Nevroza
Raspunsuri - Pagina 3
coltofeanu spune:
quote:
citat din mesajul lui blue eyes
Dar ma gandesc la copii. I-as rupe de familia tatalui, au nevoie de figura paterna si de celelalte rude pentru echilibrul psiho-social. In plus ma ingrijorez excesiv la ideea ca li s-ar putea intampla ceva si as fi singura cu ei.
"echilibrul psiho-social" ?
Cum ai descris coltul acela de lume... ce echilibru poate oferi familia tatalui lor? Intre atatea chipuri cenusii... membrii familiei tatalui au chipuri vesele, ofera echilibru?
Copiilor le va fi bine in principal oriunde vor locui cu mama si cu atat mai mult intr-un loc unde lumea este mai vesela si mama lor se va simti mai bine. Cu membrii familiei va puteti vizita.
blue eyes spune:
Copiii au contact regulat cu tatal si cu familia lui. Cum sunt fetele lor? Elvetice.
Sunt din nou intr-o pasa urata, deprimata, goala pe dinauntru, fara apetit. Incerc sa ma detasez citind o carte buna, dar nu reusesc. Ma simt intr-o cusca, din care nu mai am forta sa ies. Peste putin vin puii acasa, eu trebuie sa fiu pe picioare.
Fluturas coconas
dobreclaudia spune:
Blueeyes - putem vorbi si pe ID messenger dobre_claudia, daca ai nevoie de cineva care a trecut prin asa ceva
clau
blue eyes spune:
Claudia, iti multumesc; ti-am trimis un mail acum cateva zile.
Multumesc din suflet fetelor care mi-au scris aici si pe privat. Sunt convalescenta, ultima cadere mi-a supt multa energie. Dupa vacanta ma voi pune in miscare sa ma mut de aici; voi pleca in cantonul italian, unde oamenii au mai mult soare in suflete. Sunt aici de 11 ani, m-am imbolnavit; 11 ani aici mi-au mancat sufletul. Daca raman aici simt ca ma inhata schizofrenia trebuind sa trag linie clara intre ratiune si suflet. Ori eu sunt un om care are nevoie de muuuulta caldura, un om care vrea sa-si arate emotiile. Aici nu e de mine si gata! O prietena buna, care sta acolo de un an, ma va ajuta. De fapt, ea tot trage de mine de 6 luni sa ma mut, dar nu eram decisa. Nu e usor sa pleci asa, cand ai doi copii de 9 ani; pui in balanta totul, iti macini creierul si sufletul pana ajungi la concluzia ca esti praf si ca nu de o asemenea mama au copiii nevoie.
Maine implinesc 35 de ani; voi sarbatori cu o prietena de suflet in Lugano. Prietena mea sufera exact ca mine aici, dar de numai 3-4 ani; inca nu a adunat atata neliniste ca mine si nu are copii. Cred ca va veni si ea dupa mine in Ticino; mai are ceva de rezolvat aici si trebuie sa invete italiana.
Duminica aniversez aici cu cateva prietene apropiate (multumita multor prietene m-am ridicat mereu). Luni plec pentru o saptamana in Italia la prietena mea din liceu. Pe 1 august plec in Finlanda la o alta prietena de suflet. Pe 5 ma intorc, imi reintalnesc puii si apoi ma pun in miscare pentru schimbarea radicala.
Va multumesc din nou din suflet tuturor, va urez o vara cu mult soare! 
Fluturas coconas
strumfi2004 spune:
La multi ani! Si tu sa ai numai soare in suflet si priviri!
Gratiela, 
Maria si 
Stefan 
www.youtube.com/watch?v=LfYAfqDYQbo" target="_blank">Crede in ochii copilului tau!
AgnesLuca spune:
La multi ani !!! si felicitari pentru hotarirea luata. De vreo citeva zile ma tot gindesc la tine, ca trebuie sa pleci acolo unde te indeamna sufletul, dar nu am indraznit sa-ti scriu.
. 35 de ani e o virsta frumoasa, din pacate in mai putin de 2 luni eu ma despart de ea 
oocristina spune:
La Multi Ani Blue Eyes!
blue eyes spune:
Va multumesc din suflet tuturor. Am 35 de ani si vreo doua ore.
Peste o jumatate de ora trebuie sa ies din casa, plec la Lugano. O sa va povestesc. Pe curand, zi buna tuturor.
Fluturas coconas
MissParker spune:
LA MULTI ANI cu bucurii, sanatate, noroc, fericire si implinirea celor mai arzatoare dorinte si visuri ale tale!
Fie sa-ti regasesti linistea sufleteasca si mutarea in noua zona, ca prim pas al unei schimbari, sa-ti readuca zambetul pe buze si bucuria de a trai!
Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)
Poze cu noi
Povestea nasterii
simali spune:
quote:
In plus sunt in tara tulburarilor obsesiv-perfectioniste, in tara cu atatea sinucideri, cu atatia psihoterapeuti. Din punct de vedere economic, al sigurantei sociale, al educatiei, al drepturilor omului, al politicii sunt in tara care poate fi vazuta ca un paradis in miniatura. Din punct de vedere al interactiunii umane, mentalitatea elvetianului la nivel individual suntem in iad. Ei nu au chef de viata, nu ies seara sau la sfarsit de saptamana. E gol. Doar in orasele mari vezi ceva miscare. Alaltaieri vedeam de la cina cu prietena mea si cu copiii dupa noi, era dupa 8 seara, nu am vazut un om pe strada. Si totusi, sunt intr-o localitate cu 10 mii de locuitori, era cald. Nimic. Nu auzi miscare, nu auzi muzica, nu vezi lume frumoasa: nici barbati, nici femei. Femeile sunt neprietenoase, inchise. Am multe prietene, dar de alte nationalitati. Barbatii? Nu au nimic masculin, nimic atratctiv in ei. In plus sunt egoisti, zgarciti, stersi, stresati, incordati si lipsiti de initiativa. Urasc, nu suport barbatii cu pantaloni scurti, sandale si sosete. Sunt dezgustatori. Multi elvetieni apar asa, cei tineri fara sosete. Ma asalteaza teama ca nu voi gasi un partener potrivit mie si ca niciodata nu voi face parte din aceasta lume, unde va trebui sa-mi castig painea, unde va trebui sa fac fata. Acesta e anul numarul 11 aici, si tot nu sunt in lumea mea.
quote:
Atunci cand spui "elvetienii sunt", "toti aici sunt", etc. generalizezi pe seama experientei cu fostul sot. In toti elvetienii il vezi pe el, in toata societatea lor nu vezi nici un haz pentru ca-ti aminteste prea mult de el sau de familia lui. Nu exista societeate perfecta. Nu exista societate imperfecta. Conteaza numai ochelarii prin care te uiti in jur. Iar tu acum ai niste ochelari negri cu tunete si fulgere. Vei vedea, ca incet, incet, pe masura ce te vindeci, vei incepe sa vezi si "bresele" frumoase din sistem. Exista sigur pe undeva, in toata Elvetia aia, si barbati fara sosete, sandale si pantaloni scurti.
alice