M-am hotarat.........adoptie(47)
Raspunsuri - Pagina 20
terry spune:
cand va citesc pe voi imi aduc aminte prin ce am trecut eu acum 6 ani. ne-am dus cu copilul dupa ce l-am luat acasa in plasament de urgenta la un "mare" dr. pediatru. I-au facut analize de sange, a rasucit-o pe toate partile si in final, raspunsul a fost: "du copilul inapoi!" si incepe el o poveste cu printii care la nastere primesc un numar de trandafiri si ca fiicei mele ii da din 4 trandafiri doar 3 si ca nu o sa aibe sanse prea mari. si incepuse sa imi spuna ca are capul mic, ca are degetele unite, ca are platfus (de parca asta era o boala grava)...si altele.
am crezut ca innebunesc. eram cu ea si cu mama mea si cand am iesit plangand cu ea in brate (intre timp adormise la mine in brate)...o strangeam tare la piept si am spus ca eu nu ma despart de acest copil. este al meu si punct. nimeni nu are dreptul sa mi-l ia si nici sa imi spuna sa il duc inapoi.
ne-a trimis la ecografie craniana la care bineinteles ca nu s-a descoperit nimic.
ea, din cauza unei lipse de fier si calciu avea capul mai mic.
la ortoped nu s-a descoperit nimic anormal.
si nu ca e copilul meu, dar e isteata si la gradinita a fost apreciata pentru voiosia ei si comunicarea cu educatorii. si are o multime de alte calitati.asa ca stiu prin ce treceti...chiar nu inteleg ce-i cu medicii astia cand aud ca un copil este adoptat.
misha71 spune:
Cred ca ei se gindesc ca parintii nu stiu mare lucru despre copil dinainte de a-l lua, si mai ales daca MARELE SCOR este mai mic, asa ca isi dau ei cu presupusul, desi in cele mai multe dintre cazuri se ramine doar cu o sperietura buna si atit. Eu nu inteleg alt lucru: de ce iti spun ca ai o super-boala grea, in urma unor vizualizari sau a unor analize de rutina, dupa care, abia, dupa ce se intra in amanunt, se zice: "stiti, am crezut ca e cancer, dar nu e decit o inflamatie".
Daca esti mai slab de inima, te duci cu rosu in git si pleci cu infarct de la acesti "domni".
OFFF!! Profesionisti!
Nu vreau sa supar pe nimeni, ca sint si OAMENI printre medici, pentru care juramintul pe care-l fac la inceput de cariera e ceva sfint, dar, din nefericire au ramas cam putini.
Toti vor sa traiasca in virful muntelui...Dar toata fericirea si cresterea au loc in timpul urcusului.
miha74 spune:
misha- iti multumesc pentru sustinere. De data asta sunt hotarata, imi fac o poveste, si nu mai scot un cuvant despre situatia copilului.
terry- am crezut intr-adevar ca inebunesc cand am iesit de acolo, dar noroc ca sunt o persoana tare si foarte optimista, asa ca nu ma voi lasa cu una cu doua. Sa iti traiasca buburuza, si sa va bucurati de a si ea de voi.
pupici,
Miha, mami de 
Matei (16.01.2008) si 
Laura (30.09.1997)
"Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate." (Jack Penn)
linasobolina spune:
Imi cer scuze ca intervin!
Insa mare atentie, mamicilor.
Cititi va rog acest pdf, caci este foarte important pentru orisice mama, dar mai ales pentru o mama adoptiva!
Am primit si eu acest material tot de la o mamica mamak si ii multumesc pentru el, chiar daca este un pic cam tarziu
http://www.attachment.org/Legatura1d.pdf
Si inca ceva, si mie mi s-a spus:
"copilul are probleme, tulburari de comportament, iq la limita, o sa aveti de tras, dati-o inapoi!
Si noi ne-am inversunat si am crezut ca vom putea rezolva si trece peste aceste probleme, insa se vede treaba, ca dragostea si medicii nu rezolva, probabil mai trebuie ceva..
