Parinti cu grave deficiente emotionale
Raspunsuri - Pagina 8
MissParker spune:
quote:
Originally posted by blue eyes
Imi vine mereu in minte raspunsul unei cunostinte, pe care o intrebasem cum si-a educat copiii. Raspunsul a fost: "cu dragoste si cu reguli." M-a luminat cu o simpla propozitie.
Un mare buchet de
pentru cunostinta ta
Felicia 
37+ mami under construction pentru 
- David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
alra spune:
oameni buni, dar nu invatam si din greselile parintilor?
multi ati zis pe acest topic ai mei au fost asa si pe dincolo, eu nu vreau sa fiu la fel. si eu am multe lucruri de nu mi-au placut la ai mei si la fel zic ca nu vreau sa le repet.
cred ca cea mai mare smecherie e sa ii invatam pe juniori cum sa filtreze informatiile primite si cum sa evalueze binele de rau.
Vacanta cu Laura in Romania
MissParker spune:
alra, eu realizez inca de pe acum ca adevaratul act de balansare pe sarma va fi acela de a invata cum sa evit greselile parintilor mei si in acelasi timp sa aplic si ceea ce am invatat bun de la ei sau datorita lor. Caci, nu-i asa, nimic nu e doar alb sau negru, trebuie gasit echilibrul...
Felicia 37+ mami under construction pentru - David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
alra spune:
felicia, voiam sa zic un pic altceva. nu cred ca cheia succesului e sa ne straduim sa fim parintii perfecti. ci sa ne invatam copiii sa isi dea seama ce e gresit si ce nu chiar si din greselile noastre. cred ca abia atunci vom zice ca am reusit cu adevarat in educatia picilor.
si pana la urma, chiar daca multi consideram ca parintii nostrii au facut greseli totusi suntem in stare sa le distingem. chestia asta nu tot ei ne-au invatat?
relativ la ce zici tu in mesajul anterior si eu cred ca ni se inoculeaza in familie anumite sabloane. si eu cred ca e dificil sa le evitam. vai de mine, de cate ori nu realizez ca ma port exact ca taica-miu in anumite ipostaze, si il uram cand se purta asa! 
Vacanta cu Laura in Romania
olympia spune:
Lumea parintilor nostri a fost plina de reguli. Unele bune , morale, sanatoase,altele determinate de prejudecati, de etichetari aiurea sau pur si simplu departe de realitatea zilei de azi. Copiii nostri vor trai intr-o lume pe care eu nu cred ca putem sa ne-o imaginam...
Pentru a-i pregati eu cred ca trebuie sa-i invatam sa aiba mintea si sufletul cat mai deschise, sa se adapteze cat mai usor, sa nu se teama de schimbari, sa imagineze cat mai mult...
Sa nu inchidem nici o portita, sa-i invatam sa accepte si sa gandeasca divers, sa faca lucrurile cu pasiune, sa iubeasca viata, s-o traiasca din plin.
alra spune:
olympia, tu ai atins o problema de actualitate din belgia in acest moment. acum o generatie oamenii nu mergeau mai departe de satul lor, cu foarte putine exceptii. cautau sa isi construiasca casa cat mai aproape de locurile unde au copilarit si putini acceptau joburi departe.
acum lucrurile s-au schimbat, multe firme mari au sedii numai pe langa orase mari asa ca oamenii au inceput sa migreze. si le e greu, pentru ca nu au fost obisnuiti sa traiasca asa, legatura cu locul e una din valorile lor.
multi colegi ne-au spus ca ne admira pentru faptul ca am putut pleca in alta tara caci lor le e greu sa plece din satul natal. depind cumva de oameni si locuri insa sunt obligati sa o faca caci societatea actuala de aici are o alta dinamica.
Vacanta cu Laura in Romania
kariguld spune:
MissParker, inteleg bine ce spui, referitor la parintii tai.
ai identificat problemele, le-ai disecat, ai tras concluzii, ai incheiat relatiile, si foarte bine ai facut, eu in locul tau la fel as face!!!
punct!!!!
am vazut un film pentru copii la HBO, "familia robinson" se numeste, e desen animat pentru copii, este acolo o replica care se repeta mereu si care mi-a placut , asa naiva cum este, "nu conteaza ce ti se intampla, mergi inainte!!"
cu ani in urma am lucrat cu copii strazii, si ii invatam printre altele sa-si faca planuri de viitor, sa le scrie, sa-si spuna "eu pot si voi reusi", sa mearga inainte chiar daca nu au succes niciodata si nimeni nu-i incurajeaza....sa creada ca vor realiza ceva in viata...
