Povestea lui Dragos-cel capos

Totul a inceput in septembrie 2002 cand am spus “Da” in fata ofiterului de stare civila. Ne-am unit nu doar destinele, ci si visele. Amandoi visam sa avem 2 copii sanatosi si destepti, ca frumosi nu aveau cum sa nu fie, ca doar urmau sa semene cu noi, nu? O parte a visului s-a implinit repede. La o luna dupa nunta, am aflat ca sunt insarcinata. Tata voia o fetita, mama un baiat. Doamne-Doamne l-a ascultat pe tata si pe 19 iulie 2003 a venit pe lume fetita noastra Cezara. Am fost si suntem cei mai fericiti parinti. Simteam ca viata noastra s-a implinit. Cezara era cea mai mare realizare a vietii noastre. Nu mai conta nimic in afara de noi 3. Si pentru ca printesa noastra a fost un bebelus foarte cuminte, repede mi-am dorit si un baietel. Dar nu era momentul. Ne mutaseram in apartamentul primit de la parintii mei si trebuia renovat, asa ca am facut rate. Mi-am schimbat locul de munca si nu puteam sa raman insarcinata asa repede, de frica sa nu-l pierd, etc. Stiti si voi, scuze se gasesc destule. Dar desi ma consolasem cu gandul ca Cezara va ramane probabil singurul nostru copil, in suflet ma simteam oarecum neimplinita. Era nostalgia dupa un bot cu ochi care sa se cuibareasca la pieptul meu cautand sanul. Prin primavara lui 2007 m-am hotarat ca fie ce-o fi, eu mai vreau un copilas. Tati, care e mai calculat si mai rezervat in toate cele, desi isi dorea si el, nu era prea hotarat si principalele motive pentru a amana conceperea unui copil erau cele financiare. Avea si el dreptate, e o cheltuiala mare un bebe in casa, dar am zis ca sunt altii mult mai saraci care cresc foarte bine si 3-4 copii, nu doi. Pana la urma, de ziua mea, in 16 septembrie 2007 dorinta de avea inca un copil a invins in fata tuturor rationamentelor si tati a cedat. Culmea, atunci a si fost conceput piticotul nostru, Dragos. Din prima, cum se zice. Cand am vazut cele doua liniute pe testul de sarcina cateva saptamani mai tarziu, am simtit ca zbor de fericire. Sarcina a fost una ca-n povesti fara greturi, varsaturi et co. Singura “problema” s-a dovedit a fi bebe capos care locuia in burtica. Sarcina fiind destul de joasa si avand in vedere faptul ca Cezara a venit pe lume la 39 de saptamani, eram convinsa ca Dragos va dori sa vada lumina zilei ceva mai repejor, pe la 38, 39 de saptamani – speram eu. Vise, taica, vise. Socotelile mele nu se potriveau cu cele ale puiului meu. Pana la urma, pentru ca doream neaparat sa nasc du doctorul meu, am programat nastera indusa pentru data de 4 iunie 2008, intr-o miercuri, cand dl. Doctor era de garda 9la 40 de saptamani fara o zi). Am facut toate pregatirile de rigoare cu o zi, doua inainte si miercuri dimineata am luat pastiluta data de dl doctor. Am tooot asteptat sa se declanseze travaliul pana dupa-amiaza. Nimic. Pe la 5 am pornit spre spital, sa-I spun doctorului ce se intampla. Inca eram convinsa ca voi naste in acea zi. Doctorul m-a trimis la sala de nasteri unde mi s-a facut injectie cu calciu, clisma, toate ca sa porneasca durerile. Ti-ai gasit. Nimic. Bebe capos nu voia si pace. Am ramas internata pana vineri, cand am luat-o de la capat: pastiluta, calciu, clisma… Tot nimic. Deja glumeam cu doctorul, zicand ca am un bebe mai capos ca mine si dr. la un loc. Medicul mi-a explicat ca probabil bebe nu e inca pregatit ( intre timp implinisem 40 de sapt.!?) si in situatia asta e mai bine sa-l lasam sa vina cand vrea el. Nu avea rost sa-mi puna si perfuzie, ca ma chinuiam mai mult si eu si bebe. Asa ca vineri dupa-amiaza am plecat acasa infranta de un pui de om nenascut inca, dar cu promisiunea doctorului ca va veni indiferent daca va fi de garda sau nu. Asa a inceput asteptarea cea mai grea din viata mea. Sambata dimineata am pierdut dopul gelatinos si am tot sperat