Mara-o minune cu chip de copil!

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Mara-o minune cu chip de copil! | Autor: mariuspan

Dupa ce am citit povestile vostre m-am hotarat sa o scriu si pe a mea.Numai ca mi-am dat seama ca nu e asa de usor....Sunt multe sentimente, emotii care nu se pot cuprinde in cuvinte.Dar deja voi stiti asta,nu?Hai totusi sa incerc.....
Dupa 7 ani de prietenie si 2 de casatorie ne-am hotarat ca ar fi timpul sa avem un bb.Renuntam la protejare,muncim....si nimic.Am zis atunci ca nu ne mai gandim si ce va vrea Domnul....De Anul Nou ne-am pus amandoi dorinta sa avem in anul urmator un copil.(asta fara sa stim in acel moment unul de dorinta celuilalt).In ianuarie,nebunie la serviciu si la mine si la el.Totusi, ceva nu e bine.Eu eram singura dintre colegii de serviciu care simteam mirosuri ciudate(cum ar fi de picioare nespalate).Si apoi mai era colega ce manca un sandwich si atat de bine mirosea castravetele.....Ma plang sotului si parca ne fulgera pe amndoi!Nu uit ca era duminica si eu mai trebuia sa ma duc la serviciu si ajungeam pe la 10.30 seara acasa.Pe cand vin, sotul ma astepta cu testul de sarcina,cu instructiunile citite....(multumim de farmaciile non-stop).Facem testul si surpriza!Ies 2 liniute inca a doua era mai rosie ca prima!Sotul meu spune ca el era sigur ca va iesi pozitiv.Eu eram sigura ca nu.Asa am ajuns sa plangem si sa radem de bucurie,sa sunam si sa trezim noaptea familiile(au crezut ca cine stie ce s-a intamplat de sunam la ora aceea)
Mai fac a doua zi un test ca poate cel de seara nu era relevant:)))Iese pozitiv evident,asa ca megem la dr sa ne confirme sarcina.Totul a decurs bine,m-am simtit super,cu o stare generala de rau pana a miscat bb.Cand nu mi-a fost rau am intrat in panica !Ziceam ca mi-e prea bine!!!!!Am simtit de la inceput ca va fi fetita pt ca tati si-a dorit fetita asa ca nu am cautat nume de baiat si de la cateva saptamani noi deja stiam cum o va chema:Mara-Ioana.
Burtica mare nu prea am avut asa ca mami a incaput in uniforma pana aproape a mers in prenatal.Am fost la nunti,la mare,in Ungaria....
Si iata ca se apropie vremea sa nasc.....Cu 6 zile inainte de termen am fost la coafor sa ma aranjez putin,iar in acea noapte au inceput contractiile(imi amintesc ca m-a intrebat stilista cat mai am si eu am zis ca pot naste in orice moment, fapt care a facut-o sa-i tremure efectiv mainile).Pe la 1 si ceva noaptea simt dureri ca la menstruatie,dar iau un no-spa ca zic ca nu nasc inca.Mai dorm pana la 3.30 cand deja contractiile erau mai dese dar suportabile.Mai atipeam intre....pe la 7 si ceva zice sotul sa mergem la maternitate.Eu zic sa mai asteptam ca nici macar nu mi s-au rupt membranele si vor zice cei de acolo sa merg acasa ca nu nasc inca.Dar pe la 8.30 am facut un dus si am plecat ca a insistat el,nu de alta.Drumul a fost mai lung decat am anticipat noi ca era inchis in multe locuri ca asfaltau.....iar la clinica au facut sens unic,evident in cealalta directie de unde veneam noi.Ajungem in clinica intr-un final.Ma schimb si contractiile erau din 4.30 min in 4.30 min.Ma controleaza un medic rezident si zice ca nu sunt dilatata de loc dar ca ma voi dilata repede ca am colul subtire.Ma gandeam eu: si stii tu ca doar esti tanar,fara experienta...dar mai ales ma gandeam:vai cum va fi la dilatatie daca acum doare asa de rau si sunt atat de dese si nu sunt dilatata(intre timp s-au facut mai dureroase).Imi trimit sotl acasa sa manance ceva,sa bea o cafea ca eu nu nasc degraba.Moasa mi-a rupt membranele,mi-a facut clisma....Ma verifica si in decurs de 20 min eram dilatata 3 cm.Hai la epidurala.Ce bine era....Dupa vreo 2 ore 30- 3 ore ma verifica moasa si era 8 cm dilatatie.Totusi a stiut ceva doctorasul ala.....Suna dupa dr meu care vine...si incepe distractia!Imping, dar nu o fac bine ca eu nu simteam nimic din cauza epiduralei care nu a trecut destul de repede(sau m-am dilatat eu prea repede).Si asa o tinem destul de mult ca la un moment dat se urca dr pe burtica si apasa si el pt ca fata vroia sa iasa si eu nu o ajutam!la 1.20 a venit pe lume Mamaruta....3,500 si 55 cm.Frumoasa!!!!!Tati poza,mami epuizata plangea......Moasa mi-aduce fata si zice "na-na la mami ca nu stie sa impinga".....dar mie nu mi-a mai pasat.....A urmat binecunoscuta brodare....apoi telefoanele de rigoare ca noi nu am vrut sa vine toti ca si asa nu ma puteau ajuta cu nimic.Plansete....bucurie.....dojana ca de ce nu le-am zis ca nasc ca sa fie langa mine....(Oricum a doua zi a venit tot clanul:)))))Seara,deoarece era sambata,s-au auzit focuri de artificii pe care eu le-am simtit ca o incununare a evenimentului ce a avut loc cu cateva ore mai inainte:nasterea unei minuni cu chip de copil.
Si asa am fost binecuvantati cu cea mai frumoasa,cuminte si iubita fetita.Acum avem aproape 8 luni si ne dorim cat mai multe sanatosi toti impreuna. Adriana, Mara si Marius suntem noi!