Kari
simali spune:
quote:
Kari, mersi mult, si eu sper sa-mi plece "chiriasul" asa pe la 38 de saptamani si-un pic, ca s-a ingreunat rau de tot "garsoniera" si nu o prea mai pot cara cu mine
quote:
Trebuie sa fii foarte emotionata. Perioada asta de la sfarsitul sarcinii e cea mai intersanta pentru ca esti atat de nerebdatoare.
De 7 ani sarbatorim ziua lui Vlad dar de fiecare data ma gandesc ca ziua in care a venit el pe lume este mai degraba ziua mea decat a lui. Ca nu el a numarat saptamanile, apoi zilele, orele, secundele cu sufletul la gura asteptand marea intalnire. Copilul era asa... o galusca mica si inconstienta.... Mereu imi spun ca de ziua lui o sa-mi fac si eu un tort micut alaturi...
Iti doresc o nastere usoara si o Intalnire fericita cu micutul tau.
A... si sa te pregatesti apoi pentru cele mai grele 2 luni din viata ta. Nu stiu de ce nu ne spune nimeni cat de grele vor fi primele 2 luni. Am fii mai pregatite macar sufleteste. Pe mine m-a luat prin surprindere si nu mi-a placut. Imi amintesc ca primele luni dupa ce am nascut au fost singura perioada din viata mea in care m-am simtit solicitata fizic aproape de limita a ceea ce poate suporta un om (eu, peste toate am avut si depresii post partum si plangeam din orice). Vestea buna este ca trece si apoi e frumos. Odihneste-te acum cat mai poti si fii tare.
alice
Tonnia spune:
Mie articolul mi se pare tare slab, parca e scris de un amator.
Sau asa il vad eu traind in Romania, unde procentul celor care-si trateaza cu respect copilul e mic de tot iar al celor care-si trateaza copilul pe picior de egalitate cred ca e infim. Pe aici troneaza educatia "traditionala" in sensul rau al cuvantului, regulile sunt sfinte, n-am nimic cu regulile doar ca se abuzeaza de ele, prin marile orase s-a mai modernizat lumea, dar pe la tara ar trebui sa semneze toti ca sunt egali cu copiii ca sa rezulte macar un echilibru precar intre sistemele astea de educatie.
Dar cred ca in general e cam slab articolul. Zau am citit ceva nou in el.
Discutiile voastre sunt net superioare punctului de plecare, nu se compara.
Asa ca va citesc.
kariguld spune:
educatia, in orice domeniu , fara reguli si limite nu se poate realiza.
daca nu exista reguli, bine definite si stabilite, copii vor impinge mereu lucrurile la limita, chiar extrem.
asa cum in lume sunt tari civilizate si ne mira "educatia" oamenilor de acolo, nu este de fapt asa. exista legi CLARE, bine conturate, care se APLICA, si de aceea oamenii sunt "educati", "civilizati", pentru ca au crescut cu reguli si s-au format respectandu-le/aplicandu-le, au avut o directie bine trasata.
la fel si in educatia copiilor, multi parinti nu vor sa aplice reguli, nu au timp pentru asta, petrec prea putin timp cu copilul, se gandesc ca lucrurile se vor indrepta de la sine....pe cand daca parintele obisnuieste copilul, de foarte mic, cu reguli, impune limite, isi face timp sa se ocupe la modul "caltiativ" de copil, atunci copilul se va "educa", se va forma drept, va prinde o directie. ATENTIE!!!! toate acestea, impletite cu iubire neconditionata din partea parintilor!!
cine stie ca desi exista legi, dar nu sunt aplicate si respectate, le va incalca mereu, va impinge faptele sale la limita.
la fel si copii, stiu si vad ca parintii au reguli si le-au impus limite, dar , daca parintii nu le aplica cu fermitate si consecventa, copilul va invata ca regulile se pot incalca....caci oricum mama si tata nu iau masuri niciodata!!!
intelegeti-ma bine, nu vb despre educatia autoritara-dictatoriala, ci despre educatia autoritate-iubire-reguli!!!!
Kari