1 2 3 Magic - Dr. Thomas W Phelan
Raspunsuri - Pagina 8
Qamar spune:
quote:
Originally posted by gazzella
pai bine Tonnia, nu-i suficient sa te arati deranjata ca ti-a aruncat al treilea mobil in wc?
crezi ca lor le face placere sa-si vada parintii necajiti pentru ca au combinat ceva?
eu cred ca nu
o vad pe fi-mea, daca varsa ceva pe jos spune "scuze, mama" si nu i-a cerut nimeni s-o faca
ba se mai si repezeste cu carpa spunand "cutza io"
cu traversatul strazii inteleg, nu-i nicio placere sa-i vezi ca se aventureaza in strada, dar banuiesc ca e suficient sa spui un nu ferm si buna ziua
intre timp astepti sa se linisteasca, sa-si linisteasca furia ca nu poate sa traverseze singur si-o reluati la drum
dar sa dezvolti o intreaga teorie despre cum sa-i faci sa stea lipiti de perete la magicele numere 1,2,3,4,5 mi se pare ca pentru ai mei ar fi o chestie monstruasa
da, monstruoasa
pentru ca daca mie mi-ar numara cineva 1,2,3,4,5 in plina furtuna interioara si daca ar trebui sa-mi impun de frica sa-mi inabus furtuna probabil ca as face-o, dar si foarte probabil ca as dezvolta in alte planuri anumite comportamente menite sa refuleze (naiba stie, cred ca as trece pe la magazin sa-mi cumpar sticla cu martini pentru a-mi amorti simturile, a nu mai simti umilinta)
pe bune, acum eu va intreb pe voi? v-ati pus in situatie, cum faceti, de cat efort e nevoie sa nu urlati, sa nu va manifestati descompus cand simtiti revolta, frustrarea?
dar ei de doar 2,3 ani?
Bendis, 1 an jumate solidarietate :-))
Felix
botezul muntelui Pauza
totally de acord.
ar fi ceva sa il aud pe dragos -cand ne certam- ca imi zice un 1,2,3 si la 4 se asteapta sa fiu calma si sa plec in alta camera, de ex...
e cu totul altceva sa imi propun eu, atunci cand simt ca imi vin nervii aia mari
, sa numar pana la 3-4-1000 cat imi trebuie sa ma calmez...
inaioana spune:
quote:
Originally posted by Noe
totally de acord.
ar fi ceva sa il aud pe dragos -cand ne certam- ca imi zice un 1,2,3 si la 4 se asteapta sa fiu calma si sa plec in alta camera, de ex...
Copiii nu sunt in general considerati persoane , astfel incat mai rasare cate unul si altul care inventeaza metode de dresaj ca la caini. E foarte trist dar asa stau lucrurile.
Sper ca exemplul tau sa faca macar un parinte sa se puna in locul copilului lui cand este dresat. Garantez ca (daca nu cumva e masochist) eu cred ca va avea o mare strangere de inima si isi va pune intrebari serioase.
Ioana cu
Serghei (2 mai 2006) si 
Katja (30 martie 2004)
ruxij spune:
quote:
Originally posted by gazzella
cu traversatul strazii inteleg, nu-i nicio placere sa-i vezi ca se aventureaza in strada, dar banuiesc ca e suficient sa spui un nu ferm si buna ziua
Sa stii ca te inseli prin aceea ca tu crezi ca toti copiii sunt la fel. Problema asta asta cu fugitul in strada intre 1 si 2 ani a fost mai pregnanta la baiatul meu decat la toti copiii din cartier pe care ii vedeam eu. Un "nu" ferm nu rezolva absolut nimic. Fugea si radea cand ii spuneam "NU", "STOP" bla bla. N-am vazut nici un alt copil sa fuga in halul in care fugea fi-miu. Solutia nu a fost time-out la acea varsta in acest caz, ci aceea ca bunica-sa in timpul zilei nu il scotea afara (l-a scos odata si a fugit in strada, noroc ca l-a prins un trecator, ca bunica-sa are probleme cu picioarele, nici o sansa sa il prinda), doar intr-o curticica f. mica pe care o aveam. Eu cand veneam de la servici nici nu mancam, deschideam usa si o zbughea si radea si eu dupa el si il prindeam si il duceam in alta parte si tot asa. Cred ca vecinii ma vedeau ca in desene animate alergand prin fata geamurilor lor "brrrm-brrrm-brrrm"
Asa am reusit sa dau jos 4 kg in vara aia :))
ruxij spune:
Pai sunt persoane, dar nu cu autoritate egala in familie, adica ei copiii trebuie sa cam faca ce spun parintii, nu de alta, dar ei la 3 sau 4 ani nu stiu sa ia decizii ca un adult. Au desigur dreptul la explicatii, dar in cele din urma decizia o ia adultul. Asa ca una e ca dragos sa iti spuna tie, un adult, 1,2,3, cand el nu e "seful" tau si tu stii ca ai discernamant, si alta e sa spuna parintele unui copil care isi testeaza limitele. E o alta relatie intre parinte si copil fata de cea intre adulti. Chiar se spune, intr-o disputa: "ce imi spui mie asta, ce sunt copil?". Deci nu e bine pusa problema ca nu e persoana, adica ori e persoana, ori e animal. Problema e ca nu e adult si mai exista si altceva decat adult sau animal.
arminad spune:
Eu am si acum in minte imaginea tirului ala mareee care venea din deal si fiu -miu fugise inaintea lui fara sa-l vada ,pe soferul livid de spaima care si-a facut cruce cind a reusit sa puna frina.Pai daca as fi gasit pe vremea aia un ham ca ala din link insemna ca il faceam catel.Evident ca nu ,insemna ca il protejam de pericole ,ca puteam iesi linistiti afara ,ca eram mult mai relaxata ca mama .Cam asa e si cu metodele de dresaj ,ca sunt mai multe ,deh sunt inventivi oamenii.
Comportamentul unui copil este ca orice skill ,ca si vorbitul ca si imbracatul sau mincatul de unul singur si altele pe care ne asteptam sa le faca de unul singur .Marea majoritate invata aceste skills-uri prin imitatie si cu minim de efort din partea parintilor.Atunci cind un copil nu si-a insusit unul din astea la virsta la care o fac ceilalti nu este nici vina parintelui nu are nici o legatura cu inteligenta copilului ci doar ,ca parinte ,trebuie sa devii constient ca 'ai o treaba de facut'
In alta ordine de idei am vazut parinti fericiti cu copii asa de cuminti ca ce dreaq sa mai dresezi la ei ,si eu am avut unul ,si parinti stresati,suparati ,anxiosi cind copilul lor se poarta cum nu trebuie ,mai ales in public.Se ajunge in final la ceea ce e mai rau ,a-ti varsa frustrarea pe el care e mai rau de o suta de ori decit dresajul.
quote:
pentru ca daca mie mi-ar numara cineva 1,2,3,4,5 in plina furtuna interioara
Tocmai asta era ideea ca nu se numara in plina furtuna interioara ci inainte tocmai pt a se evita ,pe cit posibil ,furtuna.
gazzella spune:
ruxij, incercam pe cat posibil sa ne limitam la decizii pe care ei chiar nu pot sa le ia
adica unde, cat sa lucreze sotul, cati bani alocam cosului saptamanal, daca traverseaza strada singuri sau nu....
