Sezatoarea canadiana (92)

columbiana spune:

mersi Roxana, cum ai scris, abia astept sa ajung; eu ma gindeam la un weekend lung la Boston sau daca voi avea vacanta o saptamina sa ajungem la Cape Cod; am vazut ca e plaja, voi ati fost pe undeva la ocean in zona?


Ana




http://www.floriinro.ro/


credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul

pitilache spune:

Cu multa placere, Ana! Noi am fost la Cape Cod la plaja, acum doi ani. UIte ca am reusit sa pun si cateva poze. Daca mai gasesc, mai incarc.

mikiion spune:

La Multi Ani!!!!! celor care-si serbeaza ziua numelui!!!!

Vin si eu cam tarziu in dicutie , ca s-a cam zis cam tot ce era de zis.
Din perspectiva mea de copil la care mama s-a intors la servici cand eu aveam 3 luni, si care a stat ba cu bone( a se citi fete de la tara) , ba pe la cresa dar niciodata la bunici, eu am fost foarte apropiata de parintii mei( si sunt si acum). Chiar daca nu aveau timp f. mult de mine. Dar timpul liber, vacantele, wekeend-urile in care mereu ieseam la iarba verde, sunt amintiri f. placute. Mai ales ca eu am mai prins perioada, ca mic copil, cand nu incepuse criza economica si parintii isi permiteau sa ne suie in masina si sa o ia asa cu cortul prin tara. Plus ca muncind pe doua salarii bunicele ne-au oferit lucruri si vacante pe care nu oricine putea in vremea aia sa ofere copiilor. Deci si asta e reversul intorsului la munca.

Si in plus, Nelia, prin solutia asta pe care ai ales-o i-ai oferit o sansa extraordinara sotului sa fie mai in contact cu copiii. Sa ia parte mai activ la viata lor. Chiar daca asta inseamna sa te inlocuiasca pe tine. Ca sa nu uitam ca si ei sunt importanti in viata copiilor. Si mai ales in anumite perioade chiar la fel de importanti ca noi.

Eu te inteleg perfect. Ca am trecut anul asta prin studii la timp plin si copil mic. Si stiu pe pielea mea ce greu poate sa fie asta.
Cel putin semestrul de iarna m-a lasat fara vlaga. Mai ales ca Marc era 1 saptamana din 3 bolnav si statea acasa, nu la gradinita. Si apoi in cele mai multe cazuri mai luam si eu gripele de la el, dovada cat de slabit e corpul meu. In 8 ani ca profesoara nu am luat nici o gripa de la elevi. Nu mai spun ce rezultate slabe am avut....Efectiv nu am reusit sa ma ocup de scoala, materia s-a acumulat si nu am reusit sa recuperez timpul pierdut. Si am ajuns prin aprilie la o stare de oboseala , stres si lehamite ca nu-mi doream decat sa stau vara asta acasa si sa ma joc cu Marc in parc. Cam la fel cu starea in care esti tu acum.
Si am fost atunci suficient de inteligenta sa refuz niste posturi de student pt. vara.
Si acum mi-a trecut de statul acasa, sa-mi dau seama ca constrangerile finaciare si nu in ultimul rand, de acumularea unei experiente care sa ma ajute sa gasesc un job peste un an ma fac sa umblu cu limba scoasa dupa interviuri si dupa un job.
Am avut revelatia ca 90 la suta din colegii mei au joburi vara asta, si ca fara experienta asta ca student nu prea te baga nimeni in seama. Si ei au inceput sa caute de prin februarie. Asa ca acum incerc sa iau unul din ultimele joburi de pe piata. Am incercat sa iau un job la timp partial , ar fi fost cea mai buna solutie. Dar efectiv nu exista astfel de joburi. Solutii miracol nu exista din pacate.


