Parinti cu grave deficiente emotionale
Raspunsuri - Pagina 17
MissParker spune:
quote:
Originally posted by miau-miau
si ca atare ne vom uri mamele, ca vaz ca ele sint de vina de toate problemele astea. E ca inecatul care se agata de cel de linga el si-l ineaca si pe ala saracul
Eu cred ca la tine am atins un nerv sensibil cu faptul ca o critic pe mama mea si ca refuz s-o iert, cum e "crestineste"... De ce te afecteaza atat de mult personal incat nu poti lua in serios si respecta adevarul altcuiva?
Daca pe tine copilul tau te iubeste, fii fericita ca o meriti. Daca nu te iubeste, nu mi-o mai reprosa mie. Ca devine obositoare aceeasi placa.
Felicia 
38+ mami under construction pentru 
- David
Poze cu noi si vacantele noastre
We shall not cease from exploration
And the end of all our exploring
Will be to arrive where we started
And know the place for the first time.
(T.S. Eliot)
Andrada spune:
Nu trebuie sa o ierti ca e crestineste ci ca sa "scapi" odata de ea, sa te eliberezi de ura. Si eu cred ca ti-a mincat destui ani din viata ca sa nu renunti odata la ea si la orice asteptari.
Ziceam ca la adolescenta descoperim greselile parintilor, dar nu ne facem mari daca nu si trecem peste ele.
Iertind-o nu aprobi abuzul ci accepti ce ti s-a intimplat si treci peste sa iti traiesti fericita cealalata parte a vietii, fara ea.
Usor de scris, stiu, dar nu stiu daca se poate altfel,
Succes
A
PS Eu zic sa nu te temi, n-o sa fii ca ea, dar exista extreme si-n partea cealalta a spectrului, iar balansul asta e cel mai greu..
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
CriPOD spune:
Miss, mama mea a avut problemele tale o viata. Le mai are si acum. Eu ca si copil al ei, inca mai am un singur "of" sa-i transmit: get over it.
M-a obosit/otravit o viata intreaga. Stii ce? Eu oricum am vazut-o pe bunica mea cu ochii mei, si am vazut-o diferit decat ea. Ce shock!!!
Common sense is not so common... [Voltaire] DJ
Morgano spune:
Felicia, nu vreau, din nou, sa te supar, insa mi se pare sincer ca exagerezi cu introspectia, auto-analiza, cautarea de informatii de specialitate, citirea atator carti. Trebuie sa termini cu trecutul. S-a dus, a lasat urme, ai tratat cat s-a putut, traieste in prezent si pentru viitor ca iti amarasti si complici inutil viata. Si pe a celor dragi tie.
Ai acum un bb David atata de aproape de tine, un sot minunat, lasa naibii trecutul sa se stinga si nu-l mai readuce continuu in viata voastra fericita. Scuze, dar e obsesiva deja aceasta vesnica incercare de a interpreta totul.
Nu sunt o persoana insensibila sau iertatoare, insa daca stau inca 15 ani sa imi interpretez viata prin prisma trecutului de acum 15 ani.... ma duc la balamuc.
Am avut o familie iubitoare. O familie mare si fericita. Ei uite ca rand pe rand au fost divorturi, nasteri, decese in familia asta a noastra, chestii urate care nu ma fac sa imi vad copilaria neobiectiv si nici sa fac din asta o tragedie pe viata. Am fost un copil fericit, un adolescent neinteles si razvratit.
Toti cei din aceasta familie (cei in viata) si-au vazut de drumul lor si sunt bine-mersi.
Am fost la psiholog pentru atacuri de panica, cumplite, mi-au ruinat calatoria de nunta, zile si nopti timp de peste 2 ani. Sunt fericita ca am fost timp de vreo 8 luni 1 ora pe sapt, am invatat mult despre mine, despre consecintele atitudinii abuzive (desigur nu sexual) ale tatalui meu fata de mine, insa am mers mai departe cu incredere si daruire fata de perioada de viata urmatoare. Nu m-am cramponat in anii de adolescenta de batai, umilinta, jigniri si calcat in picioare. Nu mai am cu tatal meu niciun fel de relatie de acum 3 ani cand a divortat mama de el. Isi mai vede prima nepoata in parc, cea de-a doua nu exista pt el.
Ei, sa fie el sanatos ca mie mi se rupe de el. L-am scos din viata mea si nu simt nimic. Dar nimic. Sigur, daca pateste ceva voi suferi, sunt constienta de asta, si oricat de mare idiot a fost si este vom avea cumva grija de el dc se imbolnaveste, desi nu ar merita, e totusi tatal meu care m-a adorat efectiv pana la 14 ani si s-a purtat minunat. Pana am corespuns, insa asta e alta discutie.
Atacurile mele de panica oricum nu erau legate de trecutul familial, deci nu asta a fost cauza.
Am 2 copii minunati, un sot iubitor, o casa frumoasa si la care mai avem de lucru, am prieteni extraodinari, am un mic business care ma satisface, o mama mereu alaturi de mine. Ce sa mai scormonesc la nesfarsit in kkt? Scuze. Am un urma un exemplu negativ de parinte si voi evita din rasputeri sa devin la fel, insa nu e asta scopul vietii mele, pentru ca nu as putea fi asa si stiu asta fte bine.
Nu sunt o mama perfecta, dar sunt o mama care se intreaba intotdeauna cum sa le fie mai bine copiilor si apoi si noua. Asta nu ma inscrie in dependenta de copii, ci in dorinta de a le veni in intampinarea nevoilor.
Asa ca nu putem aplica la infinit tiparul copilarie nefericita = traume pentru o intreaga viata = istoria se poate repeta = ...... semnul egal nu le pune pe toate pe acelasi plan, desigur.
Ca si concluzie, mai ai 2 sapt. de sarcina, bucura-te de ele, relaxeaza-te.... ca te asteapta luni greutze dar minunate. 
Ripley, mami de Ana Ecaterina (10.11.2005) si Iris Maria (10.10.2007)
Ramona J spune:
Miss Parker, cred ca ai primit critici constructive aici. Chiar citesc ultimele postari. Chestia cu mama ta - "get over it". A fost, a trecut. Daca nu vrei/nu poti s-o ierti macar nu-ti mai amari sufletul.
Ai motive reale sa fii suparata, altele mi se par exagerate. Cum ar fi ca bunica ta n-a iubit-o si ea se atasase afectiv peste masura de tine, cautind sa suplineasca... bla-bla. Nimeni nu e perfect, iar daca a suferit in copilaria ei poate poti sa fii si tu mai intelegatoare.
Te asigur ca vei trece fie si temporar prin unele din fazele descrise la prima pagina. Nu mi se pare un bai mare, te controlezi, te indrepti si o tii mai departe. Nimeni nu e perfect, invatam din fiecare greseala si ne vedem de drum.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
Andrada spune:
Eu nu cred ca exagerezi, eu insami ma umplu de toate cele cind ma gindesc, dar zic numai ca tie nu-ti face bine. Subiectul e bun, insa,
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
miau-miau spune:
ceea ce ma nedumireste pe mine in mare masura este faptul ca (te rog nu te supara pe mine mrs parker)daca tu ai fost violata ca si copil de 4 barbati din familie, unchi si bunici ca asa scriai undeva, mi s-ar parea natural sa fi super furioasa pe acei indivizi. faptul ca tu esti super furioasa pe mama ta ma face sa cred ca de fapt nu te infurie faptul ca era ea needy cum zici si ca sugea dragostea din tine, ci nu poti sa o ierti ca nu te-a aparat, ca nu te-a salvat. si de aceea o urasti si le urasti pe mame in general, pornesti de la ipoteza ca probabil toate sint rele.
iar daca ti s-a intimplat tie asa de la 4 barbati din fam, scuza-ma dar e curios rau. se mai intimpla 1 la 1 milion sa fie unul nebun in neam, dar toti? asta e si motivul pentru care te intreaba lumea din cind in cind daca nu crezi totusi ca ti-a mai si bagat in cap terapeuta ta diverse fabulatii.
Cristina_A spune:
quote:
Originally posted by MissParker
amoga, nu am blog, forumul asta ma costa si-asa prea multa energie.
Si eu la fel simt de ceva vreme.
In rest, citesc si nu-mi vine sa-mi cred ochilor ce raspunsuri se dau pe-aici.
************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
************************
Preparing to run away.
kariguld spune:
Miss Parker,dulceata! off topic, inca nu ai nascut, banuiesc....
doamne , ce fericire te asteapta, zile dureros de fericite, cum spunea si Ripley! dureros, pentruca urmeaza o nastere cu mai mult sau mai putine dureri, si fericirea, acea fericire pe care numai noi femeile o simtim! cum din trupul nostru iese o viata, un nod mic, cu forma si chip, care ne anunta printr-un tipat :"am iesit din viata, la viata!!"
schimbarea se va produce instantaneu, sentimentele materne se vor aprinde ca o torta in noapte, vei incepe sa faci cea ce face o mama cu o usurinta incredibila!
sunt ultimile zile de sarcina, dormi, stai si leneveste, odihnestete, si iarasi dormi. caci vei avea nevoie de putere, mai ales in primele zile.
o nastere usoara, cat mai curand cu putinta!
Kari
J G spune:
quote:
Originally posted by miau-miau
ceea ce ma nedumireste pe mine in mare masura este faptul ca (te rog nu te supara pe mine mrs parker)daca tu ai fost violata ca si copil de 4 barbati din familie, unchi si bunici ca asa scriai undeva, mi s-ar parea natural sa fi super furioasa pe acei indivizi. faptul ca tu esti super furioasa pe mama ta ma face sa cred ca de fapt nu te infurie faptul ca era ea needy cum zici si ca sugea dragostea din tine, ci nu poti sa o ierti ca nu te-a aparat, ca nu te-a salvat. si de aceea o urasti si le urasti pe mame in general, pornesti de la ipoteza ca probabil toate sint rele.
iar daca ti s-a intimplat tie asa de la 4 barbati din fam, scuza-ma dar e curios rau. se mai intimpla 1 la 1 milion sa fie unul nebun in neam, dar toti? asta e si motivul pentru care te intreaba lumea din cind in cind daca nu crezi totusi ca ti-a mai si bagat in cap terapeuta ta diverse fabulatii.
Ea vorbeste de abuzuri sexuale nu de viol, a explicat foarte clar in mai multe randuri. Faci diferenta? Si sa stii ca nu e chiar asa neobisnuit intr-o familie. Ia sa vede la mine... tata, doi unchi si un verisor. Zau ca nu vin dintr-o familie de scelerati.
Evident, cel mai suparata sunt pe maica-mea care nu a observat, nu m-a aparat si mai tarziu cand i-am spus n-a facut nimic decat sa-mi reproseze ca nu i-am spus. Si n-a facut nimic, a pus capul pe perna in continuare in fiecare noapte langa pedofilul ala nenorocit. S-o iert? Nu prea cred. Eu as UCIDE pe cineva care mi-ar atinge fiica.
Nu traiesc pentru asta si n-am nici energia sa duc campania de informare pe care o duce Felicia, dand exemple din propria viata. Nu stiu de ce nu intelegeti despre ce e vorba. Sunt doar exemple, nu asta e esenta.
Inca ceva, legat de sfaturile "move on". Unii oameni pot, altii nu, Nu e o chestie de vointa, depinde de personalitate si de cantitatea de abuz. Parintii pot zdrobi un copil pentru totdeauna. Nu e cazul aici de fata - vroiam doar sa intelegeti ca nu e o decizie pe care o iei si gata. Poti sau nu.
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)