M-am hotarat.........adoptie(47)

szivarvany spune:

Anca, mi-au dat lacrimile de bucurie, de bucuria voastra ! Sa-ti traiasca frumusetea si sa fiti cat mai repede o familie ! Felicitari !!!



Daria & GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani dans la 3,9 ani 1 2 3

diciu spune:

Anca...e superba fetitza ta!! E minunata! Este foarte frumoasa, fina si un farmec aparte!! Normal sa va fi intrat sub piele asa repede.
Va doresc sa o aduceti acasa cat mai repede si sa va bucurati alaturi de ea!!

Poze Sabina Teodora


anda




"daca dragoste nu e...nimic nu e"

aissa spune:

Anca, mama, cuvintele sunt de prisos! Inclusiv sotul meu se bucura de reusita ta! Felicitari si ce sa mai spunem....vacanta placuta in 3?

liliana csaki spune:

Anca, wow, mi s-a facut pielea de gaina cand am citit mesajul tau. Vezi ca e adevarat ca ei ne asteapta, ca sunt lucruri care se intampla mai presus de vointa noastra si intr-un fel e adevarat ca ti-a reusit FIV-ul, luna viitoare o sa ai acasa copilasul mult dorit doar ca e putin mai mare decat un bebelus. Sa fiti fericiti mereu cum sunteti acum!
Miha, si eu sunt alaturi de tine stiu cum e sa treci prin astfel de momente. Am scris pe-aici pe undeva povestea noastra. Cu Laura a fost dragoste la prima vedere, am luat-o acasa dupa 3 zile(avea aproape 9 luni), nu cerusem si nu vazusem nici o fisa medicala, nu stiam nimic despre ea. Am ajuns acasa si cainele a latrat, ea nici n-a clipit. A venit dr. s-o vada, da, probabil nu aude, are ceva probleme cu o luxatie de sold ca nu sta in picioare. Evident c-am inceput nebunia cu plimbarea pe la dr. N-avea nici o luxatie dar nu stia inca sa stea nici in fund ca nu fusese invatata, nu reactiona la zgomote pt. ca pur si simplu nu fusese expusa, i-am facut analizele de sange si cand mi-a dat rezultatele ii iesea ceva pe hepatita C pozitiv, eu am inceput sa pland dar dr. a fost f. ok. si mi-a explicat ca nu-i nimic grav sunt inca anticorpii materni si o sa-i facem dupa 1 an si ma voi convinge ca e bine, asa a si fost. Totul a culminat cu vizita la neuropsihiatrul recomandat de DPC, trebuia sa ne dea o hartie pt. dosar. Cica i-a facut niste teste si i-a pus diagnosticul, retard psiho-motor de 5-6 luni(ea avea aproape 10 luni. Iarasi am plecat plangand, cu ea in brate, de-acolo si-am sunat-o pe prietena mea care ma tot introducea la specialistii de care aveam nevoie. De data asta ea mi-a zis ca am eu o problema, ca-i cred pe toti tampitii, ca nu vad cate progrese a facut copilul de cand e acasa(avea aproape doua luni) dar ca ok. ma duce la altcineva sa ma linisteasca si m-a dus la dr. Magureanu. M-a dus, dr. m-a ntrebat cum era copilul la inceput cand am luat-o acasa, i-am povestit toata istoria, a testa-o(cat putea pt. varsta ei) si mi-a spus ca in ceea ce priveste achizitiile t. varsta ei , e undeva cu o luna in urma, dar ca n-are nici cea mai mica urma de indoiala ca e un copil absolut normal. Ca era firesc sa n-aiba reactii la inceput pt. ca nu fusese expusa nici unui stimul, ca ei invata ce trebuie sa faca nu vin din instinct toate. Ideea e ca la vremea aia eu n-am avut de la cine sa primesc date despre alte experiente similare si n-a fost deloc usor. Maine Laura face 9 ani, e un copil absolut normal, mie-mi place sa cred ca e chiar mai isteata decat alti copii de varsta ei, invata f. bine si ce-o mai fi vom vedea. La David am fost mult mai linistita, e adevarat ca el a fost si mult mai mic dar deja aveam alt dr. pediatru care n-avea nici un fel de retineri la ideea de adoptie.
Va pupam si sunt sigura ca totul e cat se poate de bine.