Mai, totusi, noi vom muri!!!
Raspunsuri - Pagina 3
Adrianaa spune:
Mi-ar placea, candva, sa fiu o steluta… 
Sa vorbim despre moarte,… pai pana atunci cred ca ar fi mai bine sa ne gandim la viata, la sensul existentei…
Mihai Vlasie, intr-un eseu al sau spunea:
“Fiecare zi a vietii noastre trebuie traita cu un rost, cu o menire, altfel nu traim ci doar vietuim, ca plantele, ca necuvantatoarele, lasandu-ne luati in primire numai de natura, nu si de noi insine. In acest sens, e bine sa luam in seama aceste cuvinte ale lui Kant (filosof german, 1724-1804): «Nu are importanta ce face natura in om, ci ceea ce el insusi face in sine».
Putem oare fi sinceri cu noi insine si sa ne numaram anii cei vii, anii cei rodnici pe care i-am trait? Daca am vrea, daca am putea sa ne numaram anii traiti cu rost, cu o menire, cei mai multi dintre noi cred ca ar constata ca chiar la varsta incaruntirii numarul anilor, dupa cele spuse de Seneca, poate ca nu depasesc varsta unui copilas.”
Iar Octavian Paler spunea:
“ Pentru cei mai multi dintre noi, viata reprezinta un drum intre o nastere si o moarte. Un drum presarat cu vanitati, ambitii, alergand dupa bani, succes si glorie. Apoi ne intrebam daca viata nu este absurda totusi. “
Eu cred ca viata este doar o etapa in marea existenta. Hm, gandurile astea tare i-au framantat si pe antici… Ideea nemuririi.
www.trilulilu.ro/BladeBV/7fb8941079542d" target="_blank">epilog
J G spune:
Iluzia nemuririi...
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
espiritu spune:
quote:
citat din mesajul lui mariusquote:
citat din mesajul lui rrox3
Singur in necunoscut.
Marius ce voiai sa spui cu stelele?
"Cum vezi(accepti?) ideea de a te gasi in spatiul cosmic zburand spre cea mai indepartata stea, singura, in necunoscutul negru, singurele luciri fiind doar stele indepartate si o liniste totala? Nu uita esti singura intr-un spatiu rece, negru si tacut ceea ce vezi sunt stele indepartate, tu zbori sprea cea main indepartata dintre ele, distanta este enorma."
Espiritu:
Ceea ce ai scris tu se numeste iubire. Nu am vrut sa exprim acest sentiment cand m-am referit la stele. Este un pasaj din Eminescu foarte frumos dar mult prea albastru si prea uman chiar daca zarim o stea care azi nu e.... In mod cert este una din multele poezii deosebite pe care le poate "rumega" orice cititor.
Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro / Mai multe...
Pagina legislativa
eu sincer la asta m-am gandit.am facut paralela intre "vom muri" si ce ai intrebat tu.
ce virtuosi si integri ne dam din spatele monitorului.
in viata e ca la bal mascat :cand toata lumea isi scoate masca s-a dus veselia.
nelia spune:
Stiti care e paradoxul? Desi viata e partea frumoasa a ecuatiei, desi se scriu cuvinte frumoase si despre ceea ce intilnesti in viata, totusi, ea in sine, nu scoate la iveala metafore, rime, filozofii profunde. Pe cind, moartea, desi nu stim mai nimic despre ea, numai simplul cuvint pronuntat sau scris, asterne pagini pline de poezie. Oare sa fie tocmai din cauza misterului care o inconjoara, oare frica noastra de acel necunoscut se exprima in cuvinte frumoase din dorinta de a ne ajuta sa traim cu ideea ca odata si odata vom face si noi parte din acel necunoscut!?! Nu stiu...
