ce sa fac cu ei: sot, fiu vitreg, fosta sotie?

anca_27 spune:

Mda. Si raspunsurile sarcastice sunt binevenite. Ma readuc cu picioarele pe pamant si ma mai dumiresc si eu ca nu toti vedem lucrurile la fel: unii sunt `victime`, altii sunt `alesi`, si eu care credeam ca toti suntem oameni....
Ieri am evoluat un pic. Aceeasi poveste, copilul cu noi, soare, munte, distractie si...minciuna. Pe drumul de intoarcere cand facea scenariul zilei i-am spus `gata, asa nu se mai poate, m-am saturat sa tot mintim`. `si eu m-am saturat, nici mie nu-mi place s-o mint pe mami, dar se supara si plange daca-i spunem adevarul`
Pt ca daddy nu zicea nimic, m-am dus eu mai departe, si i-am spus ca mami si daddy o sa vb ca oamenii mari, si daddy o sa-i ceara lui mami sa-l lase cu noi mai mult, o zi-doua, asta implicand sa ma cunoasca si pe mine. Poate ca mami o sa planga si-o sa se supere insa el va trebui sa-i spuna si mai mult decat acum c-o iubeste si mami va intelege intr-un final, char daca nu ne va fi usor niciunuia. Dar asta inseamna mai mult timp cu daddy si nu ne mai ascundem de parca am fi facut cinestiece.
Acum urmeaza sa vb eu cu daddy mai `aprofundat` si peste vreo 2 sapt cand vine copilul de la mare si-si da mami examenele, sa incercam.
Alteori imi vine s-o las balta. Si ce daca copilul de 10 ani deja stie sa-si minta mama fara sa clipeasca? Si ce daca ii va fi fte simplu sa minta pe oricine si sa i se para ceva normal? (Deja a facut-o de-am ramas trazniti ce-i poate capul... la scoala) Sa se descurce taica-sau, eu `sa-mi vad de fericirea mea`!

17+

pozici
_

There is a crack, a crack in everything
That's how the light gets in. (L. Cohen)

roxy spune:

iarta-ma ca-ti spun asa, nu trebuie sa fii tu acum sarcastica, ca nimeni nu ti-a raspuns cu rautate. Dar numai dupa ce vei avea copilul tau efectiv , il vei tine in brate, il vei iubi si creste, nu stiu cat de fericita vei fi daca va veni alta care sa-i spuna copilului tau, vino sa stai cu noi , ca la noi iti e mult mai bine decat la mama ta.
O sa vezi atunci daca vei mai fi asa marinimoasa.
Si da suntem cu totii oamnei, in masura in care nu se baga nimeniu peste ce e al nostru, daca insa altcineva intervine in ecuatie, ne aparam fiecare cum crede ca e mai bine...si tu ai face la fel crede-ma.

roxy mamica lui Alex (17 august 2007)si Cristi (05 iunie 2000)



http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=366&page=1

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=roxy

anca_27 spune:

roxy draga, nu stiu ce anume n-ai inteles...
1. Nu vreau sa-i iau copilul (ma distrezi cu marinimia, chiar nu vreau sa mai fiu sarcastica). Vreau doar liniste pt copil. Sunt convinsa ca nu e bine ce se intampla acum. Minciuna. Oricarui copil ii e mai bine langa mama lui.
2. Au trecut 4 ani de la divort si din cauza mandriei ei sau a suferintei sau a depresiei ca nu stiu ce e, ii interzice copilului sa ma cunoasca. Il pune sa jure, il suna sa vada daca si eu sunt pe-acolo, ii spune tot timpul ca eu il urasc si ca Dumnezeu il bate. Cu toate ca eu si sotul meu ne-am cunoscut acu 2 ani, nu am nici un amestec in divortul lor.
3. Si poate cel mai important, copilul sufera. Eu il privesc din exterior si vad. Stiu, sufera si din cauza divortului parintilor (asta o recunosc dintr-o mie, si ai mei au divortat exact cand aveam 6 ani ca si el - si poate faptul ca trebuie sa retraiesc aceeasi situatie din alta pozitie, nu e o simpla coincidenta) si sufera si pt ca trebuie sa minta. Si asta lasa urme. Divortul parintilor se `trateaza`. Nu acum, mai tarziu. Insa minciuna e un comportament. Dezavata-te de mersul cu bicicleta...
Pupici si spor!

17+

pozici
_

There is a crack, a crack in everything
That's how the light gets in. (L. Cohen)

Miluna spune:

Anca, am mai trimis la un moment dat un mesaj dar vad ca nu a aparut. Imi ceream scuze pt. confuzia facuta. E laudabila intradevar preocuparea ta pentru binele copilului.
Acuma intradevar acest copil e pus la mijloc, e pus sa minta, din cauza ca parintii nu se inteleg. Dupa cum vad eu lucrurile, de vina sunt amindoi parintii. Mama pentru ca nu poate sa se adune dupa suferinta prin care a trecut si pune copilului aceste conditii. Tatal pentru ca nu respecta aceste conditii, sau daca nu poate sa le respecte, nu lamureste cu mama aceasta problema.
Faptul ca copilul e pus la mijloc si nevoit sa minta e cea mai rea solutie. Parerea mea e ca ar fii trebuit fie intradevar sa respectati dorinta mamei, sau daca nu se putea, lamurita problema intr-o discutie cu ea, sau de ce nu, in instanta. In nici un caz pus copilul in situatia asta. Chiar imi este mila de el.
Sper sa reusiti sa ajungeti totusi la un consens cu mama lui. Mai vorbeste cu sotul tau, lamureste-l ca trebuie sa rezolvati situatia intr-un mod sau altul. Si ramin la parerea ca o dicutie a ta cu mama ar putea fii benefica. Sa te vada ca esti un om normal, ca iubesti copilul ala, si sa o asiguri ca in nici un caz nu vreti sa i-l luati. Succes

irisiris spune:

Draga Anca_27, inteleg ca treci printr-o perioada tare dificila si simti nevoia sa impartasesti si altora experienta ta. E greu, e dificil, sa te simti respinsa si neacceptata atunci cand tu stii ca n-ai contribuit cu nimic la nefericirea lor. Dar, in acelasi timp ce ne spui tu noua s-ar cam traduce asa"ma enerveaza teribil femeia asta care se interpune intre mine si sotul meu...........copilul care vrea sa stea cu tatal e arma ei si ea stie f bine ca el tine la copil si doar asa il poate manipula. Pe tine cred ca mai curand te deranjeaza faptul ca sotul ii face jocul si nu neaparat comportamentul ei. Oare n-ar fi mai corect sa te gandesti la cum ar fi normal sa reactioneze sotul tau si mai putin sa o judeci pe ea, pentru ca eu cred ca asta te doare de fapt, dar n-ai curajul sa recunosti "
Scuze daca am inteles gresit, dar asta e mesajul pe care l-am receptionat eu. Uneori cand nu avem puterea sa-l infruntam pe cel din fata noastra, cel care ne face sa suferim, lovim intr-o persoana
care poate e o victima si de asta reactioneaza asa. Si inca ceva, atunci cand vii cu argumente ca cineva " psihoterapeut" s-a lamentat si a plans pentru mine suna de fapt a "nesiguranta, neancredere" si de aceea te-ai folosit de functie ca sa devii mai credibila.
TI-am spus si repet, nu judec si sincer cred ca esti intr-o situatie neplacuta si te doare asta, dar nu e ok sa o judeci pe cealalta mamica. Vb cu sotul despre ce te doare si care ar fi nevoile tale.
Sper ca pe viitor sa vii in randul nostru si sa ne povestesti de bebe si de calatoriile voastre si de ce nu si de succesul pe care l-ai avut discutand frontal problema ta cu sotul:)
Succes
[size=4][/size=4]

anca_27 spune:

Probabil ma deranjeaza si atitudinea sotului meu fata de intreaga situatie dar prefer sa se rezolve lucrurile cu calm decat sa devin o tocatoare la cap si sa-i impui toata ziua capul cu asta, si asta e unul din motivele pt care am scris aici - sa nu ma descarc pe el, ma descarc pe voi.
Si n-o spun sa ma dau eu grozava si altruista, dar chiar imi pasa de copil si de faptul ca s-a ingropat in minciuna - de ce e asa greu de acceptat ca unei mame vitrege ii pasa de copilul sotului? - stiam cand ne-am casatorit ca are un copil si ca n-o sa fiu singura careia ii acorda atentie si afectiune, mai ales acum cand copilul e inca mic.
Insa n-am inventat nimic si nu m-am folosit de argumentul cu psihoterapeutul, am descris doar ce se intampla. Ea, ca mama a copilului si ca fosta sotie nu ma deranjeaza. Hai sa va spun si de ce.
Parintii mei au divortat. Fiecare s-a recasatorit. Mama cu un barbat, tata cu o femeie, logic insa acest barbat (tatal vitreg) e frate cu aceasta femeie (mama vitrega). Asa ca mama si tata, vrand nevrand, au trebuit sa treaca peste divort si `nu mai vreau sa te vad, nu-ti dau copilul sa iesi cu el` si verile si le petrec toti 4 impreuna (la casa bunicii), isi vorbesc, se ajuta, fac de toate impreuna. Poate o sa spuneti ca asta e o exceptie, insa tocmai din aceasta `exceptie` am invatat eu ca viata merge inainte si se poate trai cu o vorba buna, fara reticente si `eu ma razbun c-ai divortat nedandu-ti copilul`
Deci n-am nimic cu ea. Ieri i-am spus sotului c-o sa vreau sa ma intalnesc cu ea. A ramas putin socat. Ii am adresa de mail, si-o sa-i cer sa ne intalnim. Doar ca sa ma cunoasca..si s-o cunosc si eu, toata lumea pune etichete si eu habar n-am cine e ea, si probabil la fel i se intampla si ei, aude de toate despre mine si nu stie cine sunt.
Pupici si spor!