Mihaela


www.onetruemedia.com/my_shared?z=196cc7766eb32af94624d1&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">montaj 1 An
www.dropshots.com/mikiion" target="_blank">filme si poze
filme2

Virsta Marc

mikiion spune:

Si sa revin la oile noastre. Dati-mi va rog idee ce tort sa iau pt ziua lui Marc. Prevad sa invit niste copii de o seama, si vreau ceva care sa poata manca si ei.
Cel de anul trecut a fost superb decorat, dar imposibil de mancat......L-am luat de la Loblows.
Unde este cofetaria aia Ambrozia?
Nelia de unde ai luat tu tortul de inghetata?

Mihaela

www.onetruemedia.com/my_shared?z=196cc7766eb32af94624d1&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">montaj 1 An
www.dropshots.com/mikiion" target="_blank">filme si poze
filme2

Virsta Marc

Cricor spune:

cu intarziere...
La multi ani pentru Roxana, Donia.
La multi ani pentru Radu, Simona. (uneori atata's de tampita ca ma minunez si eu...scuze)

Si fi-miu vine cu scrisori ca de ce ma iubeste...(nu mai zic ca el inevolueaza - in kindergarden ma iubea ca's 'cute',iar in cls. I ca-i cumpar jucarii ), dar pe mine ma enerveaza ca-i pune sa-si verbalizeze sentimentele...ma iubeste ca ma iubeste trebuie sa existe si o explicatie?
Eu sunt obosita de la serviciu si cum nu pot adormi, aberez pe forum.

CriPOD spune:

Ana, la multi ani barbatzeilor tai!

M-am luat cu vorba si-am uitat data cealalta jumate din ce vroiam sa zic...

---

Am o semnatura noua: 'tu-i reclama ei!

---

Common sense is not so common...        [Voltaire]                 DJ

carmençita spune:

Salutari la toata lumea!
Mai vin si eu din cand in cand sa mai spun cate ceva, de multe ori va citesc, dar nu prea am timp sa scriu, macar o vorba buna, acolo. Din pacate nu prea am timp.
Nelia, sa stii ca eu te apreciez f. mult pentru ceea ce faci. Stiu cum e, vrei sa le oferi copiilor tai tot ce este mai bun, sa le dai un bagaj de cunostinte care sa ii ajute sa porneasca cu dreptul in viata, insa nu mereu reusim ceea ce ne propunem. Pana la urma copiii nostri sunt cei mai si cei mai si merita toata atentia si tot binele din lume. Te pup.
Carmen (carmen77) imi pare tare rau de ceea ce vi s-a intamplat. Noi am venit tot cu Air France, dar n-am avut mari probleme, e adevarat ca am alergat pe coridoare si dupa autobuze, si ca am pierdut unul din bagajele de mana, dar asta a fost din vina noastra (pierdutul). Te pup si pe tine si pe copii si lasa-ma te rog sa le dezvalui fetelor ca noi suntem colege de serviciu si am descoperit dupa un timp ca suntem si colege de Sezatoare. O vacanta placuta si sa aduceti de acolo un pic de aer de Romania.
Simi, uite, voiam sa-ti spun, poti linistita sa continui discutia aici despre scoala internationala. Nu toate avem copiii mici, sau unele ca mine, au si mici si mari. Al meu, cel mare are 11 ani si tocmai la colegiul unde e al tau vreau si eu sa-l dau (stam relativ aproape). As avea si eu o intrebare, daca ai putin timp. Eu am inteles ca unele scoli sunt internationale, altele au doar program international (cum e St. Louis). Insa nu stiu care e diferenta. Eu am inteles ca unele scoli secundare au numai cate o clasa de internationala, astea sa fie cele cu program i?
St. Louis din cate stiu are numai clase internationale, cu toate astea e cu program international. Imi scapa ceva. Si daca mai stii de ex. de admitere, mai scrie te rog ce intrebari au fost, ne ajuta f. mult sa stim spre pe ce sa punem accent pt. pregatirea lor.
A iesit si la mine leusteanul. Am plantat si ridichi, am rosii (cumparat planta cand era mare deja cu rosiile mici verzi). Acum s-au copt, am si ardei, patrunjel si marar. Doreste cineva? Na ca m-am facut gospodara (asa zicea al meu cel mare, cand era mic).
Carmencita,
bebe Cristian, un an si Alex 11 ani