Mie mi-e frica de moarte! Nu de ea in sine si nu neaparat de a mea. Sau mai bine spus nu numai de a mea. Frica mea s-ar putea exprima prin frica de a pierde ceva iubit si cunoscut sau de a muri si a nu cunoaste deloc asa ceva. Si viata mi-a dat dreptate, pentru ca daca o iau pe ani, la 15 imi era frica ca imbatrinesc si voi muri. La 20 am uitat cu totul de moarte, eram prea tinara ca sa mor, dar viata era atit de frumoasa incit imi era teama ca voi ramine fara ea. La 30 imi era frica sa mor pentru ca nu-mi cunoscusem perechea, nu apucasem sa fiu mama si nu-mi convenea sa mor fara sa fi cunoscut aceste lucruri minunate. Acum, cind le am, paralizez de frica numai daca ma gindesc ca moartea s-ar gindi cumva la unul din sufletele mele dragi sau la al meu, nelasindu-ma sa traiesc si sa fiu cu ele. In concluzie, da, mi-e frica de moarte, o frica permanenta, care nu-mi intuneca viata, dar e acolo si o simt in fiecare moment in care nu sint sigura pe viata, cind imi las copiii dimineata si nu sint linga mine o buna parte din zi, cind sotul pleaca si un gind usor intunecat si alungat repede-repede imi spune ca nimeni nu-mi garanteaza ca nu e asta ultima zi, ultima clipa...
Nu cred ca exista cineva caruia sa nu-i fie frica de moarte, e in codul nostru genetic... si moartea, dar si frica de ea. Faptul ca unii o privesc ca pe ceva natural, partea din viata care vine la sfirsit, asta nu inseamna ca nu exista frica. Poate ca atunci cind voi fi batrina si ma voi fi saturat sa traiesc, sa gindesc altfel, dar pina atunci, vreau sa fiu lasata sa traiesc, sa-mi iubesc sotul, sa-mi cresc copiii si sa ma bucur de ei.
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU
rrox3 spune:
quote:
citat din mesajul lui mariusquote:
citat din mesajul lui rrox3
Singur in necunoscut.
Marius ce voiai sa spui cu stelele?
"Cum vezi(accepti?) ideea de a te gasi in spatiul cosmic zburand spre cea mai indepartata stea, singura, in necunoscutul negru, singurele luciri fiind doar stele indepartate si o liniste totala? Nu uita esti singura intr-un spatiu rece, negru si tacut ceea ce vezi sunt stele indepartate, tu zbori sprea cea main indepartata dintre ele, distanta este enorma."
Inca exist si am un scop, ma indrept catre ceva. Pot accepta asta.
Teama vizavi de moarte e ca urmeaza nimicul, nu mai existi si gata. Nu mai existi ca si constienta desigur, materia nu se pierde, dar nu mai esti tu.
In fine, nici chiar negru nu e spatiul, desi e rece. Daca ma uit la pozele luate de Huble mai ca mi-ar placea un astfel de zbor printre galaxii
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
marius spune:
quote:
Teama vizavi de moarte e ca urmeaza nimicul, nu mai existi si gata. Nu mai existi ca si constienta desigur, materia nu se pierde, dar nu mai esti tu.
In fine, nici chiar negru nu e spatiul, desi e rece. Daca ma uit la pozele luate de Huble mai ca mi-ar placea un astfel de zbor printre galaxii
Vezi aici este contracdictia din tine fata de moarte. Constientul dat de experienta vizualului iti comunica o "posibilitate de placere" - " mai ca mi-ar placea un astfel de zbor printre galaxii " in timp ce vezi moartea strict material, ca pe un black hole ca pe un gol imens ca pe un vid ca pe un nimic, un nimci ce iti provoaca o frica instictuala - "Teama vizavi de moarte e ca urmeaza nimicul, nu mai existi si gata" Instictul animalic e mai puternic decat interiorul. Nu-ti face griji este normal. La fel de normal ca si la cei care reusesc treptat treptat sa asimileze ideea unei posibile continuitati. Ideea vietii percepute de fiecare in sine ca a unei posibile perioade dintr-un sir de perioade sau pentru altii ca si o treaba care a fost facuta bine este gata nu mai este nimic bun de adaugat deci se poate trece mai departe (sentimentul implinirii la oamenii batrani) su pentru altii dorinta de a incheia un capitol greu nedorit sau mult prea putin dorit asemeni senzatiei acute de a dormi atunci cand esti frant de oboseala. Sunt extrem de multe unghiuri (viziuni) din care poate fi privita, si uneori acceptata ideea mortii precum si a motivatiilor si acceptabilitatii acesteia de catre oameni. Ca sa pun sare pe rana nu este un atribut al omului ci al "viului" asa cum il percepem noi. De aici si ideea personalizarii mortii biologice care este antagonismul "vietii biologice". Am tinut sa adaug inca un cuvant extrem de important "biologic"
Era un vers al unui cantec ce in mod surprinzator a cuprins ceva interesant. Poate nu redau exact dar ideea era:
"Stelele ce cad,
Nu pier
Stelele ce cad,
Se muta pe un alt cer"
Iti sugereaza ceva textul de mai sus?
Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro / Mai multe...
Pagina legislativa
rrox3 spune:
Da, imi sugereaza. Exprima cumva speranta supravietuirii intr-o oarecare forma a spiritului, a ceea ce ne face umani si constienti de noi insine. Suna bine si ar avea sens, dar ratiunea bruta ma indeamna sa ma indoiesc, si de aici teama de nimic.
Dar, asa cum am zis, sper ca treptat-treptatul sa functioneze si la mine. Cred ca asta si caut aici, niste argumente in plus.
Paranteza: si eu iau in considerare tot ce e viu, in fond ar trebui sa se comporte cam la fel in natura. Imi aduc aminte din copilarie cum imi spunea bunica mea - cu mare credinta in D-zeu - ca numai sufletele oamenilor se duc in rai (sau iad), animalele mor si gata. Intotdeauna mi s-a parut ceva defect in teoria asta.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Magdone spune:
quote:
citat din mesajul lui nelia
Mie mi-e frica de moarte! ... In concluzie, da, mi-e frica de moarte, o frica permanenta, care nu-mi intuneca viata, dar e acolo si o simt in fiecare moment in care nu sint sigura pe viata, cind imi las copiii dimineata si nu sint linga mine o buna parte din zi, cind sotul pleaca si un gind usor intunecat si alungat repede-repede imi spune ca nimeni nu-mi garanteaza ca nu e asta ultima zi, ultima clipa...
Doamne Nelia, exact asa simt si eu, dar exact si nu stiu sa spun de cand...deja am ajuns celebra in cercul nostru de prieteni ca fac ce fac si iar aduc vorba despre asta...mi-ar place sa stau sa discut cu cineva despre chestiile astea...dar toata lumea incepe sa rada ca vorba aia nu am altceva mai bun de spus.
poate cu varsta vom fi mai impacati cu ideea asta, dar cine stie...stau si ma gandesc la bunica care are 72 de ani si deja si-a pregatit toate alea "pentru moarte" , ar fi bine sa putem toti sa facem asta.
Magdone, mami de Razvan (19 iulie 2003) si Olivia (31 mai 2008)
_
"Pentru a castiga ceea ce merita sa ai, s-ar putea sa fie nevoie sa renunti la tot ceea ce ai deja."
Lorenyy spune:
Mie tare mult mi-ar placea ideea sa fac un contract cu viata asta...Sa-l reinnioesc la fiecare 25 de ani,am atatea de facut,chiar daunazi vorbeam cu amicele mele despre decesul unui vecin de pe strada noastra,46 de ani..Adica eu,peste 15 ani??Fereasca D-zeu,nu am cum,am prea multe de facut,am planuri,nu mi le poate da nimeni peste cap,vreau sa ma vad strabunica,sa ma enervez pe stranepoti,ca nu sunt in stare sa zica doo vorbulitze in romaneste,sa ii invat bucataria romaneasca,sa...sa...Hai mai Rory,ceva mai optimist nu ti-a trecut si tie prin capshor?