17+

pozici
_

There is a crack, a crack in everything
That's how the light gets in. (L. Cohen)

Miluna spune:

Anca, felicitari. Sper sa decurga bine intilnirea voastra si situatia sa se amelioreze. Sa ne povestesti cum a fost!

Acum te rog sa ma scuzi, ca o sa deviez un pic de la subiect, dar ma gindeam si eu, ce inseamna "mama vitrega" sau "tata vitreg". Si parca as denumi asa persoana care creste un copil, adica il are in incredintare si se ocupa permanent de cresterea lui. Spre exemplu, in caz ca mama are custodia copilului si se recasatoreste, sotul ei se poate numi "tata vitreg"? As zice ca da, din moment ce locuiesc impreuna si alcatuiesc o familie. Dar sotia tatalui natural, care nu are in custodie copilul, se poate numi "mama vitrega"? Eu personal, pe noua sotie a e ex-ului meu nu as numi-o mama vitrega doar pentru ca petrece o zi pe saptamina impreuna cu copilul si tatal sau. Sincer, m-ar deranja daca ea s-ar referi ca este mama lui vitrega. Sau? Gindesc eu gresit? A fii mama sau tata, fie si vitreg, nu inseamna sa ai incredintat spre crestere copilul?

anca_27 spune:

quote:

---

Acum te rog sa ma scuzi, ca o sa deviez un pic de la subiect, dar ma gindeam si eu, ce inseamna "mama vitrega" sau "tata vitreg". Si parca as denumi asa persoana care creste un copil, adica il are in incredintare si se ocupa permanent de cresterea lui. Spre exemplu, in caz ca mama are custodia copilului si se recasatoreste, sotul ei se poate numi "tata vitreg"? As zice ca da, din moment ce locuiesc impreuna si alcatuiesc o familie. Dar sotia tatalui natural, care nu are in custodie copilul, se poate numi "mama vitrega"? Eu personal, pe noua sotie a e ex-ului meu nu as numi-o mama vitrega doar pentru ca petrece o zi pe saptamina impreuna cu copilul si tatal sau. Sincer, m-ar deranja daca ea s-ar referi ca este mama lui vitrega. Sau? Gindesc eu gresit? A fii mama sau tata, fie si vitreg, nu inseamna sa ai incredintat spre crestere copilul?

---

Hm, totul e relativ. In cazul meu de exemplu, tatal vitreg m-a ajutat mult mai mult decat tatal natural. Si ma ajuta in continuare, chiar mai mult decat mama. Asta inseamna c-ar trebui sa nu-l mai numesc si vitreg, si-am crescut cu el de la 11 ani. El venea la sedintele cu parintii, el cand mi-am depus dosarul nustiucare, el ma mai ajuta si financiar.
In schimb, mamei vitrege nu i-am spus niciodata mama. La inceput era `matusa` (pt ca e sora cu tatal vitreg) iar mai apoi m-a rugat sa-i spun pe nume. Cu toate ca si ea imi este fte apropiata.
In ceea ce priveste `statutul` actual, n-o sa accept ca D. sa-mi spuna mama niciodata. Eu sunt Anca, sotia lui daddy, nu mama lui vitrega.

Ma bucur ca scrii aici. Astfel vad lucrurile si din perspectiva unei foste sotii.

Pupici si spor!