Simonna spune:

ROXANA... ai PM si e important... Nu pot sa te sun, nu-s ce are conexiunea telefonica da' nu doreste, nici cu 1 nici fara 1... am incercat pe la 7 jumate de dimineata... Iim tot spune ca-i long distance si eu strig in telefon ca stiu, da' vreau sa vorbesc, si-l pun pe 1 si iar zice vocea aia ca-i long distance... Daca dau cu telefonul de pamint nu mi-l platesc aia de la Star Tec sau cum ii cheama pe-aia de am eu long distance cu ei...:))

Ana, sa-ti traiasca aceia si toti trei! Ca si pe tine am vrutr sa te sun da' am facut gimnastici aseara, am dat toate hainele jos de pe bicicleta aia plina de praf din basement si mi-am varsat sufletul... 100 de calorii in 3 kilometri... O urasc! Mi se rupe de calorii, da; bicicleta aia insista sa-mi spuna cite consum... E mai bine?

mQQm, anul asta de ziua mamei am primit o floare neterminata, intr-un sac cadou pe care l-am platit eu, impodobit cu chextii pe care tot eu le-am platit... Si nici in ziua de azi nu e gata floarea, tre sa lipeaseca o poza cu el in centru si cica nu-si gaseste foarfeca... :)

Cricorel... mai abereaza si alta data...

Ma-c la munci, nici mincare nu mi-am pus inca, sint nefardata, mi-au inghetat miinile pe tastatura, ca colegu' e econom rau si inchide caldura cind iese din casa, ma doare stomacul de la antibiotic, pe care-l iau pt. ca am o infectie la molar sau premolar, dentista nu poate sa se hotarasca, dar nu-mi foloseste la nimic, puroiul ala tot acolo e, m-am hotarit sa-l intep diseara, num-asa, sa-mi demonstrez ca sint plina de curaj...
Maaaama, ce torziu e. E din cauza voastra ca intirzii azi la job :)
Pupat, nevertificat mesaj, probabil plin de greseli :)
Rox, daca nu ma suni iti fur copilul, ala mic ca de-ala mare am si eu un exemplar :)

Pupici tuturor,
Simonna

nelia spune:

Buna dimineata! Inainte de a ma apuca de lucru la temele alea care nu se mai termina, am zis sa intru si sa vad ce mai faceti, chiar daca in sigurele zile de pauza in care am intrat, mai bine nu intram. Si am ramas surprinsa de cite ati scris, pe plinsul meu! Multumesc, fetelor, sinteti de milioane, pe bune! Am citit tot, cu sufletul la gura si toate aveti dreptate. Ieri scrisesem un mesaj lung, il postasem, cred ca doar Ana a apucat sa-l citeasca, apoi am intrat ca sa citesc ce ati mai scris si cind am vazut cit de luuung este, l-am sters, mai ales ca repetam ce tot ati spus fiecare cind a luat cuvintul. Inca o data multumesc si o de la mine pentru fiecare.

