Parinti cu grave deficiente emotionale
Raspunsuri - Pagina 10
filofteia spune:
quote:
copii, fara a invata respectul, (pe noi trebuie sa ne respecte caci pe noi parintii deschid ochii, petrec cel mai mult timp cu noi) cum vor putea sa-i respecte pe altii? pe prietenii lor de joaca? de scoala mai tarziu? pe alti oameni?
Eu pentru respect am urmatoarea perspectiva...Eu te respect, deci si tu trebuie sa ma respecti. Atat timp cat atitudinea mea este una de respect si a ta trebuie sa fie aceeasi...atunci cand atitudinea mea devine una neadecvata este de asteptat ca si a ta sa fie una neadecvata.
Si eu sunt pentru reguli, dar nu din perspectiva sefului ci din perspectiva celui care a trecut pe acolo.
Referitor la povestirea mea sa inteleg ca nici voi nu ati fi intervenit.
alra spune:
filofteia, nu ai cum sa intervii pe strada. daca o persoana crede in ceva nu cineva de pe strada ii va schimba conceptiile. nu ai fi facut decat sa enervezi persoana respectiva.
mersi kari 
am dificultati mari de exprimare in ultima vreme - 
14+
Vacanta cu Laura in Romania
Tonnia spune:
Mi-a placut mult ultimul interviu!
Ingrid S spune:
Filofteia, povestea ta este una trista. Eu n-as spune niciodata copilului meu "te arunc la gunoi" sau "te dau la altcineva", texte din astea. Mi se pare ca acel copil nu va avea parte de o crestere buna si de iubire.
Imi amintesc ca pe la 2 ani, fata mea spunea des: "vreau alta mama" si radea smechereste. Eu ii ziceam: "bine, mami, daca tu vrei pe altcineva, e ok, dar sa stii ca mama te iubeste pana la Doamne-Doamne si mai sus...si plange daca pleci de la ea." Atunci sarea si ma strangea in brate. Cred ca avea nevoie de confirmarea ca o iubesc, desi, Dumnezeu stie de ce, ca n-am batut-o niciodata, n-am tipat la ea, mereu i-am spus cat inseamna pt mine. Pe de alta parte ma cam intristam, cred ca imi urmarea reactia la cuvintele ei.
Si imi place ce ai zis, ca sa primesti respect, trebuie sa fii capabil sa oferi acelasi lucru.
Alra, cu bataia nu rezolvi nimik, niciodata. Eu am o vecina cu care ma lupt mereu sa nu-si bata copilul. Tot de 2 ani. Mi-a povestit cu mandrie ca are o nuielusa cu care ii da la fund cand face pe el. L-a lasat fara pampers. Degeaba i-am explicat,cu asta nu faci nimic, mai rau, sperii copilul, poate ajunge la enurezis nocturn mai tarziu, ea e convinsa ca e bine. Ba mai mult, foloseste nuiaua si pt cand e neascultator...of Doamne! Si e tinerica, dar cred ca parintii si socrii o sfatuiesc asa.
A mea face crize cand nu primeste ceva, dar o las sa urle, apoi dupa 5 min vine la mine si-mi spune: gata mama, m-am linistit! Asta e...nici prin gand nu mi-a trecut sa o iau la palme vreodata.
Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo
alra spune:
cred ca mai am o explicatie a dorintei de perfectiune: "calea cea mai grea e calea cea dreapta" - adica nu am cum sa gresesc, doar ma chinui atata sa fac bine.
stiu o mamica care nu iesea din camera pana nu adormea fetita. cateodata o tinea de manuta pana adormea chiar cand era ea insasi obosita. asa credea ca trebuie sa faca. "superb", vor spune multi, "nu e nimic de acuzat in asta, e o mamica ce isi iubeste mult fetita si ii creaza un sentiment de siguranta fiind alaturi de ea"
acum a venit bb2. fetita nu mai adoarme daca mamica nu sta langa ea sa adoarma. daca se trezeste o striga. pentru mama deja situatia a devenit complicata caci trebuie sa aiba grija si de bb mic si nu ii mai place faptul ca fata este asa dependenta de ea. devine deja un stres.
acuma am o intrebare mai generala - ce faci cu un astfel de copil care a fost centrul absolut al atentiei cand vine al doilea? nu ii mai poti acorda aceeasi atentie, ce o fi in sufletul lui cand realizeaza schimbarea?
editez caci voiam sa mai punctez faptul ca si psihologul din interviul ruxandrei se refera la familiile mici. o mama cu 4 copii cu siguranta nu va fi o "mama perfecta".
Vacanta cu Laura in Romania
alra spune:
ingrid_s, nu mie trebuie sa imi explici asta. eu stiu foarte bine ca nu ajungi nicaieri cu bataia. ceea ce voiam sa spun in exemplul cunostintei mele este ca ea asa crede - ca si vecina ta. oricat m-as lupta cu ea nu voi reusi sa ii schimb conceptia, lucru remarcat si de tine. asta ii spuneam si filofteiei - nu rezolvi nimic explicand altora ca gresesc, mai ales necunoscutilor.
exemplul dat mi s-a parut interesant caci conceptia ei isi avea si explicatia - si mama ei la fel proceda cu cel mic si probabil la fel procedase si cu ea.
si fata mea este in perioada tantrumurilor. traditionalistii imi spun "vezi? ti-am spus eu ca trebuia sa o atingi! ai invatat-o prost. uite cum face!" sper sa ii treaca repede 
Vacanta cu Laura in Romania
Ingrid S spune:
Alra, nu tie vroiam sa-ti explic, stiu ca tu gandesti ca mine, doream sa subliniez inca o data ce rau poti face daca iti bati copilul, cine mai citeste pe aici poate baga la cap, stii tu, repetitio mater studiorum 
.
Si poate nu rezolvam nimic daca le spunem necunoscutilor ca e rau daca isi bat copiii, dar uite ca eu am sa-i tot spun vecinei mele, pana ma da afara pe usa, nah, asa sunt eu, mai insistenta.
Eu nu sunt mama perfecta, de fapt, habar nu am ce e aia. Dar stiu ca daca oferi iubire, asta primesti, un copil trebuie sa stie ca este iubit, sa aiba o siguranta. Am mai tinut-o si eu de manutza cand adormea, am si dormit cu ea, uite ca a sosit timpul cand cere sa doarma singura, ii dau o papusica si dupa cateva minute e liniste. De ce? Pentru ca i-am oferit pana acum siguranta ca voi fi mereu langa ea. De acum se poate desprinde, poate fi independenta, eu i-am creat conditiile.
Sper ca m-am facut inteleasa, am impresia uneori ca ma exprim aiurea.
Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo
kariguld spune:
quote:
Originally posted by filofteia
[quote]copii, fara a invata respectul, (pe noi trebuie sa ne respecte caci pe noi parintii deschid ochii, petrec cel mai mult timp cu noi) cum vor putea sa-i respecte pe altii? pe prietenii lor de joaca? de scoala mai tarziu? pe alti oameni?
Eu pentru respect am urmatoarea perspectiva...Eu te respect, deci si tu trebuie sa ma respecti. Atat timp cat atitudinea mea este una de respect si a ta trebuie sa fie aceeasi...
revin , pe copii trebuie sa-i invatam respectul, pe noi vor trebui sa ne respecte intai, caci noi le suntem model, pe noi deschid ochii!
referitor, la exemplul de pe strada....cum ii poti explica in cateva cuvinte unei mame straine, ca greseste vb astfel copiluli ei??? problema e foarte delicata....sensibila, cat de bine intentionata as fi eu... poate pe langa mine sunt parinti din aceia care sustin vb mamei respective, parinti care isi bat copii....
deci cum pot eu acolo, in acel context, sa spun ceva...?? a, pot spune ce consider eu.... in cateva cuvinte.... apoi sa plec si sa nu ma mai intereseze ce s-a intamplat. dar o ajuta pe respectiva mama? sau in urma mea coboara toti sfintii pe pamant?? daca scara ei de valori si vocabularul atata este....
exista o sansa la un milion poate, ca mama in cauza sa recepteze bine mesajul meu si sa-si schimbe felul de vb cu copilul, dar in cele 999 999 de cazuri nu se schimba nimik!
scuze, eu editez pe aici, intre doua telefoane, intalnire cu clienti... asa ca ... scuzele de rigoare.
Kari
amoga spune:
quote:
Originally posted by MissParker
Ca sa revenim on topic, eu cred ca si aceasta falsa autoritate porneste tot de la deficientele emotionale ale parintilor, care doresc - in sfarsit - sa se impuna si ei in fata cuiva, iar copilul este cel mai la indemana, deci el va fi victima sigura...
Hmm, deci... Pe de o parte, parintii cauta la copiii lor iubirea pe care n-au primit-o niciodata de la proprii parinti (asta era tema de pe fir pina sa se ajunga la discutia despre autoritate). Pe de alta parte, parintii cauta sa impuna copiilor lor o autoritate pe care nu o pot impune in fata nimanui altcuiva.
Cum ar veni: pretind iubire, ofera militarie. Nu pare sa se potriveasca prea bine "cererea" cu "oferta".
Da' nah, dat fiind ca vorbim de parinti zdruncinati emotional, orice comportament e posibil...
A.M.
MissParker spune:
amoga, da, e vorba despre manifestari ale imaturitatii emotionale: pe de o parte acei parinti isi doresc iubire neconditionata (pe care nu au primit-o cand trebuia, de la propriii parinti), pe de alta parte au tendinta de a se impune in fata unora mai slabi ca ei... si totul din perspectiva emotionala a copilului...
Iar pentru copilul care este 100% copil, o asemenea constelatie e fatala, el nu va avea niciodata un exemplu bun. Cum poti in asemenea conditii sa respecti un adult, care nu e adult decat biologic? Daca multi parinti ar intelege asta si s-ar ocupa mai intai de propria lor viata, de rezolvarea propriilor lor probleme, copiii ar avea mai multe sanse sa devina la randul lor adulti capabili si responsabili.
De acea mama nenorocita care-si ameninta copilul ca-l da la gunoi nu vreau sa scriu nimic, ca ma apuca dracii rau de tot!!! Nu stiu daca as fi intervenit, probabil ca nu (din pacate), dar stiu ca nici mie nu mi-ar fi dat pace scena respectiva, m-ar fi urmarit zile intregi... Oricum, unor asemenea oameni nu li se poate face educatie intre doua raioane de haine sau pe strada, din pacate...
ruxandra, foarte bun articolul, nu stiu cum de l-am ratat. Multumesc mult pentru traducere si postare 
Felicia 37+ mami under construction pentru 
- David
Poze cu noi si vacantele noastre
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE