1 2 3 Magic - Dr. Thomas W Phelan
Raspunsuri - Pagina 12
simali spune:
quote:
Copii strazii n-au nici o indrumare, gindirea li se pare de multe ori nociva si n-au nici o morala imprimata, cu toate astea rar dau de magia vietii.
Si asta din acelasi motiv pentru care flower-power s-a desumflat ca un balon. La inceput ideea era ca trebuie sa ne concentram spre gindurile noastre interioare, din pacate cei mai multi au aflat cu surprindere ca asta nu le ia mai mult de 5 minute.
quote:
alice
simali spune:
quote:
doar un mic comentariu...
partea cu respectatul toata viata
nu stiu, dar cu mine n-ar functiona
valorile se pot si schimba in timp, nu consider ca ar fi o tragedie, important e ca persoana sa-si ramana fidela
si, iarasi, admitand ca valorile sunt mutabile ma intreb ce as putea sa le transmit
dar normal, depinde de valori
uite, una in care cred si nu cred ca am s-o tradez vreodata e "magia vietii" cum zicea Gaber, adica placerea de-a trai din lucruri marunte, uneori chiar si numai din zambetul lor
quote:
De exemplu - si prelungind la absurd - un copil care are ca singura valoare magia vietii va putea face urmatoarele fara sa se tradeze pe sine:
- pipi pe zidul scolii sau la copacul de pe marginea drumului
- copii cu mai multe femei - carora la va oferi din plin dragostea lui
- scrijelituri cu cutitul pe banca de la scoala (doar e lemn mort...)
- va umbla mizerabil - igiena asa cum este ea inteleasa astazi de societate e inutila si consumatoare de timp
- abandon scolar - oricum nu invata nimic folositor cu adevarat acolo;
- fuga cu circul sau cu gasca de motociclisti (mi-au oferit sansa sa vad lumea cu alti ochi);
- traiatul din pensia mamei pana la moartea ei - munca nu are nimic in comun cu respectul pentru viata;
- etc., etc., etc.
Societatea oamenilor devine un loc in care este din ce in ce mai greu de trait daca nu cunosti regulile. Si parintii trebuie ca macar sa incerce sa-si invete copiii ceea ce stiu, atat cat stiu si sa-i invete sa fie in acelsi timp cat mai adaptabili cu putiinta. Nu stim ce ne rezerva viitorul, este foarte adevarat. Peste 20 de ani poate nici nu vom mai recunoaste lumea noastra. Dar daca te uiti in istorie vei vedea ca exista in societatile civilizate (din care si noi, romanii, facem parte) un set de valori care constituie coloana vertebrala a lumii noastre:
- libertatea (cu conditia intelegii si respectarii libertatii celorlalti);
- familia (care asigura echilibrul social si conditii prielnice cresterii copiilor);
- consideratia pentru munca altora;
- democratia;
- respect pentru legile statului de drept (atunci cand el se bazeaza pe valorile democratiei), etc, etc.
- respectul pentru viata (o valoare foarte importanta dar care singura nu poate sa existe);
- etc.
In decursul timpului unii au ales sa conteste aceste valori; face si asta parte din libertatea lor. Alte ori au venit dictatori care au incercat sa anuleze totul si sa impuna ideile lor. Dar in ciuda inchizitiei medievale, razboaielor, comunismului, dictaturii, au existat purtatori de stafeta, oameni care acolo, in familia lor, uneori in secret, au pastrat valorile lumii noastre si le-au transmis mai departe copiilor lor. Eu cred ca datorita lor ne aflam astazi aici, asa cum suntem.
alice
simali spune:
quote:
dragoste fara respect nu exista
e doar nebunie, dupa mine
dragostea n-are valoare decat acompaniata de respect
si copiii au nevoie sa-si construiasca convingerea ca sunt respectati, ori asta se face prin a da credit acestora
(deci nu poti sa-i conditionezi la modul "daca strangi coaja castigi respectul meu")
mi-aduc aminte de mine cand eram copil, cand se indoia cineva de mine, de capacitatile mele ma simteam umilita, simteam ca nu sunt vazuta asa cum ma vedeam eu, adica frumoasa, demna, inteligenta, capabila sa ma descurc in ceea ce
quote:
Exista dragoste fara respect. Vezi unele mame ale tinerilor ajunsi la inchisoare sau ale dependentiolor de droguri. Isi iubesc enorm copiii, ar fi in stare sa moara ele pentru ca ei sa fie bine si sa aiba o viata decenta. Dar nu au nici un fel de respect pentru alegerile copiilor lor sau pentru modul in care ei au ales sa-si conduca viata.
Exista oameni care spun "vai, te indoiesti de mine, sunt umilita" si altii care spun "a, nu cerzi ca pot face asta... si pe cat pariu ca pot". Noi suntem in familie din a doua categorie. Copilul meu cand spun "poti tu asta?" el zice "vrei sa vezi ca pot?".
