Durerea unei pierderi de sarcina (73)
Raspunsuri - Pagina 5
Ninia81 spune:
Laura, sigur ca se poate! Ai aici atatea modele de fete care au reusit...Trebuie sa ramai optimista si sigur va veni si la tine bebe mult asteptat.
Myry, te felicit si aici pt printesa Sara!
http://dw.daisypath.com/sj4jp2.png
http://tt.lilypie.com/DpdYp3.png
Lacrima...ea nu este decat o expresie a prea-plinului pe care il simti in acel moment. Lacrima nu este o necesitate, e o declaratie.
laurraa spune:
Doamne ajuta!
Nu vreau sa mai fiu negativista....orice gand rau voi incerca sa-l inlatur iar aorice amintire trista voi incerca sa o "acopar" cu un afericita!
Pupici si o duminica frumoasa!
Laura
Teo2rina spune:
Laura, 
esti puternica, te admir si ma bucur tare mult. eu lucramn cand am pierdut a doua sarcina, tot in invatamant, educatoare, insa eu nu am mai putut iesi din casa. mi-am dat demisia imediat,dar cu ajutorul sotului si al fetelor de aici am inceput sa imi revin.nu ieseam decat cand mergeam la casa de la munte. nu stiu, a fost groaznic, o luna am visat in fiecare noapte ca fac chiuretaj si ma trezeam plangand. dar sotul meu m-a ajutat si m-a facut sa-mi doresc un copil. va fi bine, vei vedea, eu ma rog pentru asta, ai un sot alaturi care te sprijina, e cel mai important. te imbratisez cu drag.
Diana,
Jasmine, scuze ca n-am raspuns vineri, am treaba multa cu botezul... vom pleca o saptamana la casuta noastra de la munte cu bebe, bineinteles, si speram sa fie frumos. tu ai terminat analizele? cum a iesit ureaplasma?
Marina, mamica in 
de bebe Mihnea-Adrian
www.flickr.com/photos/24464658@N08/?saved=1" target="_blank">Minunatie de bebe(adik POZE)
Bebe,mami si alti copii (adik POZE)
CUNUNIA CIVILA
unducthable spune:
Teo, si mie imi vine efectiv sa ma duc undeva in padure , sa stau intr-o camera sa nu ma mai intrebe nimeni de nimic , sa nu mai am indatoriri , ca oricum, muncesti mereu si cand dai de necaz vezi ca Dumnezeu sa te tina ... in rest ... si la servici ... si atata singuratate in suferinta exista uneori .
gata , nu mai zic nimic , ma scuzati
http://tt.lilypie.com/Ixqbp3.png
A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .
pagina mea: http://www.dianabostan.evonet.ro/
laurraa spune:
Teo, cred ca daca si eu lucram cu categoria asta de varsta la copii imi dadeam demul demisia. Insa predau la "copii" intre 15 si 23 de ani. Preuniversitar si universitar. Sunt foarte atasata de ei , mai ales de cei de clasa a9 a. De aceea stiu ca nu ma va durea, caci uneori asa cum sunt ei, adolescenti, gandes mai maitur ca multi altii (cum ar fi sefii mei)
. Dupa cat timp ai avut aceasta minunatie de BB? Le mai vazusem pozele sunt superbe.
Astazi dupa vizita de la 3 la doctor ma hotarasc si daca d emaine incep serviciul desi imi doresc enorm caci am colegi care ma vor ajuta sa trec peste. Dar cred ca daca nu era forumul, daca nu erati voi, nu stiu ce ma faceam.
Diana, fa-te bine, si poate ne dai de veste de nou BB la "aspirante optimiste":P.
Nu mai vreau sa accept durerea.O simt, stiu ca este acolo in suflet ca un vulcan, stiu ca o sa mai rabufneasca, dar nu trebuie sa o las.
Aceasta trista experienta m-a intarit enorm, nu mai accept compromisuri, nu ma mai intereseaza viatza profesionala atat de mult. Eu eram genul de femeie pentru care profesionalul insemna 90% din tot ceea ce faceam. Acum NU. Eu si familia mea vor ocupa primul loc...ce ramane vad eu cum imapart! Voi mai renunta si eu la orele de predare, voi renunta la anumite proiecte in derulare, voi renunta la multe numai sa-mi fie bine.
Trebuie sa fim si egoiste.
