M-am hotarat.........adoptie(47)
Raspunsuri - Pagina 2
Rozi spune:
quote:
Originally posted by Maribela
Fetelor,am si eu cateva nelamuriri legate de adoptie:ai locuinta proprietate personala care e in renovare,stai cu chirie,poti demara actiunea de adoptie?Multumesc!!!
Raspund eu dar, daca spun prostii, va rog sa ma contraziceti: Sigur ca poti demara procedura! In functie de stadiu, ancheta sociala va consta in discutii cu voi (la sediul DPC sau unde stati cu chirie) si eventual o vizita a lor pe "santier". Le puteti descrie cat de frumos si curat va fi, cum veti amenaja astfel incat copilul sa aiba toate conditiile.
Situatia ta locativa nu este un impediment!
asi spune:
quote:
Originally posted by Maribela
Fetelor,am si eu cateva nelamuriri legate de adoptie:ai locuinta proprietate personala care e in renovare,stai cu chirie,poti demara actiunea de adoptie?
doar cei ce cred,inving!
Da.Noi suntem intr-o situatie asemanatoare si ne-am luat atestatul in februarie.
Rozi
Mami de Razvan(07 martie 2004) si de
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.
Rozi spune:
Hihi, Asi: 
PS La noi a inceput o superfurtuna, nu stiu de ce sunt asa vesela 
ca doar sunt incaltata cu sandale si n-am umbrela! 
Mmmaria spune:
Bine ca te-ai indurat, Rozi, sa pui si tu poze.
misha71 spune:
Deci sint dusa rau, da' rau de tot!! Auziti voi aici: astept raspuns de la voi de 3 zile ca sa vad ca deja s-a deschis alt capitol.
Si acum vestea cea mare: L-AM VAZUT!!!!!!!!. Am vazut azi pe cel care sper sa fie bucatica mea de paradis. Si nu e bebe. Desi nici nu concepeam sa fie mai mare de 2 ani, ne-am indragostit amindoi de un pusti de 8 ani. Este incredibil ce am simtit cind i-am vazut poza.
Rozi ai perfecta dreptate. Reactia mea a fost la POZA lui si culmea EL cu maternala fusesera acolo si plecasera de 5 minute. Bineinteles ca asistenta i-a intors din drum si l-am vazut, am vorbit cam 2 ore. Se terminase programul, toata lumea pleca acasa, numai noi nu ne dadeam dusului. Este incredibil cite coincidente putem avea cu el: numele lui= numele sotului, data lui de nastere=ziua mea onomastica, anul lui de nastere=anul casatoriei noastre (cind el avea 11 zile, noi ne casatoream), ca sa nu mai zic ca toata lumea a ramas interzisa de cit de mult seamana fizic cu sotul meu. Inclusiv el a spus cind i-a vazut poza ca este leit el cind era mic.
Sint intr-o stare de totala confuzie. Totul m-a luat prin surprindere: nu credeam in ruptul capului ca azi va fi ziua cea mare si nici ca ne va pica cu tronc un copil de 8 ani. Asta nici batuta nu as fi crezut.
Ramine sa ne mai vedem miine dimineata.
Nu stiu inca el ce gindeste, dar timpul le rezolva pe toate.
Va pup.
Toti vor sa traiasca in virful muntelui...Dar toata fericirea si cresterea au loc in timpul urcusului.
Rozi spune:
quote:
Originally posted by Mmmaria
Bine ca te-ai indurat, Rozi, sa pui si tu poze.
Rozi spune:
misha, cata emotie degaja postul tau!! Ce intamplare frumoasa! Mai scrie-ne, stiu ca simti nevoia sa-ti imparti cu tot universul bucuria! Ce stii despre certificatul de nastere? Sunt trecuti ambii naturali, doar mama sau mult-doritele liniute?
crisis81 spune:
Desi va citesc de muuult timp, nu v-am scris niciodata pentru ca nu am stiut ce.
Eu fac parte din femeile care teoretic pot avea un copil al lor, si numai in practica acesta intarzie sa apara. Dar gandul de a adopta un copil imi da tarcoale de 6 ani, deci dinainte sa ma casatoresc sau sa ma gandesc sa fac un copil.
Acum am 27 de ani, sunt casatorita de 3 si tot de atunci incercam sa facem un bebe. Am avut o sarcina obtinuta prin fertilizare dar aceasta s-a oprit in evolutie.
Nu vad acum adoptia ca o ultima solutie. Daca voi adopta nu voi renunta la visul de a da nastere la un copil si nici nu vom face diferente intre un copil nascut si unul adoptat. De asta sunt sigura.
Sotul meu nu este inca total de acord. El vrea sa mai asteptam sa aveam un bebe natural si pe urma sa adoptam. Eu as vrea sa incep si procedurile pentru adoptie intre timp.
Lui ii este frica exact de ce s-a intamplat la subiectul "desfiere" mai ales ca avem si un alt caz foarte aproape de noi. Pe de alta parte se ataseaza foarte repede de orice copil si pe toti i-ar lua acasa.
Anul trecut am luat de la tara de la bunicii mei o fetita de 6 ani care nu vazuse niciodata orasul. Am dus-o la McDonalds, in parcul copiilor, i-am cumparat hainute, jucarii, s-a bucurat foarte mult. Pe ea o cresc bunicii si sunt tare amarati. A stat la mine 10 zile. As fi vrut sa o mai tin, dar ii faceam rau pentru ca ea se atasase f mult de noi si sotul meu deja ma presa ca sa o tinem noi de tot (lucru imposibil deoarece fetita are parinti). Avem un finut de 1 an si sotului ii pare tare rau ca nu l-am luat noi pentru ca mamica l-a parasit si acum il cresc bunicii. Este inebunit dupa copii si copii dupa el, dar ii este frica de adoptie. Stiti vre-un remediu? 
Chiar ieri am vorbit cu cineva care a adoptat un bebe pe cai mai putin legale, dar mult mai rapide si acum nu stiu ce sa fac. Daca sotul meu ar vedea un bebe mic si adoptabil sunt convinsa ca l-ar vrea, dar asa, la rece zice sa mai astepta.
Ce sa fac? Voi ce ati facut?
"Cele mai importante lucruri in lume au fost realizate de oameni care au continuat sa incerce chiar si cand se parea ca nu mai este nici o speranta." - Dale Carnegie
www.flickr.com/photos/11706357@N04/collections/72157602666536902" target="_blank">
Poze...
claudia72 spune:
Felicitari MISHA !!
Zi-mi si mie ce ai simtit? Fluturasul acela pe care il simt toate mamele cand gasesc puiul lor? Ce faci mai departe?
Eu inca astept dosrul medical de la fetita. Cei de acolo nu vor sa il arate, sau sunt reticenti in privinta dosarului. A.S si A.P au cerut date cand s-a nascut cea mica,analizele medicale, evaluarea psiho care nu s-a facut .
Atat pana acum . Astept.
Claudia
misha71 spune:
Ce sa va mai spun? Copilul stie despre situatia lui. Judeca chiar foarte matur pentru virsta lui si ii este foarte clar ca el nu va sta la infinit la as. maternala (de care este extrem de atasat). Certificatul de nastere nu l-am vazut, insa el o cunoaste pe mama lui, au vorbit pina la un punct cind ea s-a recasatorit iar actualul sot nu accepta sub nici o forma copilul. Ea s-a dus la el si i-a spus ca de acum nu o sa-l mai poata vedea pt ca actualul ei sot nu este de acord. Ea si-a dat acordul pentru adoptie, insa despre tatal natural nu stiu nimic inca. Oricum copilul este declarat adoptabil.
Mie imi este frica acum ca el nu se va acomoda cu noi, ca este invatat cu un mediu in care a crescut cu multa dragoste (s-a vazut lucrul asta) si sper sa vrea sa vina la noi. Sint constienta ca va fi un drum greu, insa sper sa-l parcurgem impreuna cu bine. Este greu la virsta asta cu acomodarea. A trecut prin traume destule sise vede ca ii e frica si lui. Bineinteles ca nu voi forta lucrurile, voi face cred, mult mai multe vizite decit la un bebe mic si nu in ultimul rind trebuie sa ascultam si de vointa lui pentru ca e mare si realizeaza multe, deci are un cuvint greu de spus in aceasta problema. De fapt asta e temerea mea cea mai mare: ca el poate ca nu va fi de acord si nu ca nu ii place de noi, ci de frica ruperii de un mediu cald in care a crescut si cu care este obisnuit.
Toti vor sa traiasca in virful muntelui...Dar toata fericirea si cresterea au loc in timpul urcusului.