Mai, totusi, noi vom muri!!!

tibiuta spune:

Va invidiez ,cu cata usurinta afirmati ca nu va e frica de moarte!daca-ar fi sa stiti ca mai aveti cateva luni de trait tot asa ati spune? si cine poate sti cu exactitate ca mai exista ceva dupa moarte? asta e consolarea noastra a muritorilor ,ce sa fie nimic,putrezim ,ne mananca viermii asta e.

crisseis spune:

"Tragedia vietii nu este ca se termina atāt de repede, ci ca asteptam asa de mult sa o īncepem.
"

Io, de cand am citit , nu demult, chestia asta, ma gandesc ca trebuie sa ma grabesc sa incep sa traiesc .
Si m-am mai gandit la ceva: daca ai sentimentul ca ai facut lucrurile bune(atat cat ai putut face), vorba bunicii cuiva dinainte: te pui linistit sa te odihnesti.
Eu am zis ca macar copiii sa-mi iasa bine(adica sa mi-i educ bine), ca daca-s oameni intregi la minte si cu sufletul plin, restul le fac ei. Ca fiecare, dupa cat, cum , unde si cu cine putem.
Doamne-ajuta!

giulia71 spune:

Io mi-s dusa rau. Mie nu-mi este teama de moartea mea, ci numai cand ma gandesc ca s-ar putea intampla ceva copilului, sotului sau mamei.
Cel putin copilului-simt ca nu mai pot reactionanuma la acest gand nenorocit:((
Cred ca mi se trage din copilarie, cand l-am pierdut pe tata, avea numa 39 de ani si n-am reusit sa trec peste trauma asta:(((

andraduska spune:

Mie chiar nu mi-e frica de moarte. Pentru ca este ceva absolut normal. Uneori realizez ca pierd timpul aiurea si apoi incerc sa recuperez. Uneori chiar ma gandesc:"Daca maine n-o sa mai fiu?" si atunci vreau sa fac ceva ce imi doresc sau mi-am dorit candva si am uitat. De fapt, incerc pe cat posibil sa traiesc clipa.
Nu am fost mereu asa. Am si scris undeva aici povestea mea. Anul asta in mai s-au facut 5 ani de cand a murit tata. Si in acea zi parca m-am trezit: am realizat ca ultimii 5 ani i-am trait din inertie. Pur si simplu! Sunt multe lucruri, multi oameni pe care i-am uitat undeva, intr-un colt, parca a fost un vis. Am realizat ca am trait mecanic. Nu m-am bucurat, nu m-am suparat....nimic. Nu am realizat nimic. M-am analizat putin si mi-am dat seama ca eu de fapt nu am nici o legatura cu mine, nu mai stiam cine sunt si ce vreau.Si ca prin minune m-am trezit, mi-am dat seama cat am pierdut si cat o sa mai pierd si sunt iarasi eu, cea de dinainte.
Asa ca sfatul meu este sa traiti clipa si visati la viitorul cat mai apropiat. Pentru ca eu am avut noroc de un fel de preview al mortii si acum apreciez si o scobitoare.

kariguld spune:

moartea face parte din viata, la fel de natural ca oricare alt lucru....
stim ziua cand ne-am nascut, cu precizie, dar nu stim ziua cand vom muri...nici o certitudine....

am trecut de doua ori pe langa moarte...sau moartea pe langa mine.... si traisc in fiecare zi ca si cum ar fi ultima...

a, nu sunt pregatita sa plec...dincolo....dar sunt constienta ca acea zi va veni...

ce mi s-ar parea impotriva firii, ar fi sa-mi piara copii... nu concep viata fara ei!!

si imi place cerul plin de stele....noptile de vara...ador zapada...
dincolo....sper sa ating cerul cand trupul meu imi va elibera sufletul!!

in rest, traiesc la maxim, fac destule "nebunii" (doar in cercul foarte restrans de prieteni!) iubesc viata, fac planuri....



Kari

rrox3 spune:

Eu sper ca odata cu inaintarea in varsta sa vina si un soi de acceptare a mortii. Poate e doar un fel de a-mi amana teama, nu stiu.
Chiar ma gandeam cum se descurca ceilalti cu gandul asta. Vreau sa zic, cei care se indoiesc de ce va urma, cei care nu stiu ce va urma.
Ma gandesc ca ar fi putin cam lipsit de sens sa nu urmeze nimic, sa dispari cu totul pur si simplu si gata. Dar in acelasi timp mi se pare perfect posibil.
Sigur ca incerci sa-ti folosesti sansa la viata cat poti tu mai bine, dar la un moment dat ajungi la final. Singur in necunoscut.
In fine, sper sa mai am niste ani buni in care sa rumeg ideea asta si sa devina mai putin inspaimantatoare.

Marius ce voiai sa spui cu stelele? Frumusetea pe care azi o vedem, dar nu e? Ca putem lasa ceva in urma noastra? E ceva important, dar e totusi doar o consolare...



Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

lucia3 spune:

mai eu am o vorba:a murit stefan cel mare n-oi muri eu?doar n-o sa traiesc asa cat cioara in par!eu cred ca toti ne temem de moarte ca e ceva ce nu cunoastem.eu personal insa am o ,,buba":ma rog sa nu mor inainte de vreme adica sa pot fi alaturi de copii mei cit mai mult timp(sper pina la adinci batraneti).ca e tare aiurea cind nu ai unul din parinti,mai ales mama si cunosc starile prin care ar trece copii mei daca doamne fereste s-ar intampla ceva cu mine.daca ar fi sa aleg ce mi-ar fi mai greu intre moarte si viata copiilor fara mine cred ca a doua varianta ar fi mai de nesuportat decat gandul ca intr-o zi va trebui sa murim.

espiritu spune:

quote:

---

citat din mesajul lui rrox3


Marius ce voiai sa spui cu stelele? Frumusetea pe care azi o vedem, dar nu e? Ca putem lasa ceva in urma noastra? E ceva important, dar e totusi doar o consolare...



Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

---

o fi vrut sa zica asta :
Poate de mult s-a stins īn drum
Īn departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Īncet pe cer se suie;
Era pe cānd nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.


???

ce virtuosi si integri ne dam din spatele monitorului.
in viata e ca la bal mascat :cand toata lumea isi scoate masca s-a dus veselia.

patou spune:

quote:

---

citat din mesajul lui J G

quote:

---

citat din mesajul lui patou

am cam 6 luni de cand am inceput sa cred in D-zeu. si de atunci ma gandesc cu groaza cum am putut sa traiesc inainte...acum moartea pentru mine inseamna viata care am avut-o, si mi-e frica doar de incapacitatea mea de a trai cf. standardelor divine. pe scurt moartea = distanta fata de D-zeu.

---

Nu stiu daca sunt off-topic insa:

Cum s-a intamplat asta? (sa incepi sa crezi)
Care e schimbarea? Care sunt standardele divine?



J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

---

drumul meu a fost mai putin ortodox. eram tare suparata pe situatia in care se gaseste omenirea;poluare, incalzire globala, razboaie, violenta, copii abuzati etc. Incepusem sa fiu atrasa de new age si sa cred ca, daca fiecare dintre noi ne-am schimba si am deveni mai responsabili am reusi sa salvam planeta
am apropundat filosofia lor, insa, intr-o zi nu stiu prin ce miracol am facut o legatura care mi-a schimbat viata: new age afirma ca noi putem deveni asemenea lui D-zeu si asta mi-a sunat exact la fel ca si ceea ce i-a spus sarpele evei in gradina edenului;

"hotarat ca nu veti muri
dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii, si veti fi ca D-zeu, cunoscand binele si raul"

pe urma am inceput sa citesc Biblia si am descoperit ca new age este doar o "contrafacere" a acesteia, ca este strategia pe care o adopta cel rau pentru a-i atrage de partea lui, daca e cu putinta chiar si pe cei alesi.

cam asta a fost momentul decisiv, pe urma am inceput sa ma rog (ca d-zeu sa-mi despietreasca inima) si am citit Biblia intr-o stare pe care n-o mai incercasem niciodata, citeam, plangeam, citeam...Pasaje care inainte nu-mi spuneau nimic au inceput sa capete inteles.. inainte aveam urechi dar nu auzeam, aveam ochi dar nu vedeam.
consider ca D-zeu a "despietrit" un anumit procent din inima mea
acum tot ce-mi doresc estte sa-l cunosc pe D-zeu tot mai profund, si nu in ultimul rand nu vreau sa accept ca Isus a murit si suferit pe cruce degeaba pentru mine.

as mai avea atatea de spus dar sunt off topic.

si despre standardele despre care vorbeam:
"cautati mai intaii imparatia lui D-zeu si neprihanirea LUi si toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra" matei6-33

adica indiferent de incercarile care vor veni peste mine sa-l caut intai pe D-zeu si sa am incredere in el.

marius spune:

quote:

---

citat din mesajul lui rrox3

Singur in necunoscut.
Marius ce voiai sa spui cu stelele?

---

Am extras din raspunsul tau ceva caracteristic modului tau de gandire. Asa ca pentru tine intrebarea este reformulata:

"Cum vezi(accepti?) ideea de a te gasi in spatiul cosmic zburand spre cea mai indepartata stea, singura, in necunoscutul negru, singurele luciri fiind doar stele indepartate si o liniste totala? Nu uita esti singura intr-un spatiu rece, negru si tacut ceea ce vezi sunt stele indepartate, tu zbori sprea cea main indepartata dintre ele, distanta este enorma."

Espiritu:
Ceea ce ai scris tu se numeste iubire. Nu am vrut sa exprim acest sentiment cand m-am referit la stele. Este un pasaj din Eminescu foarte frumos dar mult prea albastru si prea uman chiar daca zarim o stea care azi nu e.... In mod cert este una din multele poezii deosebite pe care le poate "rumega" orice cititor.


Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro / Mai multe...
Pagina legislativa