Sezatoarea canadiana (92)
Raspunsuri - Pagina 2
cge spune:
Vai, Try 
, ce frumos ai scris ce am eu pe suflet.
Inclusiv de ce plec de la 6:40 de acasa, ca sa ajung in acelasi timp cu copiii acasa.
Cristina,
mama lui Victor 07.01.2000 si a Ancai 16.09.2005
oanagabriela spune:
Donia, sa-ti traiasca printesa 
, sa creasca mare, desteapta si frumoasa si sa aiba multa noroc 
Apropo de dilemele noastre de mame, eu vad viata ca un continuu drum plin de rascruci, fiecare alegere pe care o facem la o rascruce ne duce pe alt drum si trebuie sa ne asumam consecintele alegerii noastre. Secretul linistii sufletesti este ca, odata facuta alegerea, sa fie impacat cu ea si sa nu te mai uiti in urma. Si cel mai usor este cind nu ai de ales... 
Podeanu spune:
Donia, ptr Roxana. Sa va umple sufletele de realizari.
Try,ptr mesajul tau adevarat.
Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face...
nelia spune:
La multi ani, Roxana! Donia, sa va traiasca, sa fie sanatoasa si sa va umple viata de bucurii.
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU
pitilache spune:
Ca sa raspund la "apelul" Danei... noi am fost plecati la Boston in w/e asta prelungit. A fost ziua soacrei ieri, asa ca am profitat ca s-o sarbatorim. Sambata am fost intr-un parc de distractii, Canobie Lake Park iar duminica s-a jucat tenis, s-au dat in leagane ceilalti mai mici si cam asa a trecut week-endul. Din pacate nu prea am mai apucat sa scriu in ultima vreme, de cand am inceput contractul asta nu prea mai am timp deloc. Si de doua saptamani ne-am apucat sa renovam si subsolul. Dar speram sa ajungem si la o perioada mai linistita.
De abia astept sa ne vedem la iarba verde pe 31 mai. Cine face propuneri de locatie? Mergem pe Mont Royal?
Nu pot sa ma abtin si sa nu scriu si eu cateva randuri legate de statul acasa versus mersul la servici al mamelor. Try a spus foate bine, la fel si Oana, sunt decizii pe care trebuie sa ni le asumam si sa mergem mai departe cu ele, incercand sa le dam ce-i mai bun posibil. Si daca stam acasa si suntem stresati si frustrati din varii motive, cum profita copilul de noi? Sau la fel de bine cum beneficiaza copii de un parinte care vine obosit de la servici? Cred ca situatia fiecaruia este diferita si fiecare simte altfel. Poate uneori este de ajuns sa petreci mai putin quality time cu copilul decat o zi intreaga, sau poate alta data lucrul asta nu-i posibil. Cred ca fiecare mama simte ce-i mai bine pentru copilul ei sau incearca sa-i ofere ce poate mai bine, chiar daca poate asta nu-i de ajuns. Fiecare face ce poate si nu trebuie sa judecam pe nimeni pentru decizia luata sau sa credem ca ce facem noi este adevarul absolut sau solutia ideala. Ma rog, nu stiu daca m-am facut inteleasa, dar eu stiu ca atunci cand stateam toata ziua acasa si eram obosita si frustrata ca nu puteam sa fac si altceva, nu-mi era bine, iar acum cand vin acasa si Isabella, tipa de fericire, mama, mama, mi se umple inima de bucurie si in fiecare dimineata am inima mica ca trebuie sa plec, dar asa cum ziceam, facem ce putem.
Va pup!
mimitete spune:
Nelia, daca tu din mesajul meu ai inteles ca tu trebuie sa te justifici in vreun fel de ceea ce simti ca si mama (sentimente cu care sintem toate de acord by the way) sau de vreo alegere a ta sau a altcuiva atunci inseamna ca eu sint f netalentata la exprimat opinii si asa cum scriam din an in Paste, o sa incep sa scriu din an in Pastele cailor.
Eu incercam numai sa "set the expectations" si sa nu te astepti de la "societate" indiferent in ce tara te afli, sa-ti rezolve dilemele existentiale de mama si impartitul in 10 parti pt a multumi pe toata lumea.