Iar daca zic "hai, poti, sunt sigura" el zice "Nu pot, nu vezi; nu ai tu de unde sa sti". Asa e firea lui, este mai degraba tentat sa-si depaseasca limitele ca sa demonstreze (cred ca se simte ca un atlet in aplauzele publicului) decat sa primeasca prea mult credit de la inceput si sa devina anxios ca nu se va ridica la inaltimea asteptarilor.
alice
gazzella spune:
neglijenta, abandonul sunt doar expresii ale abuzului
iar din ce-mi rezulta mie aici am icercat sa spun ca nu suntem de partea acestuia
s-a ajunns la un punct mort in discutie, cel putin pentru mine, steril cat timp tu ai ajuns la concluzia ca un copil care traieste viata, se bucura de ea trebuie neaparat sa pise peretii, sa umble mizerabil si alte cate....
acum pentru cine chiar cauta alte cai, pentru ca nu pot sa le numesc metode
trucul e in a "cupla" cu copilul la varste foarte mici
o mama cu un copil cu care a cuplat se va regasi infinit mai putin in situatii de criza cu acesta
si inca un truc e acceptarea faptului ca ei actioneaza si in functie de notiunile (si nu numai) deprinse pana la un moment dat
am coborat cu bendis si catelul jos ca sa-si faca catelul nevoile, dar nu intram in camp fiind plin de rahatei
ea a vrut sa mearga, i-am spus sa n-o faca
mi-a ripostat "am papucii, mama"
si din punctul ei de vedere era corect, avea papucii, care se pun in picioare atunci cand mergem afara ca e murdar
din punctul altora de vedere facea pe domnul Goe
i-am explicat ca acolo fac cateii caca si nu mi-ar face placere sa puna piciorul chiar avand papucul intr-o asemenea bucurie
si atat, s-a orientat dupa furnici dupa
deci cuplare si efort continuu de a-i intelege pe langa timp de-a sta cu ei
la noi functioneaza asa: cand simt ca devin Goe imi iau 2-3 zile numai pentru ei
sunt pentru ei, ne jucam, cantam, sarim, dansam, pictam, lucram plastlina, etc
in 2 zile devin mielusei
parol
ah, si inca unul pe care-l uitasem
ieri Felix o intreba "Dendis, de ce faci tot ceea ce fac eu?"
buna intrebare, caspita! noua ne trebuiesc n-spe mii de studii cand el a gasit calea..si ea
o zi buna 
Bendis, 1 an jumate solidarietate :-))
Felix
botezul muntelui Pauza
simali spune:
quote:
deci cuplare si efort continuu de a-i intelege pe langa timp de-a sta cu ei
quote:
Cu asta chiar sunt 100% de acord. Unui copil nu vi sa-i impui niste valori sterile, eventual aruncate pretentios si in graba din varful buzelor intre coafor si o vizita la medicul estetician. De fapt el nici nu si le insuseste cu adevarat daca nu vin de la cineva care "cupleaza" continuu la toae nevoile lui si care cauta sa-l inteleaga intotdeauna, orice s-ar intampla.
Eu chiar cred ca educatia nefacuta cu dragoste si intelegere si adaptata personalitatii copilului este "data afara" de prina gasca mai rebela intalnita la adolescenta.
alice
simali spune:
quote:
la noi functioneaza asa: cand simt ca devin Goe imi iau 2-3 zile numai pentru ei
sunt pentru ei, ne jucam, cantam, sarim, dansam, pictam, lucram plastlina, etc
in 2 zile devin mielusei
quote:
Si eu aplic metoda - evident, pentru ca lucrez efortul este mai mare. Dar simt ca este infinit mai usor sa te intelegi bine cu un copil cu care pastrezi o relatie apropiata si caruia-i castigi prietenia.
Dar totul este infinit mai usor daca relatia cu copilul s-a cladit de la bun inceput corect; daca ai un copil de 4-5-6 ani sau mai mult si-ti dai seama ca directia in care ai mers pana acum cu educatia lui l-a transformat intr-un Goe si vrei sa schimbi ceva, numai timpul petrecut cu copilul nu mai ajunge. Si nici cand esti parintele unui copil mai mare (peste 6 ani), de la care incepi (tu, invatatoarea, etc.) sa ai unele pretentii si pe care trebuie sa-l inveti sa faca lucruri care nu-i plac dar care chiar trebuiesc facute...
alice
ina1973 spune:
quote:
citat din mesajul lui Tonnia
Si mai am ceva cu opinia parintilor care au un copilas cooperant, opinie potrivit careia cooperarea copilului e meritul exclusiv al parintilor iar crizele celorlalti copii sunt sigur cauzate de deficiente in educatie.
Eu am 2 copii, unul cooperant si unul "terorist" mare, amandoi si-au dezvaluit temperamentul inca din faza de bebelus.
quote:
citat din mesajul lui bird70
Gazzella,
inainte sa am al 2-lea copil gandeam exact ca tine. Fiica-mea era copilul perfect, draguta, civilizata, politicoasa si extrem de intelegatoare pentru varsta ei. Si eu credeam (in naivitatea mea
Totul s-a schimbat cand am avut al 2-lea copil, care in ciuda aceleasi educatii si principii, aplicate in acelasi fel, s-a dovedit a fi un terorist. Cand la fiica-mea era suficient sa-i explic ca trebuie sa plecam mai repede din parc si intelegea si accepta fara probleme, la terorist nu apucam nici macar sa trec de primele 2-3 cuvinte ca era pe jos urland. Cu cat incercam eu sa ma fac inteleasa cu atat tantrumul lua proportii mai mari. Nu mi se dadea posibilitatea sa ma explic sau sa argumentez motivul pentru care trebuie sa plecam. Daca imi cerea ceva de exemplu, nu apucam sa spun NU, era suficienta ezitarea mea ca sa fie pe jos urland. Nu poti sa discuti cu un astfel de copil si nu ai posibilitatea sa apelezi la intelegerea sau logica lui. Nici macar numaratul nu am avut ocazia sa-l pun in aplicare pentru ca la noi nu era timp, daca nu se intampla instant ce vroia, intra in tantrum si pana nu se calma nu aveai cu cine discuta. Mi s-a spus sa ignor tantrumul ca atunci nu-l mai face, am asteptat ani sa se imbunatateasca situatia
. Ideea e ca nu toti copiii sunt la fel si nu la toata lumea functioneaza acelasi lucru. Daca asta ar fi fost primul meu copil probabil as fi facut mult mai multe greseli si as fi suferit mult mai mult pentru ca parca pe primul il vrei mai perfect
. Noi am fost foarte consecventi in ciuda lipsei de rezultate si ne-am resemnat cu faptul ca nu putem sa mergem in multe locuri si ca orice iesire e o incercare
. Vestea buna e ca trece
.
AMIN! Voi doua ati pus punctul pe i.
Cred ca numai mamicile care au doi copii cu temperamente total opuse pot sa inteleaga cu adevarat problemele cu disciplina la copii, restul sunt polemici pe langa subiect.
Eu astept al doilea copil (am aflat ca e fetita) si sper din tot sufletul sa am mai mult noroc de data asta, sa fie mai maleabila un pic. O fi adevarat ca fetitele sunt mai blande un pic decat baietii?
Multumesc arminad pt link-ul cu hamul de copii, am sa cumpar unul sa-l incerc. Am citit un pic si despre explosie child, si m-au trecut fiorii, exact tipicul comportamental al lui Lucas, numai ca la o varsta mai mare... eu sper sa se mai potoleasca, sa fie numai terrible two's nimic mai grav.
gazzella spune:
am inteles ca io-s o norocoasa
Bendis, 1 an jumate solidarietate :-))
Felix
botezul muntelui Pauza
arminad spune:
Ina ,si mie mi se parea ca il regasesc pe fiu-miu in toate descrierile de pe site-urile pe care citeam ,insa nu era chiar asa si referitor la al tau nu toti copiii care sunt teribili la doi ani ajung si "explozivi" mai incolo .
Daca tot mi-am facut un obicei in a arunca cu link-urile dupa populatie eu zic sa te uiti si aici .
http://www.sensory-processing-disorder.com/sensory-processing-disorder-checklist.html
Am citit postarea ta de la celalalt subiect(aia cu copilul dificil) si ma gindesc ca poate te ajuta
Donia spune:
quote:
citat din mesajul lui gazzella
la noi functioneaza asa: cand simt ca devin Goe imi iau 2-3 zile numai pentru ei
sunt pentru ei, ne jucam, cantam, sarim, dansam, pictam, lucram plastlina, etc
in 2 zile devin mielusei
parol
Exact, exact, exact! Asta functioneaz de minune si la noi!
Si ma gandeam cat de contraditoru e, ca in loc de a pedepsi, de a indeparta, de a exila, tu sa te apropii si mai mult, sa vezi de la nivelul copilului si din perspectiva lui totul, sa patrunzi ceea ce il conduce, sa ii intelegi motivele... in loc sa faci mai mare izolarea, zidul, tu sa darami si alea 4-5 caramizi care impiedica o comunicare buna...
Poate 123 Magic al lui Phelan ar trebui schimbat cu 1,2,3 zile in care sa te concentrezi exclusiv pe ei... cred ca dupa atata atentie din partea parintelui, copilul ar face orice (bun) numai sa fie lasat putin in pace
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.