ce sa fac cu ei: sot, fiu vitreg, fosta sotie?

De obicei sunt prea incapatanata si fac orice sa ma descurc singura, fara sa cer ajutorul.
Acum insa, am nevoie si sa vb cu cineva, si sa cer sfaturi.
Sunt insarcinata. BB isi va cunoaste parintii si fratele in decembrie. Cu parintii totul e ok, e comoara noastra, mai greu e cu ... fratiorul de 10 ani. Nu locuim impreuna, el locuieste cu mama lui, e din casnicia anterioara a sotului. Si ca sa fie tacamul complet, mama lui n-a reusit inca sa treaca peste divort (acu 4 ani divortul, eu l-am cunoscut pe sotul meu acu 2 ani), si ii interzice copilului sa ma cunoasca. Il pune sa jure ca nu m-a intalnit, ca-l bate Dumnezeu daca o minte si multe altele.
Bineinteles ca eu si baietelul ne cunoastem. Ne-am intalnit la inceput intamplator de cateva ori, apoi, daca tot ma intalnise, cand il scotea tatal lui, l-a adus la noi si uneori iesim impreuna, cu toate ca nu sunt in largul meu 100% pt ca si copilul e fte stresat, sa nu care cumva sa ne vada cineva, asa ca-i las de cele mai multe ori doar pe ei doi sa iasa.
Sotul meu a incercat sa vb cu ea, ea nicidecum, i-a spus ca n-are de gand ca fiul lor sa le cunoasca pe toate `c.....e` si ca daca ma va cunoaste nu-l va mai vedea pe copil.
Stiu c-o sa spuneti ca legal nu e corect, dpdv legal stiu si eu cum e. Ramane insa trauma copilului daca se ajunge la asta. Nu zic ca acum nu e sub teroare...dimpotriva. Eu, din exterior, vad schimbari la el, situatie slaba la invatatura, a invatat sa minta. Minciuna e de fapt urmare directa a faptului c-o minte pe mama lui de fiecare data ca nu m-a intalnit. L-a intrebat la un moment dat pe tatal sau `Daddy, ma bate Dumnezeu daca o mint pe mami ca n-am intalnit-o pe A.?` Sotul meu i-a explicat ca orice copil are dreptul sa-si cunoasca parintii si ca lui mami ii e frica ca el s-ar putea sa se ataseze de mine sau ca eu l-as influenta in vreun fel.
A aparut apoi . Din nou explicatii copilului, ca iubirea pt el n-o sa se schimbe si el va avea un fratior sau o surioara. Discutia a continuat acasa la baietel unde I. le-a dat vestea (cu ei locuiesc si parintii ei) si le-a spus ca i se pare corect ca orice copil sa-si cunoasca fratele sau sora. Din nou discutii si am impresia ca povestea se ingroasa si nu merge in directie buna deloc. Copilul il intreaba tot mai des pe taica-sau daca il iubeste, ca mami ii spune intr-una ca nu-i adevarat, ca tatal sau nu-l iubeste. Ieri vorbeau amandoi pe internet si l-am vazut pe sotul meu plangand. Era din nou aceeasi discutie:
`daddy, mami spune ca tu nu ma iubesti`
`cum sa nu te iubesc, ea de unde stie ce simt eu?`
`asa spune ea. spune-mi daddy, te rog, ma iubesti?`
`cum sa nu iubire de son, daddy te iubeste din tot sufletul lui!`
Sa revenim la fratior sau surioara. Astazi a fost la noi, burtica mea e deja vizibila si ne-am zis de la inceput ca n-o sa ne ferim de baietel, sa nu ne atingem deloc sau sa nu ne dam un simplu pupic la despartire de exemplu, sa stie ca suntem un cuplu. Azi daddy imi mangaia burtica, l-am intrebat pe D. daca vrea fratior sau surioara, am glumit pe tema fratiorului, i-am propus lui daddy sa-i arate poza de la eco in care fratiorul lui il saluta, insa, copilul e inca gelos, vine si se agata de taica-sau, daca se joaca pe calc si noi stam pe balcon, vrea sa plece cu daddy la joaca, daca suntem la strand sare in apa intre noi si simt cum incearca sa ma indeparteze, oricand as fi mai aproapte de taica-sau decat `vrea` el, nu-i place nimic din ce gatesc eu, eu ii zambesc, accept, merg mai departe.
Ii inteleg gelozia si tocmai de aceea vreau sa-l fac sa ma accepte si sa-si accepte surioara/fratiorul incetul cu incetul. Nu stiu inca cum s-o fac, sa nu fie prea brusc. Peste toate astea primeste `mesaje` de-acasa si uneori mi se rupe sufletul pt el, ce-o fi in mintea lui de 10 anisori? Incerc sa ma intorc eu in timp, cand ai mei au divortat, apoi s-au recasatorit si am frati vitregi din ambele parti. La ai mei insa e totul bine, ne intalnim toti, fratii si surorile vitrege imi sunt toti frati, au fost si momente urate insa e altfel.
Alteori mi se rupe si pt mine, vb lui Creanga. Si de cele mai multe ori pt sotul meu care nu vrea sa-l raneasca pe copil sau sa-l faca sa treaca prin sali de tribunal sau sa asiste la scandaluri cu mama lui, el nu e genul, insa ea da...si-atunci mai bine evita. Eu insa nu mai suport evitatul asta, ma simt ca-ntr-o cusca, in care jucam toti o hora pe care ne-o impune cineva. Am incercat sa vb cu el, insa am ajuns de fiecare data la acelasi capat de linie. Alteori incerc sa vad doar partea plina a paharului, am un sot minunat, asteptam un copil, poate daca fosta nu accepta nicidecum e tot o parte buna, daca ar sta mai mult la noi sau am face vacantele impreuna, ar fi altele.
Si apoi ma gandesc cu tristete la viitor, la copilul nostru, la al lui......si ma simt neputincioasa, simt c-am epuizat resursele de-a mai face ceva, de a mai vb cu sotul meu despre asta - el nu o face, se inchide in el, sta pe balcon si tace si fumeaza, si poate sa faca asta la nesfarsit, fara sa vorbeasca despre ce simte.

16+

pozici
___________________________________

There is a crack, a crack in everything
That's how the light gets in. (L. Cohen)

diuna spune:

...delicata situatie.
Mai ai nevoie de rabdare, nu capitula. Nu cred ca mai e mult. Si fata mea are 10 ani si intelege multe situatii fara explicatii. Cat crezi ca mai poate dura pana baiatul va sti care sunt sentimentele si jocurile de ambele parti...? Eu cred ca putin timp.
Si apoi, nu stiu daca e momentul sa fortezi ceva. Si tu, si bebe, si sotul aveti nevoie de liniste si pace, de caldura si intelegere reciproca, inca o buna perioda de timp de acum incolo. Oare sa mai tolerezi ca lucrurile sa ramana asa pana vine bebe, care va ma schimba, oricum, o gramada de situatii...?
Nu sunt in sare sa dau sfaturi, dar poate ar trebui deja sa te preocupi de bunastarea voastra si sa mai ignori, sa eviti, sa neglijezi putin fosta familie. Concentreaza-te pe tine, pe voi, o viata, un inceput creste in tine. Important e sa fiti sanatosi, le rezolvati voi cumva.
Multa sanatate si putere sa fii inteleapta!

anca_27 spune:

Da Diuna, inteleg ce spui, si eu ma cert pe mine uneori ca nu ma pot degaja, nu pot sta deoparte. Daca s-ar intampla in alta parte da. Insa se intampla in jurul nostru, in casa noastra, in sufletul nostru si e frustrant ca nu pot face nimic.
Ma simt mai bine ca m-am eliberat macar scriind. Cineva acolo sus ne iubeste si stie ce simtim. Candva, in timp, sa vina si BB, lucrurile se vor schimba, D. va creste si va fi altfel. Mai bine. Deja il vad ca intelege mult mai multe decat spune, cu timpul va intelege ce trebuie, doar ca nu vreau ca toate astea sa lase amprente negative asupra lui. Nu asa ar trebui sa traiasca un copil de 10 ani, cu teama, cu neputinta, cu ...minciuna.
16+

pozici
_

There is a crack, a crack in everything
That's how the light gets in. (L. Cohen)

p.a.ade spune:

Sa sti ca te inteleg,esti intr-o situatie dificila.Acum 4 ani mi-am cunoscut si eu actualul sot,eu eram divortata de aproape 4 ani si am o fetita si atunci avea6 ani,vreau sa-ti spun ca fetita mea a dormit cu noi in acelasi pat timp de un an,asa a simtit ea ca nu este lasata deoparte si apoi a renuntat singura,probabil a simtit siguranta de care avea nevoie.anul trecut am ramas insarcinata si tot asa in timpul sarcinii avea si ea momente de gelozie dar din momentul in care bb. A intrat in casa a disparut toata gelozia,a vazut ca este atit de mica si fara ajutor incit a iubito imediat,dar totusi am grija ca de fiecare data cind o alint pe cea mica sa o pomenesc si pe cea mare(amindoua sunt printese dar una mai mica si una mai mare,amindoua sunt ingerasi dar una mai mica si una mai mare)sunt mereu atenta sa nu o fac sa simta vreo diferenta.Uneori sotul meu mai pleca de acasa,asa e natura serviciului,si atunci pe cea mare o iau sa doarma cu mine ca sa pot sa o mai rasfat si toate lucrurile astea marunte o fac sa nu se simta neglijata si este sigura ca o iubim.Iti spun astea pt ca ma gindesc la acel copil cit de nesigur trebuie sa se simta si asta forte mult probabil din cauza mamei sale.Nu este o solutie ca tu si sotul tau sa nu va comportati dragastos unul cu celalalt,din contra faceti ce faceti de obicei dar includetil si pe el sa simta caldura unei familii,o imbratisare si o sarutare si pt. el nu strica,macar la voi copilul trebuie sa se simta iubit pt. ca el creste si va sti sa faca diferentele.Succes si sa ai un bebe sanatos sa va puteti bucura de voi din plin.

anca_27 spune:

mersic de sfaturi!
azi chiar am incercat sa ma apropii mai mult de el. eu sunt o fire mai vesela, zambesc mai mult, unii spun uneori ca sunt `prea distrata`. astazi D. ma intreaba:
`A., tu de ce razi tot timpul?`
`nu rad D., zambesc doar...`
`aha, rasul e asa in hohote`
`da, zambetul e altfel, zambesc de exemplu pt ca nu sunt suparata, dimpotriva, sunt fericita ca te am pe tine (l-am mangaiat pe capsor), pe BB si pe daddy!`
parca am zarit o umbra de bucurie in ochii lui...
poate ca vreau de fapt doar sa nu simta ce simt eu uneori, si acum, `mare`, ca sunt copil vitreg. tatal vitreg e o comoara de om, niciodata n-am simtit ca nu sunt a lui - d-zeu sa-l tina ani multi, in schimb are mama grija sa-mi aduca aminte
pupici si spor!
17+

pozici
_

There is a crack, a crack in everything
That's how the light gets in. (L. Cohen)

Deianira spune:

Anca, din ce am citit mi se pare de laudat comportamentul tau fata de copilul lui .
Cu o chestie nu sunt de acord... sa lasati de la voi. Adica mama naturala sa faca ce vrea din copil. Nu puteti obtine voi custodia lui? Ar fi pacat sa creasca cu ideile mamei lui, va sfarsi prin a-l indoctrina si a-l intoarca impotriva voastra . Banuiesc ca asa ar arata viitorul, citind postarile tale.
Trebuie sa ii aratati dragostea voastra neconditionata si sa-i explicati orice pas facut in caz ca va hotarati sa cereti custodia lui.
Multa bafta in rezolvarea cu succes a problemei.

---

Clover spune:

Felicitari pentru sarcina!

Avand in vedere ca tu nu esti aia care a despartit-o pe ea de sot stii macar ca tu nu ai nici o vina.


Ce cred eu este ca sotul tau ar trebui sa aibe o discutie cu fosta sotie in care sa ii spuna clar ce ii face ea copilului lor, ca nu se mai poate sa minta si ca trebuie sa accepte situatia ca atare. O sa se crizeze cat o sa se crizeze, dar e pentru binele copilului. Pentru el situatia asta in care trebuie sa minta e prea mult.

anca_27 spune:

quote:

---

Cu o chestie nu sunt de acord... sa lasati de la voi. Adica mama naturala sa faca ce vrea din copil. Nu puteti obtine voi custodia lui?