Si am pus si dinti, implanturi, si am pus si ochelari, si am reparat si oase, si am facut si tot felul de analize, eeg, ct, si tot felul, si teste si parateste, si medicamente stimulatoare, insa daca modelul e cum e, nu ai ce sa faci, decat poate mai mult rau decat bine chinuind copil, pentru a avea constiinta inpacata, ca ai facut totul, ca i-ai dat sansa la o viata normala
Si cand doctorii te intreba:
ce ati facut doamna in timpul sarcinii? ce raspunzi? ca nu stii?
cum il poti "lumina" pe doctor care este sursa relelor, a lipsei de fluor,de Ca de ex,
cand te intreba: ati consumat alcool?
sau mai stiu eu ce alte cauze intrauterine sau post natale afecteaza sanatatea copilului.
Nu poti sa nu ii spui ca e adoptata
si azi asa, maine asa,undeva in subconstient se instaleaza asa o ciuda fata de naturala care si-a batut joc de un suflet nevinovat
miha74 spune:
linasobolina- cred ca nu ai inteles, la mine este vorba de altceva (tulburari de coordonare). cred ca am (avem) nevoie de sustinere, nu de semnale de alarma... oricum materialul este foarte fain, si mi-am dat seama (atat cat pot la aceasta varsta) ca Matei nu sufera de tulburari de comportament
si inca ceva, daca am adoptat un copil nu este musai sa ajunga laureat al premiului Nobel, sa fie vorba intre noi, nu imi poate nimeni garanta ca cel nascut de mine este un super dotat!
Miha, mami de Matei (16.01.2008) si Laura (30.09.1997)
"Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate." (Jack Penn)
Elise spune:
of, Doamne, cit ma regasesc in discutia asta...
Eu macar am avut sansa sa am o discutie cu naturala intre patru ochi, in care - apreciez fair-playul - mi-a povestit niste chestii din timpul sarcinii de n-am mai vrut sa aflu altele. Mi-au ajuns.
Asa ca dupa sase luni de bocete, in care mi-am supravegheat copilul non stop, am luat-o si am dus-o la dr., la un cabinet privat, la analize, fara sa suflu un cuvint despre faptul ca nu e nascuta de mine. Si , evident, m-au intrebat de evenimente din timpul sarcinii, la care am raspuns, fara sa clipesc, "DA". La toate. Adica am baut, am fumat, am cazut... etc.
Dupa care am intrebat, candid, uitindu-ma in ochii doctoritei: are copilul meu vreo problema?!
Noroc ca nu eram intr-un siptal de stat, ca ma luau alea si la bataie pe acolo...
Nu, copilul n-are nici o problema. E perfecta. Iar daca ar fi avut, s-ar fi tratat...
ioanaalice spune:
salutare tuturor!
Mihaela, acum am apucat sa-ti vad barbatelul, e grozav! Nu am apucat sa citesc toate postarile din ultimele doua saptamani, dar nu am inteles: de ce a trebuit sa te duci la kinetoterapeut?!Are patru luni, si mi se pare foarte bine dezvoltat - atat cat se vede din poze. oricum, bafta pe la toti doctorii (macar de ar fi in acord cu diagnosticele - ca sa stii ce e de facut in continuare).
ioana, mama lui Mihai
http://community.webshots.com/photo/2851178420103287451koEYbc?vhost=community
aissa spune:
Sora mea a NASCUT copilul cu APGAR 1. LA fel i s-au dat tot felul de sfaturi, de catre medicii din spital, de genul "esti tanara, du-te acasa (au stat 2 luni la terapie intensiva), fa-ti altul, asta o sa fie o leguma, nu o sa ai parte nici macar de un zambet". Ca sa nu zic ca nu ni se dadeau sperante ca va trai nici macar de catre preotul care l-a botezat in spital. Si totusi traieste, nu e 100% perfect, are ceva probleme (nu stiu sigura...ca e ADHD, tulburari de concentrare, nu vrea sa coopereze, sa invete,sa deseneze, face terapie in 3-4 zile pe saptamana), dar este un copil iubit si asta conteaza cel mai mult.
Nu stiu, poate medicii arunca chestiile astea tocmai ca sa ne testeze cumva...eu asa am ajuns sa gandesc. Poate asa se selecteaza cei ce ii iubesc cu adevarat pe copii "fara limite" si cei cu indoieli. Pentru ca in cazuri de copii cu probleme reale e nevoie de implicare, dorinta de a lupta pt a ridica copilul ala si daca cedezi la prima rautate....
Mie psihiatra (sau psiholoaga??) care ne-a dat avizul pt adoptie inainte de a ne atesta ne-a luat la rost la "consultatia" ca ce ne trebuie asa ceva... Cred acum ca a fost un test...nu stiu, vreau sa cred ca e asa ceva si nu pur si simplu insesibilitate.
Eu nu am avut astfel de experiente, dr mea cand a vazut-o pe Ale mai mult timp (la 4 luni am fost internate cu bronsiolita) si probabil a urmarit-o mai mult, la externare ne-a zis: "stai linistita, e soi bun, rezistent". Nu o intrebasem nimic dar dr aia e un om deosebit, iubeste cu adevarat copiii.
Cat despre intrebarile daca ai baut in timpul sarcinii...de ce va deranjeaza? Mi se par firesti in punerea unui diagnostic.
Nu va suparati...dar uneori suntem prea sensibile...
Luati-o ca pe o selectie naturala. Cine are inima deschisa spre adoptie va merge mai departe indiferent ce aude. Cine are indoieli e mai bine sa dea inapoi la inceput decat mai tarziu...
miha74 spune:
aissa- ai mare drepatate- si vom merge mai departe, de acest lucru suntem foarte siguri.
ioana-alice - asa spunem si noi ca este un copil deosebit, am luat si in greutate, zambim, gangurim, se bucura mai special cand ma vede pe mine
. Am fost la kinetoterapeut, tot din dorinta de a-i fi lui bine, ca are tibiile usor strambe, iar piciorul drept este mult spre interior, si la recomandarea pediatrului am zis ca poate un masaj si o gimnastica corespunzatoare nu ii pot face rau.
dar trecem noi si peste asta, joi avem una din marile infatisari!
anca- povesteste-ne, ai mai fost sa iti vezi aleasa? cum e?
Miha, mami de Matei (16.01.2008) si Laura (30.09.1997)
"Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate." (Jack Penn)
Anca Wish spune:
Miha, as fi scris de sambatat, de cand ne-am intors, dar am vazut ca esti atat de suparata incat parca nu mi-a venit sa vin eu aici topaind de fericire. Sper ca micutzul tau sa fie bine!
A fost bine, chiar foarte bine. Cand am ajuns dormea, m-am asezat langa ea in pat, a deschis ochisorii, mi-a dat un zambet si a intins manutele spre mine. Maternala i-a spus ca vom fi parintii ei, asa ca, in timp ce ne jucam, eram ba "Anca" ba "mama". Va dati seama ce era in sufletul meu...
Am stat vreo 5 ore cu ea timp in care am stat doar impreuna. Stie ca vom merge impreuna la mare si e incantata.
Cand am plecat a inceput sa planga. Alerga dupa masina si plangea. Pe drumul de intoarcere in Bucuresti, ne-a sunat maternala sa ne roage sa vorbim un pic cu ea. Plangea tare si-mi zicea "Anca, mama, vii?" Mi-a rupt sufletul.
Am sunat la DPC si i-am rugat sa ne ajute s-o luam cat mai repede. Noi am vrea de pe 1 iulie. Le-am zis ce reactie a avut si au zis ca e unul din copii care-si alege parintii. Ne-au primis ca ne sustin. Nu mai putem fara ea si nu contenesc sa ma minunez cum s-a creat o legatura atat de puternica intr-un timp atat de scurt.
Nimic in viata nu e intamplator. Asta e concluzia care mi s-a intarit in minte in aceste zile. Daca mi-ar fi reusit FIV-ul, luna viitoare ar trebuit sa nasc. Dar luna viitoare imi voi aduce puiul acasa.
Pup fetele si puiii lor!
Am pus 2 poze in album, n-am rezistat