Super women nu exista si cu cit accepti mai repede ca nu esti perfect,ca nu le poti face pe toate perfect dar asta nu te face pe tine o mama mai putin buna decit erai inainte, cu atit mai repede o sa-ti gasesti linistea sufleteasca pe care ti-o doresc din tot sufletul.
si
nelia spune:
Mihaela, nu, nu fata de tine ma justificam, ci fata de mine, cred ca eu m-a exprimat gresit. Nu mai stiu cum am scris si nu am timp acum sa ma uit. Problema mea acum nu este de superwoman, ci dimpotriva: am senzatia ca pot ori sa ma ocup de copii si atit, ori sa ma ocup de viata profesionala si atit. Nu pot sa le impac una cu alta si asta ma innebuneste. Nu stiu cum faceti voi, toate, dar eu nu-s in stare, cel putin acum, la ora asta, nu ma mai simt in stare de nimic. Te rog, nu te supara si tu pe mine, ca eu am inteles foarte bine ce ai spus, chiar fff bine, de aceea ti-am si dat dreptate. Si nu ca astept de la societate sa ma inteleaga, dar as vrea sa existe un cadru legitim si pentru altfel de hotariri decit aceea de a merge la servici (ma refer in primii 2-3 ani de viata ai copilului, ca nu mai e vorba de Agata si de Tudora, cu care intr-un fel sau altul, m-am descurcat, ci de Lisandru).
De fapt, toata nelinistea mea a pornit de la faptul ca am patru cursuri, deci timp plin si un bebelus, deci tot timp plin, si doua fete la timp partial, la care duc nostalgia timpului plin, pentru ca ma simt exclusa din viata lor. M-au sunat de la gradinita daca vreau loc, am zis da. Anul asta?! Si in momentul ala mi-a picat cerul pe mine. Stiindu-ne situatia, am bilbiit ceva si a ramas ca dau un raspuns. M-as fi dus la un servici, sincer, abia astept momentul reinceperii unui servici, am nevoie si de asta. Dar nu pot! Pur si simplu e prea mic, asa ca am dat deja raspunsul: nu, la anul. Si de aici, pe fondul depresiv cauzat de hormoni si de oboseala acumulata in ultimele doua luni... nu mi-a trebuit mult, am intrat in balarii si v-am bagat si pe voi! Acum sint mai linistita un pic, dar tot nu-mi plac perspectivele. Nu stiu de ce nu ma fac intelesea, se vede ca nu mai am toate circuitele intregi. Imi pare rau, poate ca ari f mai bine sa ma retrag pina se termina cu toata nebunia asta de examene si teme, ca vad ca nu-mi iese nicicum ce vreau sa spun, de fapt. Dar mai am nevoie din cind in cind sa mai si spun ce am pe suflet, in afara de sot, ca, vezi, daca nu am servici si macar acolo un coleg, doi... Hai, discutati despre altceva, ca nu are rost, toate avem dileme de cind am devenit mame, nu-s ale mele mai cu mot. Si daca voi ati putut si cu servici si cu copii, o sa pot si eu, nu?
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU
carmen77 spune:
Buna dimineata Montreal! Haideti sa mai schimb eu putin tonul sezatorii sa va povestesc aventura noastra spre Romania ... aviz amatorilor de a zbura cu Air France. Deci .. zborul de la Montreal la Paris a fost super OK, Marc a dormit tot timpul, Matei vreo 2 ore doar, dar a fost cuminte. Dar, odata ajunsi in Paris, a inceput aventura. Am ratat avionul de legatura spre Bucuresti, din cauza tampitilor de la Air France, care au aterizat la alt terminal, dupa care ne-au plimbat pe Charles de Gaule jumate de ora cu autobuzul
, noi avand urmatorul avion dupa 45 de minute. Pe bilete bineinteles ca era precizat doar gate-ul, nu si numarul , adica gate B, dar nu si NUMARUl de gate, si erau vreo 56 de numere la gateB. Asa, du-te la informatii, nimic nene, nimeni nu stia nimic , cu ocazia asta am ajuns la concluzia ca francezii is niste nesimtiti notorii, deci nu terminai sa pui intrebarea la ghiseul de informatii si raspunsul era invariabil : NU STIU! OK, am ratat avionul, am injurat printre dinti si am mai stat 3 ore in Paris cu 2 copii obositi si maraiti. Ne-am urcat in urmatorul zbor, si am ajuns la Bucuresti, ne-am pus la coada frumos la bagaje ... si am tot asteptat sa vina alea noastre ... dar ... degeaba . Din 3 valize si caruciorul, a ajuns doar o valiza, restul, de 2 valize si caruciorul, le-au ratacit astia la Air France. Miiinuunat. Injur iar printre dinti, ne ducem si facem reclamatie, apoi mergem sa facem check-in-ul la zborul de Bucuresti Suceava (ca noi zburam mai departe spre SV). Asa ... se duce numai Florin, ca eu si copiii eram deja terminati si am stat pe o banca .. si vine Florin dupa vreo 20 de minute razand ... eu ma uit la el ca arata a isteric, si imi zice: deci tu credeai ca pana acu a fost de rahat calatoria noastra? Ia ghici cum se termina??? Zborul spre Suceava nu mai opereaza de 1 luna iar noua nu a avut nimeni bunul simt sa ne trimita un email sa ne spuna asta, in conditiile in care biletele erau platite din IANUARIE! Deci ... eram rupti de oboseala pe o banca in Otopeni ... imi venea deja si mie sa rad de ridicolul situatiei, da nu mai aveam putere. Taromul, in marea lor generozitate , s-au oferit sa ne duca pana la Bacau sau Iasi, iar de acolo cu un autobuz la Suceava . Am vrut sa stam la hotel in Bucuresti o noapte si sa ii taxam pe astia de la Tarom, dar dupa aia am stat si ne-am gandit ... nu avem NIMIC pentru copii si nici pentru noi (nici acu nu am nimic, ca doar valizele is pierdute, si singura valiza care ajunsese pe banda era cea cu cadouri ). Si am zis ... ma duc la hotel, nu am nimic pentru copii, nici cu ce sa ii spal, macar acasa la ai mei am de toate ... asa ca am zis ca acceptam sa ne duca ei pana la Bacau si apoi a venit taica-meu cat de repede a putut sa ne ia cu masina din Bacau ... asta a mai insemnat sa stam 2 ore in aeroportul din Bacau cu 2 copii dormind pe o banca in aeroport ... ce sa zic, asa voiaj nu mai doresc la nimeni .... acuma ne scuipam cu aia de la Air France sa ne recupereze bagajele, ca suntem in kuru gol . Am jurat ca io in viata mea nu ma zbor decat cu Lufthansa ... ca asa voiaj eu nu mi-am imaginat ca se poate, da iaca .. se poate.
Sper ca restul sederii in Romania sa fie mai OK, pentru ca inceputul a fost cu siguranta cu stangul ... Impresiile deocamdata sunt ca s-a renovat si construit mult, cel putin aici in mica Suceava unde suntem momentan, dar aceiasi oameni ... din pacate. Mai intru azi sau maine si mai pove ...
Nelia, si eu m-am simtit ca ultimul om cand a inceput Matei gradinita, singura chestie pe care pot sa o zic e ca in timp se mai atenueaza sentimentul de frustrare, cand intri intr-o anumita rutina. Nimeni nu zice ca e usor .. capul sus si ai incredere ca intotdeauna iei decizia cea mai buna pentru familia ta1
POZE NOI 
Carmen 
si 
Matei Gabriel + Marc David 
nelia spune:
Carmen, si ai mei vor zbura cu Air France! Si am avut nemultumiri anul trecut la dus, ca la venire parca a fost mai bine. Asa am fost si eu cu fetele anul trecut, tot 45 de minute intre avioane, carutul nu mi-l primisera desi ii rugasem sa mi-l lase pentru escala, ca trebuie sa ajung de la un terminal la altul (am dus-o in brate pe Tudora tot timpul cu o mina, cu o mina trageam bagajul de mina dupa mine, cu Agata agatata de el... Si tot asa ne-a plimbat cu autobuzul de am zis ca dau la rate pe acolo, ca eu am rau de autobuz si ala tot lua curbe pe acolo, eram si gravida si aveam niste greturi groaznice, tot timpul am fost stresata sa nu ma ia pe unde nu ma astept si sa vomit pe acolo, o tineam si pe Tudora in brate, in picioare, ca scaunele erau toate ocupate de oameni mai obositi decit mine... Si mai si plouaaaa! Dar in final am ajuns la timp, pe Otopeni au mai fost ceva probleme cu bagajele, de fapt cu carutul...
Bine ca ati ajuns cu bine, sper sa recuperati si bagajele. In legatura cu problema discutata, incerc sa gindesc pozitiv, acum, am hotarit ca Lisandru va merge la anul la gradinita, din primavara sau din toamna, m-am mai linistit, mai am un an si apoi voi vedea. Parca altfel se pune problema gradinitei dupa 18 luni-2 ani decit inainte.
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU