M-am hotarat.........adoptie(47)
Raspunsuri - Pagina 18
Anca Wish spune:
Multumesc, Claudia!
Fetita este din Bucuresti, din acelasi sector cu al meu, dar e plecata pe perioada verii la casa de vacanta a maternalei. Noi inca nu avem atestatul si nu stiu daca putem sa face cerere pentru vizita. Am intrebat si ni s-a zis ca putem s-o vizitam si fara cerere. Nu stiu daca ar vrea sa mearga, e destul de atasata de maternali, si cred ca si eu privesc lucrurile putin gresit. As lua-o, dar nu vreau sa-i supar. Au crescut-o atatia ani si o iubesc mult (se vede!). Mi-au zis ca prin august se intorc si atunci voi putea sa ies cu ea si sunt extrem de circumspecti ca atasarea se va produce in curand. La cum merg lucrurile si avand in vedere distanta, nici nu ma mir ca ei cred asta.
Sunt intr-o mare dilema. Nu stiu care-i cea mai potrivita atitudine.
Criadi, au mai vizitat-o o familie, dar nu placut-o.
Vad ca si in cazul feitei tale, acomodarea a fost mai lunga (ma refer aici la numarul de intalniri)dar, pana la urma, liantul s-a format tot cand ati luat-o acasica definitiv, cum, de altfel, era si normal.
Va multumesc tuturor pentru sfaturi. Imi sunteti de mare ajutor.
liliana csaki spune:
Anca, nu ma indoiesc ca totul va fi bine, tocmai pt. ca aveti sufletul deschis si plin de iubire. Cu siguranta trebuie s-o mai vezi inainte de a o lua cu voi, copiii au nevoie de ceva timp pt. a se obisnui si a accepta schimbari. Maternalii, daca spui c-o iubesc, au deja un usor sentiment de gelozie gandindu-se ca ea va pleca, o sa-i uite, n-o sa-i mai iubeasca doar pe ei(cumva e normal, a crescut sub ochii lor pana acum).
Fa cum iti dicteaza inima, du-te s-o vezi cat de des poti si legatura se creeaza. Desi sunt atat de mici, in mintea si sufletelul lor simt nevoia si fac diferenta intre dragostea de parinte si cea a maternalei, dovada si ce povesteste criadi de fetita ei, au nevoie sa simta ca apartin unei familii iubitoare definitiv. Ei ne asteapta si spera ca intr-o zi sa intre pe usa mamica si taticul lor.
Abia astept sa ne mai povestesti cum vor fi urmatoarele intalniri.
aissa spune:
Anca felicitari, din inima! Ma bucur nespus ca in sfarsit ti-ai gasit copilasul atat de mult asteptat!
Nu stiu ce sa spun despre plecatul la mare, e cam din scurt si nici nu stiu in ce masura ar fi ok dpdv al invoirii. La asta sfatuiti-va cel mai bine cu asistenta sociala.
Ah, inca o data felicitari, sa fiti fericiti impreuna, restul se va aranja de la sine, si adaptarea ei si vorbitul.... Pup-o din partea noastra.
dalv spune:
buna fetelor si sa dea Bunul D-zeu sa fim toate cat mai repede mamici;ma bucur nespus de mult pt tine Anca si sper sa obtineti cat mai repede atestatul pt a va putea lua acasa fetita;cauta sa o sensibilizezi f.repede pe maternala pt a nu va pune bete in roate si a va lasa cat mai mult in compania fetitei;cat despre plecatul la mare impreuna cu fetita nu cred ca ai prea multe sanse din moment ce inca nu ati obtinut atestatul;nu prea cred ca cei de la DPC sa o incredinteze asa....ma bucur din tot sufletul pt voi si sper sa vina cat mai repede 
clipe fericite pt noi toate
nusica <<viitoare mamica de bebici gemeni>>
Anca Wish spune:
Liliana, da, cred ca sentimentul de gelozie ii incearca si cred ca e perfect normal. Important e, asa cum ne-au spus, ca se gandesc la binele copilului.
Ieri am fost la DPC. Atestatul nostru va iesi saptamana viitoare. Am discutat cu asistentul social si cu pshologul si ne-au propus ca pentru week-end-ul 28-29.06 sa facem o cerere de invoire.
Daca lucrurile vor merge bine, vom putea sa mai facem o cerere de invoire si s-o luam la mare, iar la intoarcere cerere de plasament. V-am spus ca procedura prin care copilul va deveni din nou adoptabil e in curs, asa ca plasamentul e solutia acum.
Cristina, multumesc!
Victo spune:
fetelor, imi cer scuze daca v-am necajit..m-am bagat si eu ca musca in lapte..
..gata am sters..
va urez mult noroc si copii sanatosi!
mami de minune mica, Stefanut(30 oct. 2007)
Alexa Ioana spune:
victo nu se pune problema ca ne'ai necajit. doar ca suntem putin frustrate cand lumea ne percepe in mod eronat trairile si sentimentele... multi nu inteleg ca ce facem noi nu e dintr'o pornire monumentala de altruism si mila (astea le rezolvam prin cadouri duse la centre de plasament sau prin participarea la campanii umanitare), ci doar incercam sa ne satisfacem aceeasi nevoie de a avea copii ca a femeilor care isi propun sa ramana gravide si apoi isi nasc copiii...
singura diferenta e modalitatea "tehnica" prin care ajung copiii la noi: tu l'ai nascut "singura" 
pe piticul tau, in timp ce noi am avut nevoie de "ajutorul" altcuiva sa ni'l aduca pe lume...
dar asteptarea, emotia, bucuria, dragostea si implinirea pe care le simtim sunt aceleasi ca in cazul unei sarcini...
da, e frustrant cand ne cautam copilul... e ingrozitor de greu... (pentru ca majoritatea dintre noi au si cativa ani buni de incercari si tratamente si inseminari/FIV-uri si operatii, etc), dar ma gandesc ca si in timpul sarcinii sunt emotii si ingrijorare ("oare va fi totul bine?" "oare bebele e sanatos?" "oare nu voi avea probleme la nastere?")
dar finalitatea e aceeasi. ne dorim din tot sufletul un copil, si, cu ajutorul lui Dumnezeu, intr'un final ajungem la el. si nu la orice copil, ci, ca si in cazul mamelor care isi nasc copiii, la copilul nostru , la cel creat si adus pe lume pentru fiecare dintre noi...
scuze ca m'am lungit ca o zi de post, da' chiar vreau sa se inteleaga o data pentru totdeauna ca nu suntem absolut deloc diferite de restul mamelor... si pentru toate mamicile si copilasii lor
Victo spune:
da eu n-am vrut decat sa o incurajez pe Anca
..care era asa de entuzismata..
si cu asta, gata ma retrag..doar m-am gandit de 2 ori inainte sa scriu..mai bine ma gandeam de 3 ori
mami de minune mica, Stefanut(30 oct. 2007)
Anca Wish spune:
Victo, nu fi suparata. Poate nu a fost cea mai fericita exprimare, dar nu e un capat de tara. Iti multumesc ca m-ai incurajat si ca-mi esti aproape. Sa-ti traiasca flacaul si sa va bucurati de el.
"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore
miha74 spune:
anca- 
- si mie mi-au dat lacrimile cand am citit. E clar ca acest inger te-a asteptat pe tine! Doamne ajuta sa va fie bine si drumul cat mai lin si plin de bucurii.
Miha, mami de 
Matei (16.01.2008) si 
Laura (30.09.1997)
"Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate." (Jack Penn)