...daca ai afla ca vei muri??
Raspunsuri - Pagina 5
ema spune:
Multumesc frumos ptr. gindurile bune...calificativele nu le merit..insa am o mare rugaminte.Acest subiect nu l-am initiat eu si nu as vrea sa monopolizez atentia...mii de scuze autoarei subiectului.Nu am urmarit captarea atentiei....eu am raspuns numai la subiect.Inca o data imi cer iertare...si va rog...daca se poate sa nu mai vorbim despre mine....va multumesc din suflet.
kariguld spune:
ba vb despre tine, si despre oricine altcineva!!!! eu nu ma supar, doamne fereste!!
daca ne unim si-ti facem urari bune, energiile noastre pozitive te pot ajuta!!!!!
kari
kariguld spune:
"cei care spun ca nu se poate, ar trebui sa nu-i intrerupa pe cei care dovedesc ca se poate!"
incerc sa traduc, un caz, petrecut in America, in anii trecuti.
la varsta de 46 de ani, Mitchell a fost ars, intr-un cumplit accident de motocicleta. suprafata arsa era de 65%. a suportat 16 operatii, nu mai putea sa duca o lingura la gura, sa formeze nr de telefon sau sa mearga singur la baie. dar Mitchell, fost soldat la Marina, n-a crezut niciodata ca este infrant!
"eu sunt comandant pe nava mea", spunea el. sase luni mai tarziu el pilota un avion!!!
Mitchell si-a cumparat o casa in Colorado, o adevarata proprietate, un avion si un bar. mai tarziu a s-a asociat cu doi prieteni si au pus bazele unei companii forestiere, care a devenit cea de-a doua companie privata din Vermont.
apoi, la 4 ani de la accidentul cu motocicleta, avionul pe care il pilota Mitchell s-a prabusit imediat dupa decolare, zdrobindu-i cele 12 vertebre toracice si lasandu-l paralizat pe viata, de la mijloc in jos.
"ma intrebam ce se intampla cu mine? ce facusem ca sa merit asta???"
neobosit, el lucra zi si noapte ca sa-si recastige independenta!!
a fost ales primar in Crested Butte, Colorado. dupa aceea a candidat pentru Congresul american!
in ciuda aspectului sau socant si a incercarilor la care fusese supus corpul sau, Mitchell s-a indragostit si s-a casatorit, si-a luat masterul in Administratia Publica, a continuat sa zboare, sa faca actiuni legate de mediu si sa tina discursuri publice.
actiunea mentala pozitiva, de nezdruncinat a lui Mitchell, l-a ajutat sa depaseasca toate handicapurile si suferintele fizice!
intr-un discurs el a spus:
"inainte sa fiu paralizat, erau 10 000 de lucruri pe care le puteam face, acuma sunt doar 9 000! pot sa plang dupa cele 1 000 pe care nu le mai pot face sau pot sa ma concentrez asupra celor 9 000 care mi-au ramas! le spun oamenilor ca am avut doua accidente in viata mea. daca am ales sa nu le folosesc ca pe o scuza pentru a ma da batut, atunci poate intamplarile prin care treceti acum si va pun in dificultate ar fi avut o alta perspectiva. va puteti da un pas inapoi pentru a avea o panorama mai larga si puteti avea sanas de a spune:"poate ca nici nu este mare lucru la urma urmei". tineti minte:"nu conteaza ce vi se intampla, ci ceea ce faceti voi atunci cand vi se intampla"
Kari
Mariaa spune:
sara buna:)
am vazut topicul dar pe bune ca nu l-am deschis pana azi gandindu-ma ca e vorba de o discutie pur teoretica...acum l-am citit cap-coada ca uns pe pita...
kari 
cum se simte prietena ta?
ema m-ai impresionat si pe mine cu adevarat
ai simtit 'fiorul' ala si ma bucur ca ai scapat intreaga din toata povestea!
adaug si eu ca sunt lucruri, sentimente, senzatii, trairi pe care nu le experimentezi decat 'atunci' cand esti pe duca...as putea sa jur si eu ca am stat in salon cu 'doamna cu coasa' si daca va zic ca am simtit-o o sa ziceti ca-s dusa (ceea ce n-ar fi departe de adevar
...un ras amar de altfel) si tot asa in acele momente se vede cu adevarat taria fiecaruia, dorinta de a invinge, dorinta de a trai. momentele limita, cu adevarat limita, transforma omul foarte mult. cel putin eu asa am vazut.
in cazul nostru vointa si taria (chiar si inconstiente) au facut diferenta atunci cand toti ne asteptam ca 'pacientul' sa-si incheie socotelile cu lumea asta...
si inca ceva, eu nu mai cred ca se moare asa usor. din contra, mai zicea cineva pe aici pe forum, poti considera un lux sa ai parte de asa ceva, rapid, scurt, dintr-o lovitura.
sanatate multa si fara suferinte
pentru Emma
Lyme
blog DC,Impreuna Timisoara
"mai bine mori in picioare decat sa traiesti in genunchi" Che Guevara
terishka spune:
eu nu vreau sa fac un asemenea exercitiu de imaginatie. adevarat ca lucrurile acestea ti se pot intampla oricand, ca fac parte din realitate, dar prefer sa ma bat cu ele daca si cand va fi vremea. cred in asemenea relatari pentru puterea exemplului, pentru puterea lor de a-i inspira pe ceilalti - uite ca asta a functionat in cazul acestui topic. dar mai departe nu cred ca as fi mers, pentru ca mi se pare un demers usor cinic - mai ales pentru cei care chiar se afla intr-o astfel de situatie.
diana
ilayda spune:
ema
,im rest subiectul
Oana MC spune:
de acord cu tine, terishka.
Emma, Dumnezeu sa-ti dea sanatate si sa te ajute sa te bucure alaturi de copiii tai pina la adinci batrineti. Tu esti o invingatoare, iar povestea ta, mi-a reamintit de adevarata importanta a lucrurilor in viata.
kariguld spune:
Mariaa, doamna respectiva nu e prietena cu mine, doar o cunostinta. ma intalnesc saptamana viitoare cu ea.
va tin la curent! si sper ca de Craciun sa scriu aici, ca este bine, caci, in ciuda celor spuse de medic, ea vrea sa petreaca Craciunul cu familia!
Kari
agho spune:
Numai sa stii ca ti se confirma tie sau altcuiva drag un diagnostic ff grav, este cumplit de ravashitor!
Cand esti fffff grav bolnav, credeti-ma, ca nici dushmanilor (daca-i ai) nu le doresti asa ceva.
Imi amintesc si eu c-am plans, c-am incercat sa le scriu copiilor, sotului, dar cel mai mult m-am rugat, am sperat, m-am luptat cu indoielile mele, cu neputinta, cu spaimele...Nicio mama nu-si doreste sa-si lase copiii sa-i fie crescuti de altcineva.
Ma bucur de copii, de cei dragi, de tot ceea ce se intampla, ceea ce va doresc tuturor!
Mai greu e sa-i spui unei mame, unui tata, ceva ff grav despre propriul copil. Am stat alaturi de prietenii nostri si credeti-ma ca e ff greu ca tu sa traiesti, sa ramai in viata, iar puiul lor sa plece definitiv...Imi pare ff rau pt. ca el ca-si dorea sa faca baie intr-o cada si ac. dorinta nu i-am implinit-o ca sa n-o supar pe mama lui, fiindca se temea sa nu raceasca.
Asta ar fi dorit un copil de nici 8 ani. Si nu numai asta...Si-a dorit sa mearga la scoala, si-a mers pt. o zi. Si cel mai mult isi dorea ca toti copiii sa se vindece de leucemie, de cancer, de boli, ii parea rau pt. parintii lui si-si dorea sa ajunga in Rai................
carla2005 spune:
Eu nu as crede ...pur si simplu... si as incerca sa traiesc cat mi-a ramas cu speranta ca nu este adevarat! M-as gandi la copil atat...la cum ar trai el fara mama, daca l-ar mai iubi cineva atat de mult ca mine, as spune tuturor sa aibe grija de el , le-as spune celor pe care ii iubesc cat ii iubesc ...si as astepta o minune!
Am o colega de serviciu diagnosticata acum 4 ani cu cancer osos, tot asa i-au dat medicii 3 -4 luni de viata, a stat un an in medical, nu stiu ce a facut dar traieste, se vede ca sufera (mi-a zis cineva ca sunt niste dureri ingrozitoare) dar ea nu s-a vaietat odata, muneste cot la cot cu restul angajatilor...cred ca numai iubirea pentru copilul ei a tinut-o in viata (are un copil cu probleme prsihomotorii care este dependent de ea) cred ca numai gandul asta ii da putere sa traiasca!
mama de 1 an si 6 luni