Despre educatie (split la 1 2 3 Magic)
Raspunsuri - Pagina 5
ruxij spune:
Mie mi se pare ca ce ai spus tu sau gordon cu bullyingul si ADDul, nu are absolut nici un sens/logica, suna cam ca o sperietoare de pe sfaturi ortodoxe. Daca te masturbezi iti tremura mainile. Studii serioase.
ruxij spune:
quote:
citat din mesajul lui ciuf
Deocamdata nu as adopta aceasta metoda copiilor mei. Stau si ma scarpin si eu acum, ce urmeaza dupa 3? Fiecare stabileste ce vrea?
Pai dupa 3 urmeaza exact consecintele aplicate de tine.
Vic spune:
quote:
citat din mesajul lui amogaquote:
citat din mesajul lui Vic
Parerea mea personala legata de metoda 123 este ca trebuie folosita numai in situatii in care efectiv nu e alta solutie, dupa ce s-au aplicat deja alte metode.
Intotdeauna merge alta solutie; trebuie doar mai multa rabdare si-ntelegere.
"1, 2, 3" e o metoda care se bazeaza pe crearea unei conditionari, a unui gest reflex. La fel ca si-nvatatul la olita. Prin urmare, nu poti sa pui in practica aceasta metoda decit invocind-o in mod repetat, pina ce se creaza reflexul (de supunere fara cricnire). Nu e genul de metoda la care apelezi de doua ori pe an. Asadar, daca decizi sa folosesti metoda, o sa trebuiasca sa o faci des si consistent.quote:
citat din mesajul lui Vic
Aseara, insa, am experimentat pe copilul meu de 7 ani metoda cu numaratul, mai mult sa vad cum reactioneaza, caci ne intelegem fara. I-am zis ca vreu sa fie in pat pana numar la 4. Pustiul a luat-o ca pe un joc, s-a amuzat copios, si a avut grija ca la fiecare numar sa se apropie de pat, iar la 4 sa fie gata invelit. Ba chiar la un moment dat am vrut sa ma opresc, si sa-l felicit pentru cat de repede si frumos s-a culcat, iar el mi-a zis: "Nu, continua, nu te opri". Asa ca am continuat, numarand cu jumatati si trei sferturi de numar.
Pai ce povestesti tu acilea nu e deloc "1, 2, 3". E un joc inspirat de metoda asta, nicidecum o confruntare reala intre copil si tine.
Daca chiar vrei sa experimentezi (desi, eu unu' n-as recomanda) va trebui sa gasesti momente in care copilul vrea insistent ceva anume, iar tu ii interzici ceva-ul cu pricina. Si sa faci asta in mod repetat, zile la rind.
Tu citesti doar paragrafele de care poti sa te legi, nu totul...
Pai eu am zis clar ca NU sunt de acord cu aplicarea in mod repetat, fara a intelege intai cauzele comportamentului, la nimereala etc. CU pustiul meu am aplicat-o in experiment cand eu ii spuneam ca e timpul de culcare, citisem deja 3 povesti, discutasem diverse, dar el continua sa gaseasca alte activitati. Dupa ce i-am explicat ca e suficient, e ora de culcare, a doua zi are scoala, si dupa scoala va avea toata dupa-amiaza sa faca ce activitati doreste pana vine iar ora de culcare, am zis ca hai sa incerc ceva diferit. Inca ceva, diversele metode, tratamente etc NU sunt batute in cuie, ci se adapteaza la persoana, de-aia de regula se recomanda sa te sfatuiesti cu un specialist, caci daca o aplici prost, rezultatele vor fi dezastruoase.
Dupa cum spuneam in alt mesaj, eu consider ca de baza e consecventa si calmul parintilor, iar daca numaratul sau time-out in situatiile de criza functioneaza, e OK. Eu prefer astea in locul tipatului, pocnitului sau smucitului si repezitului copilului. Daca pentru parinte e mai usor sa puna pe hartie limitele, regulile, consecintele pentru a-l ajuta sa fie consecvent, sau sa numere pentru ca toata lumea sa fie calma si sa stie cand s-a terminat timpul, nu vad care-i problema, nu o vad ca pe o conditionare. Nici la depresie, nici la amigdalita nu se va da acelasi tratament la fiecare pacient, ba chiar nu se va da acelasi tratament la aceeasi persoana, ci se va adapta la conditiile specifice la momentul tratamentului, si la caracteristicile persoanei. Pur si simplu, un medicament poate functiona bine la o persoana si deloc la alta, sau acelasi tratament va functiona la doua persoane, dar in doze diferite.
Si da, exista si copiii foarte dificili, care au nevoie de reguli mai dure - dar sunt mai rari. Eu insa cu ei lucrez, deci stiu bine ce vorbesc.
amoga spune:
quote:
citat din mesajul lui Vic
Tu citesti doar paragrafele de care poti sa te legi, nu totul...
Citesc tot (ohh, well, din unii autori, de pe unele fire de discutie), insa de raspuns raspund numa' acolo unde consider ca am ceva de spus.
quote:
citat din mesajul lui Vic
Pai eu am zis clar ca NU sunt de acord cu aplicarea in mod repetat, fara a intelege intai cauzele comportamentului, la nimereala etc.
Eu am impresia ca tre' sa stabilim niste puncte comune, ca al'fel vorbim fiecare despre al'ceva. Si-atunci:
- Metoda "1, 2, 3 Magic" se bazeaza pe crearea unei conditionari. Si anume, cind parintele incepe sa numere copilu' tre' sa se conformeze celor spuse de parinte anterior numararii.
- O conditionare se formeaza in timp, dupa exersari repetate, si nu printr-o folosire infrecventa, aleatoare.
Daca esti de acord cu ambele afirmatii de mai sus, atunci eu unul nu vad cum poti sa propui folosirea metodei "1, 2, 3" intr-un mod inconsecvent. Pentru ca n-are cum sa se formeze reflexul pe care se bazeaza atunci cind nu e folosita in mod repetat si cu constiinciozitate.
Iar daca nu esti de acord cu oricare dintre cele doua afirmatii, atunci va trebui mai intii sa ma lamuresti pe mine cum functioneaza metoda asta, si abia apoi sai discutam meritele sau viciile sale.
quote:
citat din mesajul lui Vic
CU pustiul meu am aplicat-o in experiment cand eu ii spuneam ca e timpul de culcare, citisem deja 3 povesti, discutasem diverse, dar el continua sa gaseasca alte activitati. Dupa ce i-am explicat ca e suficient, e ora de culcare, a doua zi are scoala, si dupa scoala va avea toata dupa-amiaza sa faca ce activitati doreste pana vine iar ora de culcare, am zis ca hai sa incerc ceva diferit.
Pustiu' tau e departe de a avea reflexul conformarii la numaratoare. (Daca asta i-a fost singura expunere la "1, 2, 3".) Cel mai probabil ca i s-a parut o idee misto asta cu numaratu', si a luat-o ca pe-un joc. Al'fel de ce te-ar fi rugat sa continui, sa nu te opresti? (Era doar o ultima tentativa de a mai trage putin de timp inainte de stinsul luminii.)
Si-atunci, mie mi se pare c-ai vrut sa faci o gluma cind ai pus treaba la modul: hei, iata!, metoda asta poa' sa fie de-a dreptu' distractiva; copiii rid, glumesc, si te implora sa nu te mai opresti din numarat. E ca-n filmele alea nord-coreene in care muncitorii isi cinta dragostea pentru Partid din zori si pina-n seara.
quote:
citat din mesajul lui Vic
Inca ceva, diversele metode, tratamente etc NU sunt batute in cuie, ci se adapteaza la persoana, de-aia de regula se recomanda sa te sfatuiesti cu un specialist, caci daca o aplici prost, rezultatele vor fi dezastruoase.
O, de maleabilitatea stiintelor inexacte (toate care nu-s profesate de ingineri) sunt de mult convins. Cum convins sunt si de faptul ca consultarea a mai multor specialisti duce inevitabil la obtinerea a cel putin aceluiasi numar de opinii si tratamente. Si d-aia as zice ca recomandat nu e consultarea unui specialist, ci consultarea acelui specialist care-ti convine ce sfaturi iti da (i.e. are o ierarhie de valori asemanatoare cu a ta personala).
quote:
citat din mesajul lui Vic
Dupa cum spuneam in alt mesaj, eu consider ca de baza e consecventa si calmul parintilor, iar daca numaratul sau time-out in situatiile de criza functioneaza, e OK. Eu prefer astea in locul tipatului, pocnitului sau smucitului si repezitului copilului.
Same here. E ca si cum as spune: prefer sa primesc o palma, decit cinci pumni, un cutit in spate sau doua gloante-n cap.
Da' daca schimb ceea ce folosesc pentru comparatie, atunci preferintele s-ar putea sa nu mai fie aceleasi. (Bunaoara, n-as mai prefera sa primesc o palma in locul unei discutii, argumentari, poante, etc.)
La fel si in cazul comparatiei tale -- tre' ca exista alte metode (altele decit cele pe care le-ai mentionat deja) care sa fie de preferat. Sau nu?
quote:
citat din mesajul lui Vic
Daca pentru parinte e mai usor sa puna pe hartie limitele, regulile, consecintele pentru a-l ajuta sa fie consecvent, sau sa numere pentru ca toata lumea sa fie calma si sa stie cand s-a terminat timpul, nu vad care-i problema, nu o vad ca pe o conditionare.
Poti sa vezi ce vrei in metoda "1, 2, 3", tot o conditionare ramine. Oricit de mult o coafeaza dr. Nu-mai-stiu-cum, si o inveleste in eufemisme de genu' "e un ajutor pentru copii", tot in virtutea unei conditionari functioneaza.
quote:
citat din mesajul lui Vic
Si da, exista si copiii foarte dificili, care au nevoie de reguli mai dure - dar sunt mai rari. Eu insa cu ei lucrez, deci stiu bine ce vorbesc.
Okay, or fi. As fi curios: cum au ajuns in punctul acela? (De a fi etichetati "foarte dificili".) E o problema in genele lor? 'Au una in mediul in care au fost crescuti?
Pentru ca daca ajung sa fie dificili ca urmare a mediului in care au crescut, si daca acest mediu a fost creat in principal de catre cei care ajung sa-l duca pe la psiholog... hmmm, stiu si eu?... atunci poate nu copiii trebuie tratati. (Cu alte cuvinte, tratezi mai intii cauza, si abia apoi simptomele.)
A.M.
gazzella spune:
quote:
citat din mesajul lui ruxij
Mie mi se pare ca ce ai spus tu sau gordon cu bullyingul si ADDul, nu are absolut nici un sens/logica, suna cam ca o sperietoare de pe sfaturi ortodoxe. Daca te masturbezi iti tremura mainile. Studii serioase.
am stiut io de ce tre sa-mi vad de casa nu sa scot unora bibbliografie
Bendis, 1 an jumate solidarietate :-))
Felix
botezul muntelui Pauza
gazzella spune:
quote:
Okay, or fi. As fi curios: cum au ajuns in punctul acela? (De a fi etichetati "foarte dificili".) E o problema in genele lor? 'Au una in mediul in care au fost crescuti?
Pentru ca daca ajung sa fie dificili ca urmare a mediului in care au crescut, si daca acest mediu a fost creat in principal de catre cei care ajung sa-l duca pe la psiholog... hmmm, stiu si eu?... atunci poate nu copiii trebuie tratati. (Cu alte cuvinte, tratezi mai intii cauza, si abia apoi simptomele.)
A.M.
"Invatatul nu e un produs al activitatii profesorilor. Invatatul e un produs al activitatii celor care-nvata." -- John Holt
clar!
dar pana cand se intelege ca au nevoie de timp ii ducem la psihologi sa-i vindece de incapacitatile noastre
vreau sa vad copilul care incepe sa se relaxeze si care continua sa faca tantrum, nu cred ca exista
dar pentru asta are nevoie de un mediu adecvat lui, nu parintilor
da, da, da, stiu
si saracii parinti!??
Bendis, 1 an jumate solidarietate :-))
Felix
botezul muntelui Pauza
Andrada spune:
Si argumentatul e o conditionare cu fata umana.
Pentru ca metoda 1 2 3 se aplica dupa ce toate celelalte discutii vor fi demonstrate fara rezultat, nu se aplica brusc jap-jap in loc de breakfast.
Dupa ce argumentele pica, discutiile se lungesc si copilul inca nu renunta la sapat cu lopatica si pierzi trenul de Pitesti, ce faci? Argumentezi some more. Si copilul continua nedisturbat sa trebaluiasca prin nisip. In cazul tau argumentezi de "heck out of it" pina cind copilul cedeaza si de dragul linistii te urmeaza spre peron. Dar tot conditionare se cheama carevasazica.
Pentru ca daca un copil ar intelege din prima cum sta treaba cu urgenta din Pitesti ar trebui ambelor tabere numai o discutie libera "la rece".
Ma gindesc ca Dr Kohn ar rezolva de ex situatia asta plecind cu copilul inainte de conceperea lui ca sa ocoleasca o confruntare directa.
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
amoga spune:
quote:
citat din mesajul lui Andrada
Ma gindesc ca Dr Kohn ar rezolva de ex situatia asta plecind cu copilul inainte de conceperea lui ca sa ocoleasca o confruntare directa.
A
Ai uitat sa ne spui dac-ar fi facut asta inainte sau dupa ce s-a' fi sfisiat in fata oglinzii numarindu-si in surdina pina la 3,14 din epsilon in epsilon...
A.M.
Andrada spune:
Pai doctorul Kohn e cel care nu crede in metoda 1 2 3 asa ca cel mult s-ar fi "talked himself to death" (ca inteleg pina la urma toti ramin fara argumente-daca au avut vreunul vreodata)
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
rrox3 spune:
quote:
citat din mesajul lui amogaquote:
citat din mesajul lui Vic
Dupa cum spuneam in alt mesaj, eu consider ca de baza e consecventa si calmul parintilor, iar daca numaratul sau time-out in situatiile de criza functioneaza, e OK. Eu prefer astea in locul tipatului, pocnitului sau smucitului si repezitului copilului.
Same here. E ca si cum as spune: prefer sa primesc o palma, decit cinci pumni, un cutit in spate sau doua gloante-n cap.
Da' daca schimb ceea ce folosesc pentru comparatie, atunci preferintele s-ar putea sa nu mai fie aceleasi. (Bunaoara, n-as mai prefera sa primesc o palma in locul unei discutii, argumentari, poante, etc.)
Corect 100% Mi-a placut chestia cu cutitul in spate!! quote:quote:
citat din mesajul lui Vic
Si da, exista si copiii foarte dificili, care au nevoie de reguli mai dure - dar sunt mai rari. Eu insa cu ei lucrez, deci stiu bine ce vorbesc.
Okay, or fi. As fi curios: cum au ajuns in punctul acela? (De a fi etichetati "foarte dificili".) E o problema in genele lor? 'Au una in mediul in care au fost crescuti?
Pentru ca daca ajung sa fie dificili ca urmare a mediului in care au crescut, si daca acest mediu a fost creat in principal de catre cei care ajung sa-l duca pe la psiholog... hmmm, stiu si eu?... atunci poate nu copiii trebuie tratati. (Cu alte cuvinte, tratezi mai intii cauza, si abia apoi simptomele.)
Asa si procedeaza orice terapeut cu scaun la cap. Face terapie de familie, fiindca evident parintii (bunicii, etc) au produs problemele manifestate de copil si tot ei detin cheia rezolvarii situatiei.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)