spuneti-mi voi, ca nu(mai) stiu

ma stiti(iar pentru cine nu- divortata, 2 copii,35 ani, cu dorinta de a investi din nou intr-o relatie pe termen lung frumoasa, solida, etc, etc).
Tot citesc, tot fac introspectii cu propria-mi persoana, tot discut in stanga si-n dreapta.
Nu stiu.
Pur si simplu nu stiu sau daca stiu, nu vad ce anume se mai poate si daca se mai poate construi o relatie cu cineva (din aia descrisa mai sus) in aceste conditii.
Adica...unii spun ca-s eu prea rigida, ca nu las de la mine, ca nu stiu sa fac compromisuri sa poata merge o relatie, altii ca asteptari prea mari nu trebuie sa (mai) am, mai sunt unii care spun ca nu exista ce vreau eu.
Dar ce-ar trebui sa vreau? sau ce fel de relatie mai poate fi dupa 35 de ani, cand ai si copii? Spuneti-mi voi(care stiti sau ati inceput sau sunteti in astfel de relatii), ca eu, zau ca nu stiu!!
Luminati-ma, ca poate-s asa oarba si nu stiu sa vad.
Poate exista niste reguli si eu, proasta de mine,nu le vad: din alea, gen: pana la 25 de ani-relatii legate la ochi, intre 25-30 care-ar trebui sa fie matur asumate, etc
Voi, cele care ati inceput astfel de relatii la astfel de varste, la ce va asteptati de la aceste relatii? Ce nevoi(afective, materiale sau mai stiu eu de care) credeti ca veti implini?
Ma rog doar sa nu-mi spuneti ca acoperiti numai nevoia de a nu fi singure.

incognito spune:

Indraznesc eu...
Divortind de sotul meu-inca nu am facut-o-,dupa toate cele pe care le-am traversat nu stiu daca mai mi-as asuma viata in doi.Nu spun ca nu se poate ca a doua oara sa fie bine,dar...
Si eu am doi copii.Sa ma agat de ei ca de colacul de salvare,nu o voi face niciodata.Dar nici sa-mi impart viata cu un alt barbat nu as mai putea.Cred ca as cauta in relatia cu un alt barbat o mare prietenie in primul rind.Nu mi-ar displace sa ne petrecem sfirsitul de saptamina impreuna atunci cind ar fi posibil-vorba aceea e mai placut sa fii in compania cuiva care iti place decit sa stai cu nasul prin carti ori cu ochii pe la tv,asta daca copiii ar avea alt program si nu neaparat ca as suferi sa fiu singura pentru ca uneori chiar si cele mai placute companii devin obositoare,deci nu as intentiona sa fac un obicei din weekend-uri impreuna-,nu mi-ar displace sa ne intilnim pentru un ceas de conversatie ori de intimitate iar daca am avea puncte comune profesional sa ducem la capat un proiect care sa ne dea satisfactii amindorura...dar cam atit.Fara sa se amestece prea mult in ale mele ori eu in ale lui.
Poate-s marcata de toate cele pe care le-am trait.Poate ranile sint inca mult prea proaspete.Poate anul viitor as gindi altfel...Nu stiu.Insa,personal nu ma vad luind-o de la capat.Chiar de-ar fi cel mai minunat barbat de pe Pamint.Am ajuns la 34 de ani fricoasa si in siguranta doar cu mine insami.Sint incapabila sa fiu altfel acum.
Sincer,te admir pentru dorinta de a investi din nou intr-o relatie pe termen lung.Si-apoi,nu cred ca exista reguli.Cred ca tine de puterea fiecaruia dintre noi,de ceea ce simtim pur si simplu la momentul dat.Si la 35 ca si la 20 ori 25 tot loterie se cheama cum spun batrinii.

Incognito

Lemoni spune:

Mama imi spunea pe la 18 ani sa nu stau intr-o relatie lunga , boala lunga moarte sigura spunea ea.Cu cit intilnesti mai multi tipi cu atit inveti defapt ce vrei tu de la ei apoi ai de unde alege.Ce imi placea cel mai mult cand ii dadea "advise "sorei mele daca nu te-a sunat sambata si duminica inseamna ca te tine de" guvernanta" o ce mai radeam pe tema asta asa ca la mine era lege daca nu ma suna sambata nici macar numai vorbeam cu ei la telefon!
Nu sunt divortata iar dupa 20 de ani nici macar nu stiu legile de intilnire dar tot primele mele legi pe care le-am invatat le-asi pune in practica m-asi intilni cu cati mai multi , nu stiu daca as cauta o relatie de durata ci una de moment plina de aventura traieste momentul eu te sfatuiesc apoi vezi tu ce iese.
iti doresc succes.

balanta spune:

Crisseis, exact la varsta ta eu m-am recasatorit.
In timpul celor 10 ani de la primul divort am mai avut 2 relatii "incercate".Nu cred ca exista niste reguli anume, e o chestie de perceptie personala.Eu una nu am ce compromisuri sa fac.
Cred ca intervine si conjuctura.Daca esti implinita sau nu profesional, daca te descurci financiar sau nu, daca poti sa-ti strunesti copiii singura sau nu.
Si nu ai sa crezi, daca ai sti la cati oameni le e frica de singuratate si de teama de a se reobisnui cu altcineva alaturi si de a o lua iar de la capat.
Si mie mi se spune ca ce vreau eu nu se poate, chiar si sotul meu imi spune asta.
Oricum, timpul m-a invatat ca sunt "singura" pe pamant si ca datorita faptului ca m-am descurcat in toate situatiile ,nu datorez nimanui nimic. Si iti spun sincer ca e cea mai mare satisfactie.
Am descoperit ca nu am nevoie de barbati decat pentru sex.Nu s-a nascut barbatul care sa ma merite pe mine. Si stiu ce spun.
As putea sa-ti scriu mai multe, dar nu stiu daca expierenta mea personala e cea mai buna lectie de viata.

Rufus spune:

quote:

---

Initial creeata de crisseis
Adica...unii spun ca-s eu prea rigida, ca nu las de la mine, ca nu stiu sa fac compromisuri sa poata merge o relatie, altii ca asteptari prea mari nu trebuie sa (mai) am, mai sunt unii care spun ca nu exista ce vreau eu.

---

De aici pleaca greseala ta (si a altora): poti sa ai ce asteptari vrei si sa astepti pana cand crezi ca cel care e in vizorul tau e alesul. Compromisurile nu se refera la alegere, ci la comportamentul tau dupa ce ai ales. Ca doar nu o sa-l iei betiv si sa inchizi ochii.
Cum am facut eu: mi-am promis ca nu voi mai repeta greselile pe care le-am facut cu prima nevasta (ca doar le stiam, nu?) si ma tin de asta cu sfintenie, chiar daca nu-mi iese 100%.
Cand am ales nu am facut nici un compromis. Faptul ca Tora avea copil, nu m-a deranjat. In fond, aveam si eu unul. Mi-a placut de ea, mi s-a parut OK, am vrut, am luat-o. Nu ma placea, drum bun. Nu o placeam, la fel.
In nici un caz sa nu accepti pe cineva care iti da macar de banuit ca iti face o favoare (vis a vis de copii, mariaj ratat, etc). In timp, iti va scoate ochii.
Ca si la inceput, nimeni nu-ti va garanta nimic nici acum. Daca e sa fie, o sa fie. Daca nu, nu. Ia totul pas cu pas si pasul asta fa-l bine, temeinic. Ca si o femeie, si un barbat prefera stabilitatea, dupa o anumita varsta. Daca izbutesti sa-i castigi increderea, ai toate sansele.

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007

crisseis spune:

Multumesc pentru raspunsuri.
Balanta, da, sunt implinita profesional, financiar imi pot intretine singura copiii, am casa mea, doi copii sanatosi(multumesc lui Dumnezeu).Parintii sunt in acelasi oras cu mine si ma ajuta foarte mult.
Nu am timp personal foarte mult, datorita serviciului , iar ce-mi ramane petrec cu copiii si rar mai ies cu o prietena.
Cam astea-s datele.
Dar nu prea simt ca traiesc in felul acesta.
Lipseste un EL .Si nu orice fel de EL.
Si, nu stiu, e ca si cum te stradui mult sa faci o prajitura delicioasa si cei care vin in vizita, fie sunt diabetici(si n-au voie), fie nu mai au nici dinti sa mestece, fie au mancat toata viata eugenii si nici nu stiu sa aprecieze gustul, fie nici nu vad prajiturile.
Acum, na, nu schimbi meniul si faci numai din alea dietetice , fara zahar sau pentru vegetarieni..
A fost o paranteza.

monixy spune:

crisseis , nu mai privi doar rational situatiile, fa ce simti ca iti place si daca persoanele in a caror companie te afli se simt la fel de bine , poate fi inceputul unei frumoase prietenii sau , de ce nu , unei frumoase iubiri .
cred ca dupa cum ai descris programul tau , ramane foarte putin timp liber pt tine , iar daca reusesti cumva sa iti aloci mai mult timp , special pt tine (cu prietene , la diverse evenimente (era sa zic cultural-artistice -dar suna rigid ), poate vreo excursie , poate vreun curs pt o activitate-hobby, un work-shop sau training de dezv. personala , poate chiar grupuri de discutii(gen yahoo.groups) pe internet , pe forumuri sau site-uri pt diverse alte teme decat copiiii) ,te mai relaxezi si te simti bine si mai ales atunci atragi pe cineva la fel . ca imi zicea mie o prietena , eu tot venind cu argumente logice privind sansele de intalnire potrivita(mici , statistic), ca viata nu provine din logica , asa ca nu zice niciodata : niciodata !
pana si reclama ilegala - conmsidera acesta un avertismentta care sustinea ca "o femeie nemaritata e ca un peste fara bicicleta" (adica cine are nevoie de?)s-a (re)casatorit la o varta peste 50 de ani , deci fiecare sac cu peticul lui (vezi tu care se asorteaza mai bine)

