Copiii sunt sinceri...
Raspunsuri - Pagina 5
gazzella spune:
la varste mici (3-5 ani) sunt expresia normelor insusite in familie, norme pe care familia din politete a invatat sa nu le exprime public fiind "educata", dar pe care nu se sfiieste sa le exprime in interiorul grupului familial
"dar de ce nu ai maieul pe tine, dar de ce esti descult, dar unde este mama ta, dar de ce urci acolo, dar de ce mananci frunze? mama, uite copilul acesta e descult!"
la 7-8-9-10 ani deja au invatat..sa fie educati, vor zice unii 
pacat doar ca unii invata sa foloseasca o masca, putini desprind toleranta
si ce-i daca vecinul e agramat, pute si nu foloseste dior?
cat timp pe mine nu ma atinge direct din partea mea poate sa nu foloseasca apa cu zilele
Felix (3 ani si 8 luni) Bendis (1 an si opt luni)
gazzella spune:
quote:
citat din mesajul lui martie
Bula era extrem de ... "sincer" cu toata lumea si deseori isi punea parintii in situatii extrem de jenante. Pana intr-o zi, cand mama lui s-a enervat foarte tare si i-a interzis cu desavarsire sa mai faca tot felul de aprecieri fata de persoanele pe care le intalnea. Ba chiar i-a precizat: "sa vorbesti doar daca ai ceva frumos de spus despre orice persoana, sa nu te mai aud niciodata ca spui ceva urat despre cineva!!!".
A doua zi, merg impreuna la magazin sa cumpere mancare. Ajunsi in fata casierei, Bula exclama: "Vai Doamna, ce mustata frumoasa aveti!".
Martie & Bebica& maimuta Sara
e banc s-au chiar asa s-a intamplat cu un copilas? [iconita aceea cum ca ma bate roseata in obraji]
daca-i pe bune, copilas e sueper extra inteligent
bestial
acum eu ce cred, valorile un copil de desprinde in familie
daca in familie se vorbeste in mod curent depreciativ despre fiecare vecinica, daca se manifesta o totala lipsa de toleranta fata de orisicine si copilul va invata sa fie la fel de critic
adultul are in plus fata de copil capacitatea de-a se autocenzura
iar copilul nu face deact sa reflecte valorile familiei
parerea mea
daca toleranta s-ar cultiva in interiorul familiei, daca nu s-ar face frecvent judecati de valoare pe copilas l-ar durea drept sub codita ca vecina are musteata
e doar un fapt, parintii sunt cei care-l imbraca pozitiv sau negativ
Felix (3 ani si 8 luni) Bendis (1 an si opt luni)
Farah spune:
subscriu ca nu ma pot abtine, prea e exact gindul meu in cuvinte
un copil la mine cind eram gravida: de ce ai burta asa grasa?
asta nu consider ca era depreciativ, pur si simplu i s-a parut lui ceva suspect si avea o curiozitate.
si alt copil in aceeasi perioada, cu remarca ce grasa te-ai facut! intr-un moment cind voia sa ma enerveze. si i-am spus da, pai copilul din burta a mai crescut si de-aia si l-am dezarmat.
the point is ca depinde si cum reactionezi ca sa-l incurajezi sau descurajezi, chiar daca-i un copil de pe strada. daca la mama, ce urita esti il ia toata lumea peste picior s-ar putea sa-i piara cheful s-o mai zica
danyce spune:
Buna seara, oameni buni!
Ca sa fiu on-topic, va dau doua exemple de perle de sinceritate a la Alma, fetita mea de 3 ani si 10 luni:
1) La gradi era o discutie despre animalele de casa. Copilasii au raspuns pe rand ce animal de casa au: o pisica, un catel, un iepuras, etc. Alma, intrebata fiind ce animal de casa are (deci nu "daca cumva are un animal de casa, in primul rand"...) a raspuns: "pai eu am un paianjen la mansarda". Educatoarele s-au prapadit de ras si mi-au povestit cu lux de amanunte intamplarea si mi-au laudat-o ca e isteata. Am ras si eu cu ele, ca doar ce era sa fac? Mai apoi mi-am luat o chestie de curatat eventualele panze de paianjen la inaltime, adica unde nu am cum sa ajung nici cu scaunul.E o intamplare de care inca radem, poate altii ar fi reactionat altfel.
2) Acum o luna erau in vizita 2 prieteni buni de ai nostri, pe care ii vizitam destul de des. Alma, harnicuta de felul ei, a pus la un moment dat mana pe chestiuta mea de curat gresia (e un dispozitiv cu sistem de pulverizare si carpulite cu microfibre la baza, cu o coada lunga de la capatul careia activezi sprayul printr-ul buton) si nu s-a lasat pana nu a curatat toata gresia din bucatarie. Prietenii s-au distrat si femeia a laudat-o si intrebat-o pe Alma: "Alma, ce ajutor de nadejde esti! Data viitoare cand vii la mine, o sa ma ajuti si pe mine sa fac curatenie?". Alma a sta si s-a gandit ce sa raspunda, se uita la fiecare pe rand,iar in cele din urma a spus: "Pai, Marit, eu la tine nu fac curatenie ca la tine e mult prea multa mizerie". Prietenii nostri au ras de sinceritatea Almei, nu pareau jenati deloc, chiar au spus ca o sa faca ei o tura de curatenie si apoi o sa-i ajute Alma cand n-o sa fie mizeria chiar asa de mare. Eu nu am spus nimic si nici nu cred ca aveam de ce sa o cert pe Alma pt ca ce a spus ea e chiar perfect adevarat si eu nici nu ii spusesem niciodata asta, ca la ei acasa ar fi murdar. A fost pur si simplu propria ei concluzie. La varsta asta nici nu cred ca am cum sa-i explic ceva legat de diplomatie. Si la urma urmei, daca un copil e intrebat ceva, el raspunde sincer ce crede sau ce simte. Cand e insa vorba de remarci directe, de caracterizari cred ca doar de la o anumita varsta se poate vorbi de bunacrestere.
La capitolul remarci la adresa altor persoane, nu am auzit inca nimic negativ din gurita Almei, am observat pana acum ca ea doar face complimente si nu oricui. Spune chestiute de genul "esti prietenul meu drag" (catre copilasii cu care s-a jucat in Ro de ex sau catre cateva rude din Ro, deci si adulti) sau "esti o scumpa" (catre sora mea), esti "fetita cuminte si dulce" (catre mama mea sau unele persoane blande).Daca trecem pe langa un carut cu rotile, spune de exemplu "nenea ala are sapca rosie" sau "tanti are o bluza verde si nu se asorteaza cu pantofii". Asta mai ales ca ea e deja in perioada de "eu-s fetita mare, domnisoara" si-si alege singura vestimentatia pe culori, pana si bentita din par (cand vrea totusi sa i-o pun) trebuie sa vina bine cu sosetele.
Daniela Veuger si Alma Bianca 21 octombrie 2004
Alma,poze noi,si mai noi,cele mai noi,nou-noute,poze yahoo
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=43451" target="_blank">Povestea Almei