18+

pozici
_

There is a crack, a crack in everything
That's how the light gets in. (L. Cohen)

anca_27 spune:

Adevar sau provocare:

De ce va e inconfortabila ideea ca actualele sotii ale fostilor sa va intalneasca copilasii? De ce anume va e teama? Ce va deranjeaza? Sau poate mai putin stresant: ca fostul sot sa petreaca mai mult timp cu copilul, eventual chiar un weekend, sau o saptamana in vacante - asta iar implica si intalnirea cu actuala...

18+

pozici
_

There is a crack, a crack in everything
That's how the light gets in. (L. Cohen)

Miluna spune:

Anca, o sa incerc sa-ti raspund la intrebare.
In primul rind trebuie sa stii ca la mine situatia a fost mult mai nasoala, in sensul ca actuala sotie a fost amanta lui ani de zile, ani in care eu am nascut un copil, ani in care am simtit ca se intimpla ceva dar mi s-a spus tot timpul ca nu e nimic, ani in care am cunoscut-o si eu pe ea, am fost impreuna in concediu cu ea (si cu fostul ei sot), a venit de mai multe ori la noi in casa, toate in timp ce ei erau amanti. Adevarul e ca n-am suportat-o de la inceput, de cind am intilnit-o prima data, nu stiu daca am simtit ca ce se intimpla sau pur si simplu nu mi-a placut ea ca si fire. Sau poate amindoua.
In fine, dupa ce am divortat i-am cerut si eu ex-ului sa se ocupe singur de copil o vreme (sa nu o intilneasca pe amanta). El m-a ascultat, si asta a durat vreo 3 luni sa zicem, apoi s-au intilnit. De ce i-am cerut asta? Nu stiu... pe vremea aia imi era asa de urita persoana ei incit nu suportam gindul ca puiul meu (pe atunci de 3 ani) sa stea cu ea. Plus ca copiii povestesc tot, or eu nu impinzisem lumea cu povesti despre el si amanta lui, incercasem sa avem un divort discret.
Ce s-a intimplat dupa ce totusi a intilnit-o? A aflat si bona, si neamurile de toata situatia. Mi-a fost foarte penibil o vreme, lumea ma compatimea, si eu n-aveam chef de discutii. In fine, a trecut...
A fost o perioada grea si pentru ca ea s-a purtat f. bine cu copilul, si el a indragit-o repede. Si venea acasa si povestea numai de ea, si eu trebuia sa ascult toate povestile lui entuziasmate, si sa ma abtin sa fac vreun comentariu mai rautacios, etc. Stiu ca e un lucru bun defapt, dar daca incerci sa te pui un pic in situatia mea, vei intelege. Pentru ca iti iubesti foarte tare copilul, si mai ales cind e asa mic inca il privesti ca fiind o parte din tine, si e greu sa-l lasi sa aiba o relatie apropiata cu cineva care tie iti displace. Si esti fortat sa il lasi. E greu.
Dupa o vreme insa lucrurile au intrat in normal. A incetat sa-mi mai pese daca si ce povesteste copilul de la ei din casa, si chiar si el a incetat sa mai fie asa entuziasmat, dupa ce totul a devenit obisnuinta. Acum nu ma deranjeaza deloc sa stea la ei, se vor duce cu el in concediu, si sunt ok.
Daca insa nu ar fii fost situatia asa, daca noi ne-am fii despartit din alte motive si ar fii aparut o noua sotie pe parcurs, nu cred ca m-ar fii deranjat sa intilneasca copilul.
Dar motive ar putea fii, generate in primul rind de nesiguranta si nefericirea mamei. Ea e singura, ii este greu, crede-ma, si practic, si sufleteste, si stie ca nu ii poate oferi copilului tot ce ar vrea. In primul rind nu-i poate oferi o familie. Si totusi il iubeste, si-l vrea linga ea, si vrea ca si el s-o iubeasca pe ea. Si in acest context tata, recasatorindu-se, vine cu un plus, o familie. Cind copilul e cu tata, nu mai e doar cu tata, e cu familia lui. Si in plus de asta, tata e linistit si fericit, nu nefericit ca mama. Si copiii simt asta, si trag la persoanele fericite si sigure pe ele. Si mama se trezeste ca copilul ei nu mai vrea sa stea cu ea, ca prefera la tata. Si asta e foarte durereos pentru o mama.
Sigur ca solutia nu e sa-i interzica copilului sa-si petreaca timp cu tata. Solutia ar fii ca si ea sa creeze acasa o atmosfera fericita, chiar daca e singura, sa iasa cu el, sa se joace cu el, etc. Copilul ar trebui sa fie fericit in ambele locuri.