acolo unde apare "reclama ilegala ", e o gresala a programului pe care ruleaza DC-ul , cum sa fie cuvantul pe care o sa-l scriu cu liniute : f-e-m-i-n-i-s-t-a , reclama si sa primesc si "considera ca avertisment!!!)

dulcetica spune:

Crisseis,poate e ca in reclama la sprite:esti disperata si se vede.Da-i incolo!Daca o fi bine ,daca nu ...desi eu cred ca va fi bine.Problema e intre cerere si oferta.Mama ei de oferta!Eu cred ca oferta la peste 35 (sau merge si sub?) e redusa si cam neatractiva.Unii spun ca cele de 35 ar trebui sa se multumeasca cu unul de 55,ca sint putini sub aceasta virsta care sa nu puna ochii pe una de 25 .Din ce e formata aceasta potentiala oferta?Din persoane divortate sau celibatari.Barbatii divortati, sint cam suspicioasa si ii banui in proportie de 95% ca au cautat-o si meritat-o.Nu pot sa nu ma gindesc de ce nu i-a mai vrut cealalta?Mai ramin 5% in care ele erau groaznice.Cum sint repartizati acesti 5% proportional pe zone?Celibatarii care se razgindesc sau in secret vor, sint atractivi?
Unde-i gasesti?Habar n-am!
Mai sint insuratii libidinosi care spera o ghidusie.Cred ca nu iei in considerare aceasta oferta ,asa ca iti doresc mult succes!

dulcetica spune:

Crisseis,de cit timp esti divortata? Pina acum ai iesit cu vreo persoana?Nu ar fi mai bine sa pornesti de la ideea ca doresti sa fii doar prietena cu vreun EL?

crisseis spune:

Divortata- de 4 ani si de-atunci am mai avut o relatie cu un EL necasatorit, fara copii si putin mai mic decat mine. Toate bune si frumoase, mai putin partea cu copiii mei.Nu se vedea alaturi de mine, in conditiile in care asta presupunea ca am si de crescut 2 copii.
Eu am gresit pentru ca n-am luat in calcul ipoteza ca una dintre limitele lui sa fie tocmai copiii mei.Adica, ma vedea si ma placea doar ca femeie, nu si ca mama.Eu , evident, am investit foarte mult , dar am pus punct aspectului afectiv(acum suntem doar prieteni, el e din alt oras).
Si am inteles (poate e gresita concluzia), ca poti sa fii si de 5x femeie, daca vrei mai mult de la o relatie, partea "si cu ea si cu copiii ei pana la adanci batraneti" e o proba de foc.
Cred ca ce nu inteleg eu e ca trebuie sa ma schimb foarte mult.Sa-mi schimb modul de gandire.
Sa accept ca poate niciodata nu va fi cum ar fi ideal si sa-mi folosesc doar latura de femeie pentru a-mi face viata acceptabila, iar latura de mama s-o pastrez pentru acasa si pentru atunci cand sunt doar cu copiii mei.
Dar, in cazul asta, ar insemna sa nu mai dau 100% intr-o relatie, ci doar atat cat pot sa si primesc.
Daca am inteles bine, cam trista concluzie.

dulcetica spune:

Cred ca ai inteles gresit!Trebuie sa dai 100% si sa astepti sa primesti la fel,numai ca asta inseamna uneori ca persoana cu care te simti bine ca adult, nu doreste sa se implice si in a creste 2 copii.Sa recunoastem e o responsabilitate enorma si mai ales unei persoane care n-are propriul copil complet straina.Tipul ala a fost fair play si a spus sub o anumita forma ,ca situatia il depaseste.Daca va era bine impreuna,cred ca trebuia sa iei asta si sa nu-ti doresti mai mult.
Sigur ca e in regula sa speri ca exista o persoana care s-ar putea sa te iubeasca si, sa-i placa si pe copii.Dar daca tu vrei neaparat din prima asta,cred ca iti reduci sansele sa gasesti pe cineva.E necesara o perioada mare de adaptare la o familie.Omul ala trebuie sa placa 3 persoane nu una.
Citi ani au copiii?