Nevroza

AgnesLuca spune:

MissParker, pe mine tocmai asta ma sperie, faptul ca eu nu sufar cu adevarat niciodata; sunt campioana la reprimare. Dar cine nu sufera, nu se poate nici bucura cu adevarat
Ricea, multumesc pentru incurajari, salutari Calw-ului lui Hermann Hesse !!!
Blue eyes

blue eyes spune:

Laura, ai pus degetul pe una dintre rani. Unul dintre factorii generatori ai nevrozei este si lipsa sperantei de a gasi un partener potrivit mie; homo elveticus e departe de a fi asa ceva. In anii in care am fost casatorita cu unul dintre ei, feminitatea mea a fost nimicita, ciopartita. Acum, libera, recuperez acea parte atat de importanta mie: am un aspect si un comportament foarte feminine. Sper ca asta sa duca la recuperarea integrala a personalitatii mele. Faptul ca am doi copii nu-mi permite sa ma dedic in intregime mie; procesul de completare a personalitatii e deseori intrerupt sau chiar franat.

Fluturas coconas

Yasmin spune:

Blue Eyes, am trecut si eu pritr-o nevroza in primii ani pe care i-am petrecut in Istanbul. Stiu ce a functionat pt mine si iti spun cateva idei care nu vor fi solutia perfecta dar ai sanse sa te mai relaxezi.

Trebuie sa iesi din cercul tau intim si sa socializezi mai mult. - Prietenele de suflet sunt mari comori la casa omului dar cand suntem cu ele tindem sa ne lasam si putin victimizate, pt ca ele oricum stiu totul si sunt acolo sa le plangem pe umar, nu? - DAR!!!! Sa intalnesti oameni noi, cu problemele si vietile si solutiile lor o sa iti dea o alta perspectiva asupra vietii. Iti trebuie mai mult timp numai numai pt tine si sufletul tau si prin asta nu spun singuratate, ciocolata si TV, spun rochite sexy si cocktailuri. Oameni multi si galagie. Bona buna care sa vina o data la 2 saptamani vineri seara si sa stea la tine pana dimineata. Faptul ca ai 2 pui de 9 ani e ceva fantastic dar ia majoritatea timpului si uiti ca mai existi si TU. Nu e bine deloc nici pt ei, pt ca uite - chiar tu spui ca nu vrei sa aiba o mama deprimata. De fapt si studiile arata ca o mama independenta si puternica are copii care vor stii sa treaca prin viata mai usor.

Asadar: gandeste-te putin la tine si neaparat intalneste oameni noi.
Nu te pedepsii si nu te simtii vinovata (cum simt un ton printre randuri) ci recompenseaza-te si felicita-te. Esti foarte puternica si o super mama!

Yasmin

angipangi spune:

quote:

---

citat din mesajul lui AgnesLuca

MissParker, pe mine tocmai asta ma sperie, faptul ca eu nu sufar cu adevarat niciodata; sunt campioana la reprimare. Dar cine nu sufera, nu se poate nici bucura cu adevarat
Ricea, multumesc pentru incurajari, salutari Calw-ului lui Hermann Hesse !!!
Blue eyes

---

teodorade angi pangi28-10-2007 si Roberto 28-06-1999 http://community.webshots.com/album/563642807EqHYOU teodora

iarina spune:

Blue eyes..daca faci deja tratament medicamentuos si de asemenea psihoterapie, atunci rezultatele or sa se vada in curand. cred ca trebuie sa mai ai putina rabdare cu tine. Pastilele vor incepe sa-si faca efectul si apoi cu ajutorul psihoterapiei te vei ajuta si "repara".
Eu fac tratament pt. anxietate de scurt timp..si parca deja e mai bine..si inca n-am ajuns la psihoterapeut...e drept ca probleme mele nu par a fi atat de acute ca ale tale..insa inteleg prin ce treci.
ai disuctat cu medicul, poate cipralex-ul nu merge bine la tine si ar trebui sa schimbi medicatia? E important si sa gasesti schema de tratament care ti se potriveste, nu toti raspundem la fel.

strumfi2004 spune:

Blue Eyes, pai cine ma incuraja pe mine? Cine a fost prima care mi-a raspuns?

Iti raspund deocamdata doar citandu-te:
"Fruntea sus si drept inainte! Copiii tai au nevoie de o mama puternica, stabila pe care sa stie ca se pot baza in viata. Pentru ei merita sa traiesti si sa lupti. Curaj!"

Te imbratisez cu drag! Va fi bine! Trebuie!

Gratiela, Maria si Stefan

www.youtube.com/watch?v=LfYAfqDYQbo" target="_blank">Crede in ochii copilului tau!

blue eyes spune:

Da, strumfica, ai dreptate! Eu sunt pe metereze, cand e vorba sa le fac altora curaj; dar cand e de mine, sunt ca un soricel in fata pisicii.

Ma simt mai bine, prietena mea e inca aici, azi am luat biletul de avion pentru Helsinki. De data aceasta ma duc eu in vizita la o prietena. De ziua mea, peste 9 zile plec la Lugano, cel mai frumos oras din Elvetia, cu cateva prietene. Deci, deocamdata imi e bine, dar stiu ca "baubaul" asteapta momentul propice sa ma atace din nou. De aceea continuu cu terapia si incerc sa individuez factorii care imi fac viata amara si sa invat cum sa fac fata greutatilor, sau chiar sa le evit.