Simona, si eu te pup pe tine, si sa stii ca, pina la coada, toate mamele simt ca tine, cine nu ar vrea sa se ocupe de ele si sa aiba timpul lor, dar in acelasi timp sa aiba si copii frumosi, destepti, educati si mai ales sanatosi!?! N-ai idee cit de aventuriera sint si eu, si sotul, moamaaaa... Eu am inteles perfect trasul tau de urechi, dar tu nu te-ai suparat, ci te-ai enervat, si pe buna dreptate. E o mare diferenta, ca uite, de exemplu eu ma enervez de 'npe mii de ori pe zi, dar ma supar o data pe an... si bine! Si nici eu nu aveam de ce sa ma supar ca mi-ai atras atentia, pentru ca si eu am facut acelasi lucru cu Ira, in sens invers, care nu mai inceta sa spuna cit de sanatosi, independenti si integrati sint copiii care au mers la cresa de la citeva luni fata de cit de dependenti, crizati si prost-crescuti sint cei care stau acasa, dupa fusta mamei. Deci, pe buna dreptate, am inteles enervarea si ma voi conforma, voi fi atenta, dar desi mesajul era scris aici, luat in general, era al meu si pentru mine, de aceea nu m-am gindit ca ce spun eu, poate deranja pe altcineva. Si, probabil, ca acelasi lucru se intimpla si cu Ira cind scria, atunci era la ea din fericire, acum la mine din necaz. Ia sa vii tu la mine la o cafea dupa ce termin cu examenele si fac apartamentul mumos cum mi-am propus, ca poate imi explici mai bine cum stau lucrurile cu timpul si cu cea ai invatat tu din cartea aia, ca mi-a placut.
Try, tie ce sa-ti mai spun!?! Ca scrii atit de frumos si adevarat, ca nu pot decit sa ma bucur ca te cunosc si ca ma simt flatata ca ai scris atit de frumos numai ca sa ma linistesti pe mine. Atita dreptate ai in tot ceea ce ai scris si atit de bine ai bagat gindurile tale in cuvinte, incit atunci cind le citesti, simti ca iti intra in suflet si in gind, se lipesc si ramin acolo. Ai un mare talent la scris, ce meserie ziceai ca ai!?! Si da, asa este, inainte de orice hotarire importanta am avut zbuciumuri din astea sufletesti, dar nu am dat niciodata inapoi din cauza lor, dimpotriva. Zbuciumul se uita sau se atenueaza, dar rezultatele ramin.
Simi, asta scriam si ieri in mesajul lung scris, ca ajunsesem la concluzia ca scoala ma face sa ma simt asa. Si nu pentru ca o fac, asta imi place, chiar mai mult decit ma asteptam si meseria cred ca imi va placea mai mult decit cea pe care o am acum, suna super tot ce aud despre ea, ci faptul ca o fac intr-un ritm la care nu fac fata. Mikkion, ai descris foarte bine starea de lehamite si de oboseala, dar nu am vrut sa renunt exact din motivele spuse de tine, ca starea asta trece, dar eu voi fi scoasa din ritm si dupa aceea imi va parea rau. Si am vazut ca nu sint singura, aseara (la un curs ia ghiciti despre ce? Depression et santé mentale...) una din pustoaicele din clasa a iesit plingind din clasa, pentru ca l-a intrebat de doua ori pe profesor ceva despre tema pe care trebuie sa o facem si acesta i-a raspuns mai iritat un pic... Toti sint obositi, toti sint iritati, toti sint cu nervii la pamint. Dar va trece, se va termina, de fapt se termina saptamina viitoare nebunia sesiunii din iarna si totul va intra in normal. Deci, spuneam ca faptul ca nu ma duc la un servici, unde pleci si te deconectezi, ci invat, citesc, scriu, tot timpul printre picaturi, cind imi ramine timp, lucru foarte obositor si neproductiv. Si mai spuneam ca un servici ar fi mult mai legitim decit scoala la virsta asta si situatia familiala pe care o am. Si de aceea ma simt vinovata cind neglijez ceva din familie, datorita scolii, altceva ar fi daca ar din cauza unui servici, din ala are toata lumea!

Si ati scris mai multe, dar nu are rost sa ma lungesc pentru ca iar il sterg ca va iesi prea lung si nu vreau sa va plictisesc, si asa a fost prea mult. Ce vreau sa va spun este ca ma simt un picut mai bine, in primul rind pentru ca doua din cauzele starii proaste in care eram s-au rezolvat, in sensul ca am luat o hotarire in privinta gradinitei lui Lisandru si ca am tocmai ce am trecut printr-un sindrom pre-menstrual si cred ca de o saptamina tot in ala ma aflam, fiind practic primul adevarat dupa sarcina si nastere, cred ca a fost mai puternic decit ar fi normal sa fie, cumulat cu stresul si oboseala... Chiar daca acum mi-e ff rau fizic acum, macar psihic simt ca m-am dezumflat, ca mai era putin si ma bateam cu cineva, cu oricine. In legatura cu Lisandru, ca de fapt de acolo a plecat totul pentru ca il tineam in brate cind m-a intrebat daca vreau sa inceapa gradinita de la 1 noiembrie, ca au un loc... L-ati vazut cum e, mi-am imaginat cum il duc eu dimineata si il las acolo, asa micut (pina in noiembrie ar fi fost mai mare, da' eu nu am putut sa-l vad mai mare decit e) si mi s-a umplut sufletul de o jale atit de mare, mai mare decit o puteam duce eu in acel moment. Pentru ca eu cerusem loc pentru anul viitor, abia asteptam momentul, faceam tot ce trebuie pina atunci (el crescut, eu citeva cursuri in plus) si plecam linistita sa-mi caut servici in noul domeniu. Ba chiar raminea tati cu el, ca se va duce el la scoala, la timp plin, deci nu ar fi stat mult la gradinita, exact ca fetele, deci eram linistita. Si cind a venit bomba cu locul, mi-a picat tavanul in cap. Ma rog, acum s-a rezolvat, pentru ca am refuzat locul si l-am cerut din nou pentru la anul, sper sa ol gasesc, mi-au zis ca nu e nici o problema, ca in toamna pleaca copii la scoala si atit timp cit Tudora e acolo, are prioritate. La anul va fi altceva cind il voi da si voi pleca, asa cum a spus Khristin, linistita si pregatita la servici. Usor nu va fi, pentru ca e dupa o intrerupere de 8 ani si e in cu totul si cu totul alt domeniu decit cel in care am experienta de munca, dar asta e mai putin grav decit ceea ce se refera la copii.

Am si eu chestia asta cu statul copiilor atitea ore departe de casa. Atit de mult imi place sa se duca dupa doi ani la gradinita, sa stea citeva ore, sa vina acasa la prinz, sa manice si dupa aceea sa doarma, sa ies dupa-amiaza in parc... Asa ma simt eu linistita, cind asta e programul lor. Asta micut e acasa, in patucul lui si doarme pe burtica, fetele sint in colectivitatea lor, unde stiu sigur ca se simt, bine, la 3 le ia sotul si le tine prin parcuri pina pe la 5, apoi vin, cu una facem lectii, cu alta ne jucam, cu bebe se joaca toata lumea... Ii hranim, inbaiem si culcam la 9 si dupa aceea sintem liberi amindou sa mai facem si ceva pentru noi. Ma rog, sotul face exercitii si eu lectii, dar sint pentru noi. Mai pune si cite un film din ala pe care nu-l putem pune cind sint fetele treze... E minunat programul nostru, chiar daca ne lipsesc atitea din cauza ca am ales sa facem asa. Bineinteles ca nu vor fi tot timpul mici copiii astia, adar acum asa sint si asa am fost amindoi de acord ca e bine pentru noi toti. Se poate ca aceste diferente dintre felul in care vedem si simtim lucrurile vizavi de cresterea copiilor sa aiba legatura si cu felul in care am crescut noi. Cu Bebitzu si cu Ange am mai discutat lucrurile astea cind ne-am intilnit ultima oara la Ange, pentru ca eram oameni crescuti si asa si asa si cred ca exista o legatura. Nici eu si nici sotul meu nu am fost la cresa cind am fost mici, la ei a stat mama mamei pina cind a murit si mama lui s-a dus la servici, dar bunica s-a ocupat de copii si casa in lipsa lor, iar eu am fost crescuta de bunici, bunicul lucra, dar bunica era casnica, practic au fost ca parintii mei pina la 11 ani. Nici unul dintre noi nu a stat mai mult de 4-5 ore in colectivitate pina cind nu a fost necesar, adica 12-13 ani, cind s-au inmultit orele de scoala si aveam activitati extra la care mergeam. In general vorbesc, nici nu am fi avut unde, ca nu erau servicii oferite dupa scoala, dar nici nu stateau parintii dupa noi, pentru ca pe vremea noastra, de la 8 ani mergeam si veneam singuri de la scoala si stateam si acasa la fel, deci parintii lucrau in timpul asta.

De aceea ce fac eu acum eu nu-l simt ca pe un sacrificiu pentru copii, pentru ca mi-a fost transmis ca o normalitate, nu ca pe un sacrificiu. Asa se explica si faptul ca nu am frustrari, de aceea nu sint nervoasa si obosita cu copiii. Adica sint frustrari, sint nervoasa si obosita, dar nu din cauza lor, ci din cauza ca sint perturbata in ceea ce fac pentru ei, de altele pe care le fac in paralel. Sau poate e un sacrificiu, dar nu pentru copii, ci pentru mine. Pentru ca eu vrea sa fac asa, nu ei. Agata e fericita la servici de garde si cu vecina, Tudora sufera un pic, eu sufar ca ma simt exclusa din viata lor, dar astea trec, sint normale, dupa atitia ani in care eu am fost primul pion... am ramas fara obiectul muncii, dar omul se obisnuieste repede cu binele. Atita timp cit le vad fericite si tati se ocupa de ele mai bine decit ma asteptam, sincer, cu vecinii se simt f bine si sint deja ca la ele acasa sus, eu pot sa-mi vad linistita de ale mele. Solutia gasita e nemaipomenita, am avut noroc, sint chiar deasupra noastra, la 9 coboara si le culca, au ciini si pisici, asa ca au ocupatie in curte pina la culcare. Si am vorbit si pentru toamna la fel, sa-l ajute pe sot cind eu nu voi putea - contra cost bineinteles, dar sint oameni buni si foarte sufletisti care au crescut multi copii si ii iubesc).

Mi-am mai venit inima la loc si pentru ca ieri am primit buletinul de note al Agatei, are pina acum A+, adica 96%, mai are doar niste teste de dat, care nu au cum sa influenteze prea mult procentul final. Chiar daca stiu ca nu reprezinta nivelul ei de pregatire, ca notele sint subiective si scoala poate e slabuta, tot mi-a uns sufletul, mai ales biletul scris de invatoare la comentarii. Iar eu am primit nota la cel mai greu proiect al sesiunii, la care am muncit mult, dar nu eram sigura ca l-am facut bine si am luat A!!! Deci, cu eforturi, cu munca, cu bocete, dar pina la urma se poate sa mearga bine amindoua, asa cum ati spus.

Gata, am scris o gramada, ma duc sa mais scriu si la ultima tema a sesiunii trecute si am terminat. Va pup!

CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU

maru spune:

nelia, esti o invingatoare...
citeam programul vostru si ma gandeam cat de frumos si armonie...dar si cat noroc ai ca nu au fost plangaciosi copiii, mofturosi la mancare, ai avut san....
prietena mea a nascut acu 2 luni o dulceata de baiat, David, si noi o sa le botezam...si stii cum e la primul copil, la fiecare fasait, frasuit esti langa el...si spunea ca doarme din ce in ce mai putin, plange, ei se chinuie sa afle de ce plange si sunt terminati, bine, el lucreaza, ea e acasa, singurica


eu am mers la servici cand andrei avea 6 luni, l-am crescut in cooperare cu ai mei, dar eram franta de somn, de griji, si la scoala ma recream si uitam de griji (copilul asta era slab, ca toti prematurii, manca pe sponci, f greu, numai in somn, plangea f mult, il tineam mai tot timpul in brate) Au trecut toate, e un copil bun si noi ne miram cum am facut om din 1400de grame

Doamne'ajuta!

POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/