ca acum-acum e momentul. Bine-nteles…nimic. Exact la o saptamana de la prima incercare de inducere, miercuri 11.06.2008, ma pregateam pentru serbarea de sfarsit de an de la gradinita Cezarei. N-am mai apucat nici o serbare. La ora 11 mi s-au rupt apele. Eram usurata, fericita si totusi imi parea rau sa ratez serbarea, cu cateva ore. Dar ce sa-I faci? Am un bebe capos care face numai cum vrea el. Am facut un dus, am dus-o pe Cezara la socrii, si cu sotul de-o aripioara am plecat la spital. Din nou sala de travaliu, din nou calciu, din nou clisma si asteptam durerile. Ati ghicit? Nimic! Ma apuca disperarea. La 5:15 dupa-amiaza, cand ma gandeam ca mai bine mergeam intai la serbare (care incepuse la ora 3) si apoi la spital, mi se pune in sfarsit o perfuzie. Eram linistita, caci stiam ca asta se va intampla. Nu puteam sta nu stiu cat cu apele rupte. La 2-3 minute dupa instalarea perfuziei au inceput durerile. Mai mult decat suportabile. Dupa o ora, aveam dilatatie 4 cm. Dupa inca o ora, la 7 seara se schimba tura la moase. Vine cea noua, ma verifica, aveam cica tot 4 cm. Nu trece o jumatate de ora si imi vine sa imping. Durerile erau chiar suportabile. Putin mai mari ca la inceput, dar ok. Dupa verificarea de rigoare primesc verdictul: 8 cm. Prima mea reactie? Oau! 4 cm intr-o jumatate de ora! In doua trei minute vine si medicul – dilatatie completa. Imping de doua ori in patul de travaliu. Opa! Se vede caputul caposului. Fuga pe masa de nasteri. Acolo mai imping de doua ori si simt acea senzatie de usurare pe care o cunosc foarte bine toate mamicile ce au nascut natural. Sublim. Toata lumea zambeste. Desi imi dau seama ca totul e ok, intreb. Primesc toate asigurarile in timp ce puiul meu e aspirat si plange de zor cu niste sunete de parca ar rade. Sunt fericita si usurata. Ma uit la ceasul de pe perete: 20:15 si realizez ca si Cezara s-a nascut la aceeasi ora, doar ca intr-o sambata. Mi se pune puiul in brate. Seamana perfect cu Cezara la nastere. Parca as fi dat timpul inapoi si retraiesc acelasi moment sublim. Il pup si puiul meu e dus sa fie spalat, verificat pe toate partile de dr. neonatolog, prietena noastra care era si ea de garda. Intreb daca mi s-a facut epiziotomie. Ma asteptam la asa ceva, stiind de la ecograf ca bebe are in jur de 4 kg. Aflu cu surprindere ca nici epiziotomie nu mi s-a facut, nici nu m-am rupt. Nu-mi vine sa cred, dar ma bucur. Sunt mutata pe o targa, invelita bine si scoasa pe hol unde trebuie sa astept 2 ore sub supraveghere inainte de a fi dusa in salon. In cateva minute apare si neonatoloaga si aflu toate detaliile despre puiul meu capos si drag: are 3780 gr, 53 cm, scor Apgar 10. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am un flacau sanatos si am nascut usor, dupa care incep sa trimit mesaje, sa dau si sa primesc telefoane. Ajung repede in rezerva pregatita pentru noi. Surpriza, e in sectia de prematuri. Prietena noastra pregatise cea mai buna rezerva, cu frigider si televizor. Sunt incantata, avand in vedere conditiile din restul spitalului. E adus si Dragos dupa cateva minute. O asistenta ma ajuta sa-l pun la san. Colostrul curge din belsug si caposul meu stie ce are de facut, asa ca papa bine. A doua zi bebe incepe sa faca icter si ni se aduce in salon un incubator si o lampa. Stam la bronzat si dormim, mai papam si iar dormim la ultraviolete.. Dimineata, la baita, asistentele se distrau si-I spuneau lui Dragos Gulliver in tara piticilor. Adevarul e ca asa si arata intre prematurii de max 2500 gr. Trec trei zile, luam 90 de gr in greutate dupa ce am scazut 200. Plecam acasa. Am amandoi puii langa mine si simt ca plutesc. In sfarsit viata mea e implinita si sufletul plin de dragoste pe care abia astept sa o ofer sotului si celor doi copii frumosi ai nostri.