M-am saturat sa plang, sa tip, sa ma doara tamplele de ganduri si durere, sa fiu pesimista...
De saptamana viitoare o sa-mi fac abonament la salon, masaj, impachetari, etc, ma voi vopsi, ma voi ingriji, si voi tine capu sus!!!!
4 zile nici dus nu am facut de durere.Am stat in aceeasi pijama, m-am spalat cu propriile lacrimi,am plans pentru jumatate din viata, am tinut in mine, am gandit, insa cand am vazut ca am atins pragul nebuniei (si nu mint, simteam ca mai am un pic si-mi pierd mintile), m-am resemnat si CAPUL SUS!
Va imbratisez cu drag si va urez o saptamana cat mai frumoasa!
Laura
medamaya1 spune:
Laura, imi pare tare rau ca treci si tu prin asta, dar in acelasi timp,ma bucur sa te vad atit de puternica .Si eu am pierdut o sarcina foarte greu obtinuta dupa 5 ani, prin Fiv, sarcina cu tripleti, in noiembrie, am plins de nu am mai putut,nu ma puteam ridica din pat, in prima faza, nu voiam sa stiu de nimic si de nimeni, dar stiam ca daca o sa ramin in faza aceea , nu am sa-mi mai revin, asa ca mi-am impus sa trec peste, este greu si acum , pling din senin, apoi imi zic ca va fii bine la urmatoarea incercare.
Trebuie sa fie bine, ptr noi toate.
Te pup si te imbratisez,Meda
Teo2rina spune:
Laura, am ramas insarcinata dupa 2 luni de la chiuretaj. am fost fff optimista in acea luna si le spuneam fetelor ca voi ramane insarcinata si asa a fost. iar inainte m-am chinuit ani de zile... acum ma gandesc la al doilea, dar mi-e teama iar.
Marina, mamica in de bebe Mihnea-Adrian
www.flickr.com/photos/24464658@N08/?saved=1" target="_blank">Minunatie de bebe(adik POZE)
Bebe,mami si alti copii (adik POZE)
CUNUNIA CIVILA
mcrissa spune:
lauraa m-am regasit pe mine in povestea ta.cand am simtit ca ma prabusesc, ca o iau razna si incepusem la propriu sa ma dau cu capul de pereti am spus ca trebuie sa ma opresc si sa ramn intreaga pentru copilasii pe care sper sa-i am intr-o buna zi.am vazut ca terapia ocupationala este cea mai buna, ca noi nu ne putem gandi la doua lucruri in acelasi timp.cred ca va fi foarte bine sa te intorci la munca.
Cristina, sigur in curand 
danangie spune:
Eu am fost terorizata ca trebuia sa ma intorc la munca. Nu reuseam sa dau ochii cu colegii. Pentru ca stiam ca toti vroiau sa ma compatimeasca. Si eu nu aveam nevoie de asa ceva atunci. Primele zile au fost foarte dure......pe urma treptat totul a devenit la normal. Dar eu nu.....adica gaseam in servici un punct de a-mi descarca nervii....stiu ca nu era bine......am fost asa dusa pana intr-un anumit punct.....cand mi-am dat seama ca am cam sarit calul....adica prea ma certam cu toti.....si prea imi placea ca ma certam.....lucru foarte straniu si anormal la mine......dar m-am ridicat.....cum sper ca toate de aici sa va ridicati. D-zeu sa va ocroteasca....
mult asteptat
mirela05 spune:
Ma alatur si eu voua pe acest taram al durerii. O parte din voi ati citit deja povestea mea de la subiectul "intrerupere de sarcina la 25 de saptamani".
Acest lucru s-a intamplat 29.05.08 iar acum sunt acasa. Incerc sa imi revin...mi-e tare greu si nici nu vreau sa fortez revnirea, stiu ca timpul le vindeca pe toate si ca voi trece si peste asta. Nu ma gandesc la alta sarcina, e mult prea curand pentru asta si sunt mult prea ingrozita de tot ce s-a intamplat.
Mi se pare insa nedrept ca dintr-o simpla raceala sa se produca asemenea ravagii si tot incerc sa inteleg daca Dumnezeu vrea sa imi transmita ceva, dat fiind ca e deja a doua sarcina cu probleme. Sunt atatea femei care fac forme grave de gripa sau alte probleme de sanatate si la inceputul sarcinii si bebele e bine si se naste bine si sanatos......iar la noi dintr-o simpla raceala....