Acum ma faci sa sun la avocat,am nevoie de terminarea testamentului,cui ii las copilul in caz ca Doamne fereste eu si tatal ei...??Sau poate ca ai facut bine ca ai deschis un astfel de subiect
,nu stii cand iti pica caramida in cap si macar dusmanii sa tii ierti!!
nelia spune:
Am citit ce a scris Marius, stiu ce au simtit, gindit, scris unii dintre scriitorii mei preferati pe aceasta tema. Frumos! Eu scriu si filozofez si pe cresterea firului de iarba si pe felul in care se rafringe lumea asta intreaga intr-o picatura de roua... scriu despre fiecare loc vazut, despre tot ce fac dragii mei copii, scriu despre ce vreti voi... termin capitolul fara sa stau prea mult pe ginduri. Si vorbesc la fel... Mai putin despre moarte!
Nu am putut niciodata filozofa si scrie si vorbi despre moarte. Imi plac miturile, sint o fire atrasa de mistic si moartea este mistica prin excelenta. Am citit atitea despre felul in care oamenii, mai noi, dar mai ales cei mai vechi, au privit-o, au inteles-o si au sarbatorit-o. Imi place sa aflu despre ritualurile legate de ea, despre simbolurile ei... O contemplu linistita, imi place sa citesc marturiii adevarate sau inventate despre ce e sau ce poate fi dincolo de viata. Am citit tot ce s-a putut citi despre reincarnare, despre viata sufletelor, sint fascinanta de ce se intimpla in acel moment in care iti iei adio de la viata... Imi place sa aflu tot despre moarte... dar nu despre a mea. Si inca despre a mea pot vorbi, le-am spus sotului, prietenilor ce as vrea sa se intimple daca... Pot vorbi despre acea a parintilor mei, e naturala, va veni, nu o astept, dar stiu ca va veni intr-o buna zi mai putin buna. Daca ma fortez un pic, pot sa ma gindesc asa fugitiv si la moartea sotului, nu pot sa vorbesc despre ea, ma ingrozeste, dar macar pot sa o ating un pic cu gindul.
Dar exista un moment in care paralizez numai la inceputul acestui cuvint sau chiar inaintea pronuntarii lui. Un singur moment... peste care nu mai pot trece. Momentul in care ajung la copiii mei, ce ar fi da... In momentul acela totul se darima, totul se opreste in loc, totul paralizeaza. Puteti sa o numiti frica, puteti sa o numiti neputinta, nu-mi pasa ce nume i se da. Stiu doar ca mai departe de acel da... nu mai sint eu, nu mai gindesc eu... Creierul se blocheaza, singele la fel, simt ca ma prabusesc in mine... si dupa asta nu mai urmeaza nimic. Tot misticismul, filozofia, poezia, proza, muzica, toate gindurile si sentimentele exprimate sau scrise despre moarte pina la acel da... devin goale de continut si se prabusesc intr-un vid in care nici macar viata nu mai e, darminte moarte.
De aceea mi-e frica de moarte, de atunci a aparut frica de moarte... De la primul test de sarcina, de la primul fluturas simtit in burtica, de la primul aaa.. al primului copil. Sau poate chiar un pic mai devreme, in momentul in care am spus: gata, e timpul sa facem un copil. Dar da... ... si ca si acum, si atunci, inca din acel prim moment, totul s-a prabusit intr-un gind nerostit si intr-o teama de nedescris, sora cu moartea, pe care nu o voi invinge toata viata mea, indiferent de ce as face, spune, scrie, citi, auzi... Nu-i vreau in neant, nu-i vreau stele, nu vrea sa umplu cuvintele si filozofiile cu ei... Nici muzica si poezie nu vreau! Acum sa nu intelegeti ca m-am asezat resemnata pe prispa si ma uit cum trece viata pentru ca mi-e frica de moarte. Nu! Doar ca vreau copiii mei aici, vii si sanatosi, sa-si traiasca viata din plin si cit mai frumos, iar noi sa fim cit mai mult alaturi de ei. Atit! Orice scenariu care nu include aceasta dorinta, ma paralizeaza de frica!
Si spun si eu ca bunicul meu: e frumoasa, e mareata, te vei fi unit si cu stelele... da' sa nu fie la mine-n batatura.
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU