca sa eructeze si nu toti o fac: fetele mele eructau de 4-5 ore dupa 15-20 de minute si apoi dormeau, prima jumatate de ora dupa ce o puneam in patut, a doua si trei ore... Dar Lisandru ma mult de o data dupa citeva minute nu vad de la el, pot sa-l tin cit oi vrea si sa-l bat pe spate (stiu sigur, pentru ca primele trei luni l-am tinut numai in brate, in wrap, legat de mine, iesise din burtica si se lipise de exteriorul ei, cum il puneam, urla pina il luam). Deci, si aici depinde de copil.
Si iti dau dreptate la un punct, manualul adevarat al proaspetei mamici e propriul copil si as mai adauga instinctele ei, restul sint generalitati de care tii cont atit cit sa-ti gasesti particularitatea ta.
Spuneai ceva de femeile de pe vremuri... da, sint de acord, dar cu rezerve: nimeni nu stie daca nu cumva mortalitatea la nou-nascuti era considerata pe vremea aceea simpla selectie naturala si nimeni nu a stat sa scrie despre problemele reale pe care le-au avut femeile si le au inca in acele triburi. Am zis!
Si inca un punct: alaptarea dupa una an. Nu, nu cred ca e numai pentru mama, e pentru amindoi. Mamei ii place, eu si acum tin minte fetele cum veneau si ma tragea de bluza si imi spuneau, politicoase, sub privirile amuzate sau indignate ale asistentei: te og, dai titza!?! Si eu le-o dadeam discret pe aia care imi venea mai usor sa o scot, ca sa nu ma vada toata lumea: nuu, nu aia, aialata! Dar de ce nu cred este ca daca a fost obisnuit de mic sa ceara titza, e si normal sa o ceara si la 2 daca nu l-ai intarcat. Bebelusii sint bebelusi pina spre doi ani sau poate si un pic peste. Nu mi s-a parut niciodata mai altfel ca un bebelus sa ceara lucrul cu care a fost obisnuit de la 0 luni, indiferent daca acesta se numeste titza, biberon, suzeta sau mai stiu eu ce... Singurul lucru afectat in primul caz este libertatea mamei, dar banuiesc ca atunci cind ia decizia de a alapta si peste un an, stie ce face, aici nu poate da nimeni sfaturi. Si se mai spune ca laptele de mama nu mai e bun dupa un an... de ce!?! Laptele este acelasi, ajustat si cantitativ si calitativ pe nevoile copilului. Ca lui nu-i mai ajunge doar lapticul si ca are nevoie de 3-4 mese de mincare solida si completa, asta da, dar ca laptele nu mai este bun si de aceea trebuie inlocuit cu lapte praf sau de vaca, cu asta nu sint de acord. E parerea mea, bineinteles, dar nu am gasit inca argumentele solide care sa-mi demonstreze cu ce e mai bun, mai complet si mai compatibil cu copilul meu laptele praf (care e fabricat dupa compozitia generala a celui de mama) sau de vaca (si ea fata un vitel si apoi are laptic un timp dupa) decit lapticul meu, care e si al lui pentru ca aparut atunci cind el a aparut...
In concluzie, alaptarea este buna atunci cind amindoi, si mama si copil, sint in regula. Indiferent daca e alaptat la sin sau cu biberonul, dependenta sau independenta copilului in viata tine de siguranta pe care o simte copilul atunci cind este ingrijit, siguranta cu care paseste in viata, cu care isi descopera treptat personalitatea proprie, de dragostea care i-a fost acordata inca din burtica si in primii ani de viata. Primii trei ani de viata sint fff importanti pentru mica fiinta si de aceea nimic nu e prea mult din ceea ce se face pentru el!
Felicia, s-a terminat bateria mea la telefon, ceea ce am scris mai sus, voiam sa-ti mai spun, nu am apucat sa termin, ca lapticul tau se va ajusta calitativ si cantitativ pe nevoile bebelusului tau si, in timp, stomacelul lui se va matura si va digera lapticul fara durerile de acum.
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU