Copilul iti schimba viata si in bine si in rau
Raspunsuri - Pagina 5
gabriella1 spune:
Doamne,pai daca "dezastrul" incepe de la faptul ca nu mai poti face sex din cauza copilului,io nu inteleg de ce -l mai faceti?!Sa va schimbe viata in rau?Ca am auzit io ca lipsa sexului (ca act nu ca parte a corpului
)duce la dereglari de comportament !
Cred ca unii nu stiu sa se bucure de ce poate da mai minunat si mai frumos,Dumnezeu:un copil! Pacat!
Gabriela
"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.
ajutati-l pe Bogdanel!
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=114245
ram0nica spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui luny daca un copil, dorit, asteptat, iubit, apare in viata ta, cum sa schimbe viata in rau??..daca lucrurile nu stau asa, poate...poate l-a vrut doar unul dintre parinti, poate nu l-au dorit suficient de mult, poate nu s-au maturizat destul...copilul uneste un cuplu si mai mult, dincolo de greutatile ce le impune cresterea lui, sexul amanat de obosealaetc...o sa vina si vremea sexului, si eu cred ca primele luni, poate chiar primul an este mai greu...dar asta nu trebuie sa fie o bariera in cuplu! |
In nici un caz un copil nu-ti schimba viata in rau!!! (Desi daca l-as cita pe logodnicul meu...
)In cazul nostru copilul nu s-a intamplat sa ne uneasca ca si cuplu. Desi la inceput spunea ca de abia asteapta ca se nasca... acum cand printisorul are 10 luni abia daca petrece maxim 5 minute pe zi cu el. Ce-i drept, in primele 2 sapt de la nasterea baietelului s-a purtat halucinant de iubitor, atent si grijuliu, incet dar sigur s-a schimbat la 180 gr.: vrb impertinent, sta numai la table in timpul liber, refuza sa ajute cu ceva. Am incercat sa vrb, sa-l fac sa-si schimbe atitudinea fata de noi, fara un rezultat de durata. Asa ca spre binele celui mic (si pt confortul meu psihic) in curand voi fi o mama singura.
gabriella1 spune:
Las' Ram0nica,Dumnezeu iti va avea grija si te va ajuta sa cresti copilul!
Sa-ti traiasca bebe ,sa fie sanatos si sa te bucuri de el!
Gabriela
"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.
ajutati-l pe Bogdanel!
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=114245
Mariaa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mina Si pe mine m-a intrigat titlul subiectului si de aceea am intrat. Poate pentru ca am in anturaj o pereche care au devenit parinti de cateva luni si ne-au exasperat pe toti cu vaietele despre oboseala cheltuieli stres si alte alea...de parca pana la ei nu mai avura oamenii copii si parca a murit cineva din crescut copii. Iti spun ce le spun si lor: copilul nu ne-a rugat pe noi, parintii, sa-l facem. L-am facut noi de bunavoie. In aceste conditii, nici un fir nu e vina lui ca noi nu facem fata situatiei din primele luni dupa nastere. Caci recunosc, in primele luni, mai ales la primul copil (io doar atata am) esti cam cu creerii varza. Insa Marius are dreptate: nu ne spui nimic de copil. Eu as adauga, nu ne spui nimic despre "colaborarea" voastra in toate operatiunile privind copilul (daca ma pot exprima asa de tehnic). Una e sa te vaiti ca e rece cu tine si atat, dar e important daca te lasa sa te agiti singura cu toate cele sau se implica in baita, hranit, schimbat, spalat etc. Dupa ce vii si cu informatiile astea poate vei primi niste sfaturi care chiar sa te ajute. Caci ce este f exact indiferenta sotului in perioada de dupa nastere?..discutabil as zice eu.. Pai stiu ca in cazul nostru eram atata de obositi si preocupati cu copilul (mai corect spus perplecsi de fericirea ce dadu peste noi) incat nu prea ne mai pasa de momentele tandre. Ne umpleam sufletu cu momentele sublime langa ala mic: cum zambea la noi cand ii facem baie, cum fugea (la cateva luni) din bratele meu sa se urce pe tac-su sa-l miroasa, cum sugea laptic de la mine da cu ochii roata dupa tac-su...si tot asa. In conditiile astea stiu ca noua putin ne-a pasat ca nu am mai avut noptile de amor de alta data... ca nici nu credeam posibil ca dupa colici si facut cu randul la copil sa ii mai arda de asa ceva. Era extazu suprem sa dormim o noapte intreaga in patu nostru fara excursii la copil sau incursiuni ale copilului in patul nostru....stiu ca atunci cand am prins prima noapte dormita integral pe intuneric am zis ca am prins pe Dzeu de un picior.... DAR, tati ma ajuta cat putea, caci el si lucra 9-10 ore pe zi, cat eram singura ma descurcam, am incercat sa nu fac niciodata caz de faptul ca ma descurc singura sau ca mai ajung sa nu mai pot...cand ajungeam sa chiar nu mai pot ma vaietam corespunzator cu sinceritate...si tot asa. Deci comunicarea, verbala sau non verbala e cheia. Incearca sa constientizezi aceasta schimbare de situatie si sa te adaptezi. Tine minte ca intimitatea in 2 pe care o aveati inainte nu se intoarce niciodata, insa acum traiti o iubire in 3, ceea ce inseamna un plus. Un copil leaga iubirea dintre parinti intr-un mod in care nimic altceva nu o poate face, cred eu. De cand il avem pe el bucuriile sunt mai mari iar certurile si tristetile mai mici pentru ca avem alt sistem de valori. Iti trebuie o optica optimista, asta iti trebuie.. In loc sa te superi ca te trezesti noaptea sa dai lapte, bucura-te ca te poti culca la loc. In loc sa te ingrijorezi ca sotu nu-ti mai face avansuri, bucura-te ca il poti surprinde tu cand ai chef....si tot asa.... |
cat de mult imi place raspunsul tau, maru! parca va si vad...
alina, de ce nu iei in calcul sa discuti cu un psiholog sa te ajute sa treci peste situatia asta? multa sanatate si bucura-te de micut! bucura-te ca-l ai sanatos si vezi ce poti face sa va recastigati bucuria de a fi impreuna, de acum toti 3
pentru EmmaLyme
blog DC,Impreuna Timisoara
"mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi" Che Guevara
damadepica spune:
Am sezizat ca pe acest site de cate ori esti sincer primesti ...una dupa cap. In special daca sinceritatea e greu de inteles sau e prea dura. Mie nu mi se pare ca afirmatia "Copilul iti schimba viata si in bine si in rau" este atat de dura. Este facuta de o mama care se simte singura si neiubita si care a constatat ca in momentul aparitiei copilului, viata ei intima (de cuplu) s-a schimbat in rau. Asta nu inseamna ca isi acuza copilul sau ca nu-l iubeste sau mai stiu eu ce.
Sincera sa fiu si eu traiesc aceiasi mare problema ca si Alina si imi este foarte greu sa imi gasesc cuvintele pentru a descrie exact ce simt. Si mai mult ca sigur ca daca as fi postat un asemenea subiect as fi dat-o si eu in bara cu vreo afirmatie aiurea construita.
Si eu imi iubesc copilul enorm, este cel mai frumos copil blond cu ochi albastri, inteligent, vesel si jucaus, poznas si iubitor, rasfatat si duuuulce, dar de la un timp am putut sa constat ca relatia cu sotul meu nu mai este deloc ceea ce ar fi normal, suntem ca doi...frati si cam atat.
Nu esti singura Alina,si eu caut solutii si pana acum nu le-am gasit, de aceea postez si eu mereu aici desi vad ca mai bine taci si iti tii pentru tine problemele.
gabriella1 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui damadepica Am sezizat ca pe acest site de cate ori esti sincer primesti ...una dupa cap. In special daca sinceritatea e greu de inteles sau e prea dura. Mie nu mi se pare ca afirmatia "Copilul iti schimba viata si in bine si in rau" este atat de dura. Este facuta de o mama care se simte singura si neiubita si care a constatat ca in momentul aparitiei copilului, viata ei intima (de cuplu) s-a schimbat in rau. Asta nu inseamna ca isi acuza copilul sau ca nu-l iubeste sau mai stiu eu ce. Sincera sa fiu si eu traiesc aceiasi mare problema ca si Alina si imi este foarte greu sa imi gasesc cuvintele pentru a descrie exact ce simt. Si mai mult ca sigur ca daca as fi postat un asemenea subiect as fi dat-o si eu in bara cu vreo afirmatie aiurea construita. Si eu imi iubesc copilul enorm, este cel mai frumos copil blond cu ochi albastri, inteligent, vesel si jucaus, poznas si iubitor, rasfatat si duuuulce, dar de la un timp am putut sa constat ca relatia cu sotul meu nu mai este deloc ceea ce ar fi normal, suntem ca doi...frati si cam atat. Nu esti singura Alina,si eu caut solutii si pana acum nu le-am gasit, de aceea postez si eu mereu aici desi vad ca mai bine taci si iti tii pentru tine problemele. Mary |
www.hasthelargehadroncolliderdestroyedtheworldyet.com/" target="_blank">Acceleratorul de particule (LHC) a distrus deja lumea?
Gabriela
"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.
ajutati-l pe Bogdanel!
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=114245
catalina2307 spune:
Nu stiu cum un copil iti poate schimba viata in rau.Ce va pot spune este ca sigur absenta copilului iti schimba viata in rau. Ca pierderea copilului iti transforma viata in cosmar. Ca trebuie sa ii multumiti lui Dumnezeu zilnic pentru minunea din viata voastra.Si ca asemenea "dileme" nu trebuie sa existe.
Cristina_C spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui catalina2307 Nu stiu cum un copil iti poate schimba viata in rau.Ce va pot spune este ca sigur absenta copilului iti schimba viata in rau. Ca pierderea copilului iti transforma viata in cosmar. Ca trebuie sa ii multumiti lui Dumnezeu zilnic pentru minunea din viata voastra.Si ca asemenea "dileme" nu trebuie sa existe. Catalina |
donna79 spune:
Catalina si.
Si eu am intrat sa va spun cum poate lipsa unui copil schimba in rau un cuplu...
Dupa ce am pierdut prima sarcina nu ma mai interesa sa raman gravida iar, imi era asa teama incat imi repetam zilnic ca nu mai vreau. Ma gandeam la adoptie sa asta imi dadea confortul psihic dorit. Recunosc, nu ma interesa ce isi dorea sotul meu, el nu m-a sustinut, nici macar nu imi amintesc sa-mi fi spus ca-i pare rau. Asa rezolva el problemele, le ingnora. Si pe mine ma iubeste cand sunt fericita. Trista nu. Plangand ...NU!
Mi-a luat un an sa uit.
Am ramas iar insarcinata si am sperat sa fie bine. Nu a fost. Nu m-a sustinut, nu mi-a zis ca-i pare rau. Nici acum nu comunica. Pentru el...nu s-a intamplat. Daca prima oara imi era limpede ca vrea sa incercam cat mai curand sa concepem un alt copil, acum mi se pare ca evita. Poate e doar o parere, sau poate asta e maniera lui de a ma feri de noi deziluzii.
Relatia noastra nu va mai fi la fel. Iar singurul meu regret este ca nu am copilul langa mine. Nu m-ar deranja sa nu ma mai alinte, sa nu-mi spuna ca ma iubeste daca as avea un copil si daca el ar fi un parinte bun.
Nu dau lectii, e doar o alta perspectiva la care va rog sa va ganditi intr-o noapte de nesomn, cu biberoane si scutece.
Donna