Fluturas coconas

MissParker spune:

blue eyes si strumfi, o poezie frumoasa, despre procesul indelungat al regasirii de sine, o poezie care da speranta, dedicatie speciala pentru voi doua


Autobiografie in cinci capitole scurte
(Portia Nelson)

I
Merg pe strada
E o gaura mare in asfalt
Cad in ea
Sunt pierduta… ma simt neajutorata
Nu e vina mea
Imi ia o eternitate sa ies.

II
Merg pe aceeasi strada
E o gaura mare in asfalt
Ma fac ca nu o vad
Cad din nou in ea
Nu-mi vine sa cred ca sunt in acelasi loc
Dar nu e vina mea
Si totusi imi ia foarte mult sa ies.

III
Merg pe aceeasi strada
E o gaura mare in asfalt
O vad
Si totusi cad iar in ea… e un obicei
Ochii imi sunt larg deschisi
Stiu unde ma aflu
E vina mea
Ies imediat.

IV
Merg pe aceeasi strada
E o gaura mare in asfalt
O ocolesc.

V
Merg pe alta strada.

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

Poze cu noi

Povestea nasterii

dobreclaudia spune:

BluEyes - am trecut prin atacuri de panica in iulie- august 2007, a fost cea mai grea periaoda din viata mea. Nu puteam dormi, nu mancam, nu vroiam sa se faca dimineata, eram nelinistita in mod continuu...aveam atacuri de panica ...am ajuns de 2 ori la urgenta unde imi faceau injectii cu Ca, vit B, Mg...imi dadeau diazepam si reveam dupa juma de zi din nou la spital..
Am incercat homeopatele (arsenicum, apoi gelsemium_, naturiste, etc..dar strea mea s-a agravat astfel ca dupa 2 luni am intrat intr-o depresie ...ca nu mai imi taram picioarele dupa mine..
In sfarsit am ajuns la psihiatru..am luat cipralex si rivotril (jumate de pastila seara) si in 2 luni eram ca noua, iar in 6 luni am intrerupr tratamentul si nu am mai avut nimic de jumatate de an!!!!
Si , in plus, sunt insarcinata in 3 luni.
ai rabdare ca cipralexul te aduce la viata!!! Am facut si psihanaliza 6 luni in paralel cu trataemntul, am terminat de scris o carte tot in acest timp, asa ca cipralexul nu te imiedica sa-ti continui activitatea, ba dimpotriva, te ajuta.
Pentru cele care doresc sa vorbeasca despre atacurile de panica ID messenger este dobre_claudia



clau

blue eyes spune:

Angoasa si obsesia sunt hrana nevrozei mele in ultimul timp. In plus sunt in tara tulburarilor obsesiv-perfectioniste, in tara cu atatea sinucideri, cu atatia psihoterapeuti. Din punct de vedere economic, al sigurantei sociale, al educatiei, al drepturilor omului, al politicii sunt in tara care poate fi vazuta ca un paradis in miniatura. Din punct de vedere al interactiunii umane, mentalitatea elvetianului la nivel individual suntem in iad. Ei nu au chef de viata, nu ies seara sau la sfarsit de saptamana. E gol. Doar in orasele mari vezi ceva miscare. Alaltaieri vedeam de la cina cu prietena mea si cu copiii dupa noi, era dupa 8 seara, nu am vazut un om pe strada. Si totusi, sunt intr-o localitate cu 10 mii de locuitori, era cald. Nimic. Nu auzi miscare, nu auzi muzica, nu vezi lume frumoasa: nici barbati, nici femei. Femeile sunt neprietenoase, inchise. Am multe prietene, dar de alte nationalitati. Barbatii? Nu au nimic masculin, nimic atratctiv in ei. In plus sunt egoisti, zgarciti, stersi, stresati, incordati si lipsiti de initiativa. Urasc, nu suport barbatii cu pantaloni scurti, sandale si sosete. Sunt dezgustatori. Multi elvetieni apar asa, cei tineri fara sosete. Ma asalteaza teama ca nu voi gasi un partener potrivit mie si ca niciodata nu voi face parte din aceasta lume, unde va trebui sa-mi castig painea, unde va trebui sa fac fata. Acesta e anul numarul 11 aici, si tot nu sunt in lumea mea.
Eu ma simt ca o maimuta intr-o cusca aici. Nu sunt surprinsa ca m-a inhatat nevroza. O sa ma intrebati de ce nu plec de aici. Din cauza factorilor pozitivi enumerati la inceput. Unde sa ma duc de una singura cu doi copii mici? M-as duce in Ticino, in partea italiana, unde sunt imbinate partile pozitive ale Elvetiei si pofta de viata a latinilor, cei cu simtul pentru frumos. Dar ma gandesc la copii. I-as rupe de familia tatalui, au nevoie de figura paterna si de celelalte rude pentru echilibrul psiho-social. In plus ma ingrijorez excesiv la ideea ca li s-ar putea intampla ceva si as fi singura cu ei.

Incerc sa-mi creez o oaza de fericire aici, dar si asta ma costa un ocean de energie. Ar insemna sa ma izolez, sa-mi vad de treburile si de interesele mele, de lumea mea, de cercul de prieteni.
In zilele fara crize imi fac curaj; in cele cu atacuri, gandurile sunt ca pe o sina, pe care alearga nebune. In fine, sper ca o sa scap din iadul asta si sa ma bucur si eu de viata; ca de suferinta m-am saturat




Fluturas coconas