Poze
http://s198.photobucket.com/albums/aa159/ancaurn_bm/DRAGOS/]DRAGOS-poze[/url]

Mami de Cezara (19.07.2003) si capos Dragos (11.06.2008)

MissParker spune:

Capos, capos, dar sa-ti traiasca si sa fiti intotdeauna la fel de fericiti si impliniti ca acum!!

de la colega ta de odisee careia i-ai facut o mare bucurie cu o poveste asa optimista tocmai acum, cand eu nu mai am rabdare deloc!!

Sa va fie viata frumoasa si plina de bucurii!

Felicia 39+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

Gnothi seauton

Tecky spune:

Foarte frumoasa povestea nasterii.Sa-ti traiasca ambii copilasi!

Tecky 38 sapt Raluca Ana
AMR 14 ZILE

dflavia spune:

o poveste fff frumoasa de la o mamica si mai frumoasa si super fericita

sa-ti creasca bebe Dragos mare, sanatos si cuminte asa ca si surioara lui, o dulceata de fetita

sa dea domnul cat mai multe mamici sa aiba parte de o nastere asa usoara ca a ta, eu una nu am scapat asa usor

va pupam

PS: cand ne vedem la o plimbare?

Flavia Stefania fix o lunita
Poze

Doloress spune:

Frumoasa poveste! Sa va traiasca Dragos cel capos si frumos! A dovedit ca are personalitate baiatul. Lasa, mai bine sa stea mai mult in burtica la mami unde-i cald si bine decat prea repede afara Pupici !

Doloress si minunea mea Patrick

Povestea nasterii

ancaurn spune:

Multumesc tuturor pentru comentariile frumoase legate de povestea nasterii si doresc celor care nu au nascut inca o nastere cel putin la fel de usoara ca si a mea.

Poze
http://s198.photobucket.com/albums/aa159/ancaurn_bm/DRAGOS/]DRAGOS-poze[/url]

Mami de Cezara (19.07.2003) si capos Dragos (11.06.2008)

mihaser spune:

Anca e foarte frumoasa povestea voastra! Ma bucur mult ca ai avut o nastere asa usoara. Fericirea e fara margini atunci cand visele devin realitate...sa dea Dumnezeu sa vi se implineasca toate de-a lungul vietii. Sanatate maxima voua si celor mici....restu` o sa vina de la sine! Numai bine!

Rebiana27 spune:

Anca, sa-ti traiasca ambii copilasi! Ai descris in cuvinte foarte frumoase ceea ce am simtit cu toatele la nasterea puilor nostri. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si tie si intregii familii si... de ce nu... un al treilea bebel

Rebiana, mami fericita de Luca-Andrei (14 martie 2007, 11:30)

www.totsites.com/tot/deiutz" target="_blank">Eu sunt Luca-Andrei!

Pozele noastre
Varsta lui Luca
Nastere cu parfum de ghiocei...

Rebiana poate insemna asta dar si asta

YLARI spune:

Felicitari ptr bebe incapatzanat!!!! Si multi pupici si lui, si mamicii lui!
Sa fiti impreuna fericiti!!!
Si eu mai vreau cel putzin un bebe. Abia astept, cu toate ca bebeluna m-a stors de puteri in primele saptamani... Dar nu e nimic mai frumos decat "un botz cu oki" care sa iti zambeasca!

Sanatate multa!

YLARI
http://community.webshots.com/album/561951230FYYkoq

http://b1.lilypie.com/tFAgp3.png