deci cautam sa ne limitam la putine
in schimb ei decid cand, unde, cum sa adoarma/doarma
cand, cum sa manance
cum, cand, unde sa se joace
cum sa se imbrace, ba chiar cum sa ma imbrace (fi-mea de 2 zile ma pune sa umblu c-o casca de piscina pe cap)
cat timp nu-mi aduc un discomfort grav, nu aduc altora discomforturi, nu risca sa puna in pericol viata altora, nu ma pun in situatia de-a ma teme pentru integritatea lor fizica e ok din partea mea sa faca ce le trece prin cap
deci situatiile in care intervin eu in forta* sunt putine, limitate
la atat se limiteaza autoritatea noastra, incercand sa cultivam ceea ce in italiana se cheama autorevolezza
autoritatea este ceva impus individului prin forta
autorevolezza e e ceva ce castiga un individ in termeni de respect, simpatie, individ care este urmat din proprie vointa de cei care-l apreciaza pentru ceea ce este
*azi si-au umplut vana de apa si faceau salturi
si dupa ce am cules apa dupa ei vreo 20 de minute le-am comunicat ca am obosit si nu-mi doresc vecinul la usa pentru ca au inundat casa
i-am rugat sa se joace, dar fara sa arunce apa pe jos, iar Felix m-a ignorat fiind furat de placerea jocului
l-am luat calm, l-am dus in camera, am cules ce era de cules din baie, intre timp mi-am controlat si furtuna din mine, m-am dus la el care cauta disperat sa-l iau in brate, l-am luat in brate si l-am lasat sa planga in bratele mele
eu am dreptul sa-i comunic ca gradul meu de toleranta a fost depasit, el are dreptul sa se opuna
dar are si dreptul sa se manifeste descompus, dat fiind ca oricum i s-a creat o limitare, i s-au adus afronturi
s-a linistit la cateva scurte secunde dupa ce l-am luat in brate
Bendis, 1 an jumate solidarietate :-))
Felix
botezul muntelui Pauza
ruxij spune:
Gazella, sunt complet de acord cu abordarea din descrierea ta.
ruxij spune:
quote:
Originally posted by Andrada
Miscarea asta e un fel de 60's pentru copii, un fel de flower power combinat cu revolutia franceza, dragoste, libertate si fraternitate (da mai multa libertate),
Coolio!!!
A
L’amore che move il sole e l’altre stelle.
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
Bine zis, mor de ras. Asa e.
ruxij spune:
quote:
Originally posted by gazzella
[iei copilul, ii spui "gata, te-am pedepsit", te astepti sa fie bun?
deci el a fost rau si eu l-am pedepsit, iar acum este bun
deci discutam in termeni de bun/rau nu in termeni de el copil, la varsta egocentrismului nu ma vede pe mine ca ma cocosez strangand apa, dar nu e rau, nu cauta in mod constient sa ma raneasca, dar si eu trebuie sa ma autoconserv, deci i-l limitez constienta fiind ca l-am limitat, constienta ca plansul, revolta sa este una legitima, de unde i-l las sa-si consume "tantrum"-ul (oricum specific doar acolo unde se locuieste la etajul 5 :-) )avand si intelegerea mea
Nu devine bun copilul, dar sunt sanse sa nu mai repete faza respectiva. Exemplul tau cu apa nu mi se pare prea bun. Nu e o situatie in care eu mi-as pedepsi copilul si as numara 1,2,3. Situatiile in care eu aplic 1,2,3 sunt de genul:
- s-a facut ora de intrat in casa si eu spun "mergem acasa" si copilul incepe sa zbiere "nuuuu nu vreaaaaaau" si eventual se si tavaleste putin.
- in restaurant tipa si umbla pe sub mesele clientilor
- primesc de la gradinita rapoarte zilnice ca face zgomot in timpul orei de somn si ii deranjeaza pe ceilalti copii.
- in magazin face scandal dc. nu ii iau o anumita jucarie.
- nu vrea sa isi faca temele
samd
Nu aplic dc. varsa pe jos ceva, se joaca cu o masinuta si strica perdeaua, a sarit in pat ca i-am dat eu voie si l-a stricat samd
ruxij spune:
Inaioana, abordarea ei in cazul descris mi se pare perfect OK si as fi procedat cam la fel. Dar in general vorbind, mi se pare ca voi le cam exagerati,sau macar asa se intelege din ce spuneti, ca de fapt vad ca in viata reala nici gazella nu i-a lasat in continuare pe copii sa faca inundatie, i-a luat pana la urma de acolo.