---

Deianira, ne-am gandit si la custodie. In ziua cand au aflat toti de noul fratior/surioara, ex-a i-a spus copilului `bine, daca tu asta vrei, fa-ti bagajele si te muti la daddy`. Copilul a sarit in sus de fericire si a alergat in camera sa impacheteze, insa.... tot sotului meu i-a revenit sarcina grea de a-l opri.
Noi locuim intr-un apartament cu o camera, suntem pe punctul de a cumpara unul cu 2 insa vara e perioada moarta in imobiliare, asa ca mai avem de asteptat. I-a explicat ca nu avem spatiu si ca nu ma poate pune pe mine sa dorm pe jos ca sa doarma ei impreuna in pat, asa ca e binevenit cand avem mai mult spatiu. Va puteti da seama ce dezamagit a fost, a inceput sa planga. Printre altele, bunica baiatului l-a tras pe I. deopare si i-a spus sa nu incerce sa-l indeparteze de ei ca acolo are copilul tot, apartament cu 3 camere care ii ramane lui si bla-bla. Nu stiu de fapt cine pe cine incearca sa indeparteze.
Clover, la fel gandesc si eu, sa-i spuna si n-are decat sa se isterizeze. Insa toti (sotul meu, cumnata si fratele sotului) care o cunosc pe fosta imi spun ca nu e genul de om cu care sa poti vorbi, doar ea are dreptate, sa nu incerc asa ceva ca nu se stie de ce e in stare, mai ales acum ca sunt insarcinata.
Imaginati-va ca fratele sotului e psihoterapeut si-ntr-o seara, ca sa -i demonstreze madamei ca baiatul a fost la ei (dupa ce ea l-a sunat pe baiat si l-a pus sa jure la telefon ca n-o minte) s-a dus si el cand I. l-a dus pe D. acasa.
Mi-a marturisit apoi nasa (ne sunt si nasi) ca seara, in pat, la culcare, nasul a plans in hohote ca un copil de groaza a ceea ce a vazut ca se petrece la ei in casa, a zis ca totul merge din ce in ce mai rau si ca i se rupe sufletul pt copil. Si el e cel mai echilibrat om pe care-l cunosc!
Am fost pornita de nustiucate ori sa o caut unde lucreaza si sa vb cu ea. N-am facut-o pt ca m-am gandit ca n-am dreptul, nu e copilul meu, sa se implice sotul meu. Chiar si-acum imi vine sa dau copy/paste la ceea ce scriu si sa-i trimit e-mail. Am porniri de astea apoi ma opresc. Nu am dreptul. Sau poate nu imi pot asuma inca deplina responsabilitate pentru urmari.
17+

pozici
_

There is a crack, a crack in everything
That's how the light gets in. (L. Cohen)

coltofeanu spune:

Grea situatie...
Sincer, imi este mila si de amarata ex-sotie. Banuiesc ca este disperata ca isi pierde copilul si poate de aceea se poarta astfel, chiar nu mai realizeaza ce se intampla, nu stie ce sa mai faca. Se simte incoltita de ceilalti, speriata. trist. Nu cred ca si-ar dori cineva sa fie in situatia ei...

Porumbita spune:

din cele citite amarata aia de ex sotie mi se pare o nesimtita fara margine... si o super egoista si ar merita .... nici nu zic ce ca imi iau ban .. pt ce face copilului...

da-o in masa de incoltire... esti adulta, esti mama, poartate ca atare...

Yasmin spune:

Anca, tebuie sa vorbesti tu cu fosta sotie. Trebuie sa o prinzi cand e singura, nu sa mergi la ea acasa unde e pe teritoriul propriu si ii mai are si pe parinti pt ca atunci esti in dezavantaj. Dar incearca sa ii afli putin rutina sa o prinzi la cafea sau oriunde in alta parte. Fii cat se poate de amabila si draguta fara sa dai impresia ca ti-e frica sau jena. Fii ferma dar delicata si explica-i ca nu ai nici o intentie sa ii furi familia/baiatul. Spune-i ca tu ii iubesti copilul dar iti stii bine limitele cand vine vorba de 'cine e mami'. Pregateste de acasa un discurs cu ipoteze: daca ea reactoneaza asa, vorbesc asa... raspund asa...

Sunt convinsa ca o sa fie mai rationala pt ca desi pare inchisa la comunicare cred ca isi iubeste copilul indeajuns ca sa nu ii faca un astfel de rau.

Succes!